Sufletu-i o poezie ...

Bună dimineața cenaclu ! :* :)))))

Când Tu spre mine vei veni,
La ceas de noapte,ceas de zi!
Eu,cu drag te voi primi...
La o cafea,nu ceai sau un pahar cu vin.

Doar noi doi și un suspin,
Al dragostei fior ce este ca un chin!
Să te îmbrățișez cu un sărut divin...
Și-apoi iubirea să-dezlănțuim!.....va urma! :P :))))))))

Cu lanturi ti-ai legat iubirea-ti oarba
Inlantuit pe veci te vrei al ei
Privesc neputincioasa,cum te arunci cu graba
Intr-un trecut,fara prezent,,,e tot ce vrei????

Nu plec,nu inca,sunt aici si te veghez mereu
Chiar daca plang,nu vreau sa te-ntristez
E doar durere,din trecut si din prezentul meu
Sunt suflet pur,iubire,,sunt tot ce vrei,,veghez,,

Deci,ești cu bunghiul pe mine,da?! :)))))))))))

Pisicuță pis...pis....pis!!!!!!!!!!
Sunt un soricel ascuns,
La pisică hrană nu-s!
Tu la pândă stai ascuns?!

La-s că-ți trece ție foamea!,
N-ai să prinzi tu soricelu!...
Doar dacă te lupți cu chelu! :))))
Însă lupta ce-o dorești...
Sigur și tu cam chelești! :)))))))

Întrebare: musai de dragoste trebuie?! :)))))))))))

Motanel,eu iti zic ZAT
Si apoi te trag de RAT
Daca nu iti va placea
Va fi doar din vina mea..:))

Vaiiiiiiiiiiiii ăsta-i atac sub centură! :))

Ești o mâță rebelă....
Ce ți-o ei tu pe blăniță!!!
Ai să plângi jos pe uliță,
De-te prinde azorel???
Vărul meu cel mititel...:)))
Blana ta va fi pe gard!!!!!!!!!!!
Mă faci PORC,mă faci PISOI...
Nu-ne-om întâlni noi doi???
Cheală zaci,ca un strigoi! :P :)))))))
Nu cred că vrei să mă ataci,te contrez mereu...și atunci când nu ataci! :P :)))))) glumesc să nu o luați în nume de rău,doar știți că eu țin la dvs.,dar e frumos și-mi place să fac figuri! :))))))))))

Superb...E iubire adevarata in versurile tale.Va intelege,cand le va citi.Sunt convins...

Altruist-o... io zic sa-i scotii ochii direct... si lui si ei...mai ales ei...:)

Deep,ce faci ,te contrazici????Tocmai din altruism nu le scot ochii,,:))

Nu ma contrazic...

Sunt in pana de inspiratie, la cafea, las muzica sa-ti raspunda.:*

Ziua buna, tuturor, si aici.:)

Dacă recit cățeluș cu părul creț ce primesc?! :)))))))))))))

O poezie!.....

Târziu primavaratic!

Au înflorit castani în timp de mai
Sub umbra rebegitului april,
Se-ntorc culori în pamântescul rai
Iar fructele se nasc într-un pistil.

Când a?teptarea lamei de cosaș
Devine tot mai scurta si mai vie
Miroase-a crud ?i verde pe imaș
Și-n departare muge o stihie.

Tot ce parea mai trist și mai inert
Devine tot mai vesel și mai iute
Când pasarile suna în concert
Și prin paduri se-arata ochi de ciute.

Între pământ și cer e viața iar
Și-n lumea asta verticalizata
Zapada se transforma într-un dar
Ce curge peste primavara toată.

Și voi ramîne-o luna , poate trei
Cuprins intr-o amiaza timpurie,
Să mă salveze florile de tei
De neînmiresmata păpădie.

Dorinţa

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.

Mihai Eminescu

Eu sunt eu _ A. Paunescu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

George Bacovia Tăcere

Ce mai este... cărţi de noapte
Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu -
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
Ţăcănă un ceas pe-o planşă...
Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?!
Noapte...
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?

Like Mirel!.....

PE LINISTEA PUSTIE A UNUI VIS DE DOAMNA
COBOR ACUM CU ZGOMOT DIN UNIVERS CELEST
SI FARA SA-MI DAU SEAMA ARUNC IN VOI CU TOAMNA
SI-MI CONSTRUIESC RATAREA CA FORMA DE PROTEST!

PLECAT SUNT PESTE TRUPURI SI NU MAI VREAU LUMINA
SI PATIMA TACERII APASA TOT MAI GREU
CONSTAT IN ADEVARURI CA ROATA N-ARE SINA
CAND EXISTENTA INSASI NE ESTE UN CLISEU

SUPT DE FILOSOFIE SI DE TUTUNUL DULCE
MA LEGAN PESTE LUME CA VANTUL IN PRIDVOR
IN INIMA CEA NEAGRA DORESTE SA SE CULCE
DOAR MARGINEA CEVA STRAMTA A UNUI CORIDOR.

APATIC SI ZBURDALNIC SUIND DOAR COBORASURI
VISAND CE LUMEA POATE NU STIE A VEDEA
DESCOPAR CU PLACERE IN VESNICE TARASURI
CA SOARELE MA ARDE SI LUNA E A TA

MA PLIMB PRIN ECUATII CE NU-SI AU REZOLVARE
SI INTALNESC DOAR X-URI SI GANDURI LA PATRAT
PATRON PE MINE INSUMI EU LE GASESC CAZARE
ACESTOR MATEMATICI CE NU AU REZULTAT

PLANGAND CA O FANTOMA PRIN STIHURILE UDE
CROIESC UN DRUM CE ,INSA, NU DUCE NICAIERI
PARCURG UN SOI DE ZBORURI PE RAMURILE CRUDE
CAND ULTIMA INSTANTA M-ARUNCA IN TACERI.

Ecce Homo Ion Minulescu

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frămîntări de clape-
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun
Şi-n cîntece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări tîrzii-
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii..

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De lenese pavane
Şi repezi farandole-
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete
Şi-n ris, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De rime,
Şi idile,
De artă
Şi eres-
În craniu port Imensul, stăpîn pe Univers
Şi-n vers, vointa celui din urmă Nenteles!...

George Bacovia Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.

Lumina lunii ( dan petrut camui )

nu vreau să fii frumoasă, doar să-mi placi.
când te-nfăşor pe-un voal de in subţire,
ne ţine-n cer prea născător de maci
sărutul meu ce nu-şi mai vine-n fire.

nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.

nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau
s-adormi visând un zeu ce iţi dezgroapă
din coasta lumii ziua-n care beau
neînceput adâncul tău de apă

când mă cuprinde-n braţe printr-un geam
deschis la cer de-o arcă pământească.
mă caut tot prin suflet, ştiu că am
un vânt schimbat în om să te iubească,

primind un semn despărţitor de lumi
refugiaţi cu prăbuşiri de-apoi
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploi.

nu vreau să fii frumoasă, doar că-mi placi
cu umbra ta de in curat, subţire,
păstrează-mi sfântă vinerea. de maci,
sărutul meu doar nu-şi mai vine-n fire...

( pentu tine. :) :* )

Multumesc!.... nu ma pot abține să nu-ți răspund!...

DRAGOSTE CU LUNA


RASARE LUNA-N CRESTET SI-N GANDURI ZVAPAIATE
SARUTUL EI APRINDE PRELUDII DE POVESTI
TE-ASTEPT INTR-O POIANA CU SIMTURI ANIMATE
CACI NU-MI DORESC,O LUNA,DECAT SA MA IUBESTI!

REVARSA-TI RISIPIREA CU PICURI DE LUMINA
SI SCUTURA-MI PACATE IN GANDUL MEU TIMID
FIINTA MEA TRAIESTE DIN PLOAIA TA DIVINA
SI-MI VANTURA MATASE IN SUFLETUL AVID!

TU ALBA SI ROTUNDA,EU TANDRU SI MOLATEC
SA DEVENIM O SOAPTA SI SA PRIVIM O STEA,
SA TRECEM PRIN IUBIRE INVALUITI TOMNATEC
IAR NOAPTEA SA NE FIE UN PAT DE CATIFEA....

CAND ZORII DIMINETII OR SA NE SCALDE-N ROUA
IMBRATISATI IN VISE VOM STA PIERDUTI SI GOI
SI RAZA TA CEA RECE SIMTI-OVOI CUM PLOUA
CU LACRIMI DESPLETITE PE FRUNZE DE TRIFOI!

Mihai Eminescu Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

Eehhh....și pentru că îmi place albastrul atunci....

IMI PLACE ALBASTRU....

E CERUL SI GANDUL,TRISTETEA SI MAREA
CULOAREA DE RECE SI GREU PARADIS
MA DUCE DEPARTE SI-MI TULBURA ZAREA
SI-N CELE DIN URMA DISPARE IN VIS...

SI SUIE ALENE IN VAL DE LUMINA
CALARE PE ULIU DESCOASE UN NOR,
ADIE IN UMBRE DE PATIMI SI VINA,
INUNDA TACEREA LA MARGINI DE ZBOR...

SE-NCHIDE IN SINE-MI ACEASTA CULOARE
SE-ARUNCA DEPARTE IN SUFLETUL MEU
RAMAN CU IUBIREA DIN CARE MAI MOARE
O TRISTA SI-ALBASTRA PARERE DE RAU!

Mihai Eminescu Crăiasa din poveşti

Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;

S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.

Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,

Dându-şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.

Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;

Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.

Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.

Doar cu povești ....fără crăiese!.....

POVESTI DE VISE....

SUNT VEACURI CE-ASTEAPTA INCET NEPATRUNS
IN CHICA DE VISE AMARE SI DUSE
SE-NTORC IN SIRAGURI DIN DRUMUL AJUNS
CA BIETI PESCARUSI CU ARIPI RAPUSE....

DRAGONI CE IN MUNTE ASTEAPTA ASCUNSI
PAZINDU-SI COMOARA CEA PLINA DE AUR
IMI URCA IN GANDURI DE SULITI PATRUNSI
IN SUNET DE FIARE LOVITE DE FAUR!

PADURI NEATINSE DE MAINI SI PRIVIRI
COBOARA IN MINE CU UMED SI VERDE
SI-A LACULUI VERVA SE-NTINDE-N LUCIRI
CAND STAREA DE UMBRA INDATA SE PIERDE!

SE-NTIND ASTE VEACURI IN CAMPURI DE MAC
POVESTI DINTR-O LUME A UNUI RAJAH
COLIND PRINTRE VISE CAND N-AM CE SA FAC
CACI VIATA-I ROCADA PE TABLA DE SAH!

Prefer sa pun o poezie scrisa de mine, intitulata "poezia vinului". e cam naiva dar no, asta e.

Un zambet soarele arata
E luni, si nu-i zi inorata
Maine e marti si tot senin
Si iar beau un pahar cu vin

Privind butoiul strans in cercuri
Si poimaine e iarasi miercuri
Vinul e alb, din nobil soi
Sa-l bei pana-n ziua de joi

Cum bem, cum ne simtim mai tineri
Si sprinteni ca o zi de vineri
De sambata promit solemn
Sa nu mai beau, si bat in lemn,

Duminica am musafiri
Gatiti frumos ca niste miri
Cu fata rosie ca marul
Iar spune vinul adevarul

De 9037 R474C17 (M4R1051L3)

Mihai Eminescu De câte ori, iubito...

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

Mie îmi place !....e faină !

încă una și gata!.....

CAND PLOUA CU IUBITA MEA IN SINE
SI VANTUL IMI ASTERNE FLORI IN CALE
IAR PE STRADUTE PASII-MI PORT AGALE,
E PRIMAVARA-N TOATE SI IN MINE!

IAR VREMEA CEA FRIVOLA-N PRAG DE SEARA
IMI STA LA CAPATAIUL DE IUBIRE
ROSTIND SIRAG DE PLOAIE IN NESTIRE
PECETLUIND FIINTA EI LUNARA!

CAND VIN COCORII PLEACA INTRISTAREA
SI ZARVA MARE ESTE IN TACERE
ASCULT IN PATIMI SI IN NEPUTERE
SA II AUD AMURGUL SI CHEMAREA !

SI LA RASCRUCI DE VOM AJUNGE IAR
DUPA UN TIMP PREDAT DE CAREVA
DIN PRIMAVARA EI SI DIN A MEA
VOM TIPARI AL NOSTRU CALENDAR!

CONTEAZA MAI PUTIN DE PLECI ORI VIN
CAND TOT CE SIMTI E TOT CE SIMT SE PARE,
CAND PRIMAVARA CU O ULTIMA SUFLARE
NE SCRIE TESTAMENTE FARA CHIN !

Pentru tine iubita mea !...

Mihai Eminescu Fiind băiet păduri cutreieram

Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lintrecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

Alături teiul vechi mi se deshcide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.

Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.

George Bacovia Boemă

Se aşeza să ningă -
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârşit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu eşti mai frumoasă
Iarna.

Doar corbii spuneau
Că stai acasă
Cu vreun prieten.
Reintram în târg.
Zăpada licărea
Electric
Pe fereastra ta.
Se ducea o noapte.
Citeam
Ca în nopţi de iarnă.

Ca-ntotdeauna,foarte frumoase poeziile tale,Bogdan!:)

:) :*

îmi place albastrul.
de ce?
pentru că nu e negru.
iar nu înţeleg.
of
negrul e locul unde abandonezi,
de unde nu te mai întorci,
e ceva ce-ţi ascunde umbra
ce sînt eu fară umbră?
un loc unde nu se întîmplă nimic,
nici măcar soarele.
albastrul e ca aerul uneori,
alteori e ca pielea,
te atinge şi se stinge de tot,
un fel de a zîmbi.
dacă nu ar fi albastru, ce ar fi?
ar fi negru.
mă încurci!
ştiu!
de ce negru?
pentru că orice limită are un punct.
orice punct este negru, ca o viaţă,
albastră e doar trecerea prin ea.
mai există o nuanţă, negru-albastruie,
ca o vînătaie,
e iubirea,
atunci oamenii oscilează între sfîrşit şi început
inconştient, e nuanţa pe care nu o pot descrie,
ţine de atingeri.
dacă ar fi să alegi o culoare, care ar fi?
tăcerea!
asta nu e o culoare!
ba e!
e apanajul dimineţii.
atunci din toate care tac se ivesc zgomote,
au o culoare nedefinită ca abandonul.
mă ridic din pat şi mă uit în urmă,
atunci ştiu să tac.
pentru că iubesc!

Sensibil topic,lil...la fel ca si sufletul tau..:)
Chiar daca nu am mai intrat pe forum..am vazut subiectele si mi-au placut..:)
De fapt apreciez si imi plac toate topicurile tale ,bine alese,ca tema si continut..:)
Congratulation ,my dear!..You are very special...
Aveam momente in viata cand simteam nevoia sa scriu...ce simt,ce traiesc..aveam imaginatie...
Am perioade cand sunt apatica si fara chef de viata ,dar ma voi stradui sa compun ceva,pt ca imi place mult poezia,,,poezia sensibila,de suflet,ca si tie..:):*

E dor,sau durere,
Nici eu nu mai stiu..
Mi-e rece,mi-e teama
Si-n suflet,pustiu..
Nu stiu de mai vreau,
Langa tine sa fiu..

De-as fi

De as fi un vis m-as strecura
Subtil si lin in somnul tau
Prin universuri te-as purta
Cand dormi as fi al tau mereu.

De as fi un vant as scutura
Flori de cires pe al tau drum
Si flori de tei in urma ta.
As umple campul cu parfum.

De as fi in zori o ploaie lina
Sa cad as vrea, pe al tau chip
Sa-ti mangai fata ta cea fina
Apoi m-as pierde in nisip.

De as fi copac, as vrea mereu
La umbra mea sa stai in tihna,
Sa fiu popas in drumul tau
Si sa-ti veghez mereu mereu odihna.

Dar sunt doar om, si nu-s perfect,
Nu am palate nici castele
Sunt simplu, sincer si corect
Te vreau doar in bratele mele.


Tot de mine :)))...un romantic incurabil, din pacate.

Frumos ,Mario:)

Si unul din preferatii mei eterni,Adrian Paunescu

Cu tine...

Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.

E noapte si iar sunt singura
Te astept cu nerabdare ca sa vii
Ca sa ma strangi in brate
In noptile tarzi

Da iar intarzi poate te-ai ratacit
Si drumul catre mine nu ai nimerit
Inca visez si sper ca intr-o zi
Tu langa mine ai sa fii

Si fericita atunci voi fii
In bratele tale voi veni
Si ne vom iubi cum ne-am dorit
Si asteptarea va luoa sfarsit
Versuri scrise de mine .

Lasă soarele să-mi spună...~

Azi lasă soarele să-mi spună
Că ţi-a fost dor de umbra mea,
Şi raza-i caldă, ca o mână să mi-o pună
Acolo unde-mi bate inima.

Mai fă un semn şi norilor să treacă,
Au stat prea mult deasupra noastră,
Şi-atunci când fruntea-mi se apleacă
Tu să îmi spui că zarea e albastră.

Şi de-ai să vezi în ochii mei
Doar roua rece-a dimineţilor senine,
Pune căldura mâinii tale peste ei
Să n-o usuce seceta din mine.

Azi lasă sorele să-mi spună
Că ţi-a fost dor de umbra mea,
Iar dacă norii negrii se adună,
Aş vrea să ştii... că eu voi fi în urma ta.

Autor:Dorel Dumitru

Palma cu scoici, o, sun-o tu, / in adormirea pietrelor si-a sarii, / ca-n inserarea ce ne prefacu / stalpi rasuciti sub bolta marii. // Deasupra-ne, delfini batand / cu coada, prora lunii verzi, / lemnul tristetii desprizand, / ti se parea ca-l prinzi, ca-l pierzi. // Si crabii mainilor, in laturi, / desfasurau, de alge vechi, / verzoase, fluturate paturi, / cu somnul tamplelor, perechi. // O, suna-mi tu din palmi, sticleste / deasupra, cer de ape strabatut / ca fulgerarea cozilor de peste / la dunga soarelui neanceput. - n,stanescu, marina

Lumea mea.....

În viața mea am croșetat….nume după nume,
La haina vieții eu am adunat…un colț de lume.
Acum la ceas de noapte stau și-ntreb….
Ce s-a-ntâmplat cu ei?!,ce s-a-ntâmplat cu mine?!

În spinii marilor salcâmi un fir s-a agățat,
Iar haina încet s-a deșirat cu nume după nume!
Și tare aș vrea să nu fi fost în liziera seacă,
Să am eu sus,aici în cui,hăinuța mea întreagă!

Mă rog la bunul Dumnezeu să vă primească în pază,
Ați fost în lumea mea o prea frumoasă oază!
Ași-vrea ca soarele să-mi dăruiască-o rază,
Să nu mai merg printre salcâmi,desculț și fără pază!!!

Să-mi văz hăinuța sus în cui întreagă și-apretată,
Să vă sărut prieteni dragi,acum ca altă dată!....
S-opresc timpul aș vrea,nu pot,mă resemnez,
Cu dragostea care v-o port,încerc să mă semnez!.....

Ieri a mai picat o stea din cartea mea
Și pagini albe au rămas,citind la ceas de noapte!
Asta este caldă,dis-de-dimineață......am pierdut un amic și-i este dedicaătă lui,in memoriam! :(

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu

Să nu ne speriem de infidelitate
Ştii bine că te accept chiar şi aşa
Căci dcă nu m-ai înşela iubite
De unde ai şti că-s una în viaţa ta?

Cum ai putea să te convingi că alta
Nicicând nu m-ar putea înlocui,
De n-ai trăi pe viu dezamăgirea
Lângă femei ce nu ştiu dărui?

Mă vei trăda cu toate deodată
Şi plictisit veni-vei înapoi,
Căci numai eu îţi sunt adevărată
Şi singură, doar eu cred în noi doi

Niciuna n-ar putea vreodată ajunge
Pe treapta scării unde eu te aştept
Din gândul meu doar lacrima va plânge
Când te privesc cu ochiul înţelept.

Căci numai eu pot fi acum în stare
Când te întorci scârbit şi deprimat,
Să-ţi spun şi sinceră şi zâmbitoare:
Tu pentru mine n-ai nici un păcat

Like nea gigi :)


George Bacovia Din urmă

Poezie, poezie...
Galben, plumb, violet...
Si strada goală...
Ori asteptări târzii,
Si parcuri înghetate...
Poet, si solitar...
Glaben, plumb, violet.
Odaia goală...
Si nopti târzii...
Îndoiliat parfum
Si secular...
Pe vesnicie....

Sufletu-l e o poezie,cred ca toata lumea stie/fara el ,am fi nimic,el e tot am vrut sa zic/sufletul nu- e de vanzare ,si nu-l are ori-sicare /poezia e ceva ,ce se aseamana cumva cu un suflet de copil ,ce emana bucurie ,veserlie/asta este poezie si doar sufletu-l o stie/se spune ca poezia este sufletul nostru/prin urmare ea este viata noastra .o societate cu adevarat superioara scoate la lumina din sufletul sau poeti din cei mai buni,care ajung apoi sa cucereasca o lume intreaga prin cuvant/poezia a fost,este si va ramane un mijloc de delectare superioara si intelectoala /poezia este suflet, si sufletul este o poezie/

O poezie spusa din suflet e mai mult decat sufletul insasi...e dorinta,e necesitate si ideal ... motivele sunt ceea ce treb stiut...

Mi-e dor

Îmi pun din nou zâmbet pe faţă
Chiar dacă sufletu-i de gheaţă
Şi ca o voce într-un cor
Te strig,te caut şi mi-e dor.

Ochii căprui ca un deşert
Jerfit-au oaza pe-al meu piept
Şi ca un vânt rătăcitor
Adii în piept,uşor ...mi-e dor.

Un pas în faţă,doi înapoi
Ieri totul se-mpărţea la doi
Împart şi-acum,dar îmi dă rest
Mi-e dor şi cred că e un test.

În apă,foc,cer şi pământ
În doina dragă ce o cânt
În toate te gasesc uşor
Eşti peste tot şi-mi este dor.

Mi-e dor să cred că pot să zbor
Lumea s-o desenez color
Să simt că sunt nemuritor
În piept să simt din nou fior
Şi ochii că nu mă mai dor
Mi-e dor...

Hai sa fac una intr-un ton mai vesel, dedicata pentru toti ardelenii, si nu numai.:))

Buna-i pita cu slanina
Cu ceapa sau usturoi
Langa ea merge-o plinca
Din ardeal de pe la noi.

O palinca de-a de prune
Buna-i fiarta la cazan
La foc mic si povestita
Stie orice ardelean

Cand e frig tare afara
Stelele-au incremenit
Ma duc iute jos in beci
Scot palinca la-ncalzit

La foc mic face margele
Pun piper si zahar pun
Tratament nescris in carte
Beau si-adorm ca ursul brun

De e gripa ori raceala
De tremur ca un narod
Stiu un leac de la bunicul
Palinca e antidot

Pusa in butoi de dud
Si pastrata ani in sir
E marfa de „contrabanda”
Stie orice musafir

De va place sau nu versul
De s-a strecurat greseala
Tot palinca e de vina
Ca doar n-am baut cerneala.

Ptiu pe tine,mancu-te...faina rau :)))) felicitari de la o ardeleanca:)))

Mariosile...tati, nu-i ok sa nu precizezi de unde ai luat-o ... dai impresia ca-i facuta de tine...
in rest e buna poezia si ma bucur ca ai postat-o...

Haaa...cica "hai sa fac una".Chiar nu m-am gandit sa caut pe gugal daca e furata...apelam la bunu' simt:)