Suntem des garcons et des filles...

Suntem des garcons et des filles...

Cred că suntem ciclici... Ne îndrăgostim din timp în timp. Sufletul are nevoie de o perioadă de relache, să-şi adune puterile consumate într-o iubire trecută, ce ne stoarce de sentimente... de viaţă. Unii conştientizează acest lucru şi sunt încrezători într-un reviriment, alţii tratează iubirea ca pe o boală, pe când alţii cred că este chimie pură. Iubirile nu se uită, ne îmbogăţesc sufletul şi ne împrumută din puterea lor, Au parfum diferit, se manifestă diferit... Dar până la urmă sunt zbucium al inimi, dureros de dulce şi... paradoxal, irepetabil. La 17 ani eram atât de îndrăgostit de o franţuzoaică încât îi îmbrăţişasem limba, cultura şi mult timp mai târziu, am înţeles că este o iubire imposibilă... Diferenţa de mentalitate şi libertate, au făcut din iubirea noastră ceva neatins, un fel de bibelou pe care amândoi îl păstrăm în suflet şi din când în când îl ştergem de praf. Eram atât de tineri şi atât de fericiţi! Şi pietrele pe care călcam păreau unice, erau acolo doar pentru tălpile noastre... Cu un mic cântecel în suflet, mă plimb prin viaţă, convins că într-o zi, mult aşteptatul fior mă va placa inconciliabil şi de tot, fiind semnalul unui nou început pentru un nou EU.

Alte intrebari de la 00_think

* Miracolul cât un pumn...
* Mâna salvatoare...
* Şmecherii virtuali, seria Flatulenţe