Unde e poezia?...Altfel de...dedicatii !
Îl redescopeream pe Eminescu în seara asta...şi mi-a venit aşa un gând. Hai să ne dedicăm poezii în loc de melodii. Încep prin a vă dedica eu câteva versuri tuturor userilor ;).
Multe trec pe dinainte,
In auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
...........................................
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui.
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci cu tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Le-am ales din Glossa lui Eminescu, mi s-au parut potrivite raportat la unele rautăţi şi falsităţi ce se intamplă pe aici. Insă nu consider că nu se pot întâmpla şi lucruri frumoase.
Deci, fiecare să dedice cui vrea ..poezii !
Multe trec pe dinainte,
In auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
...........................................
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui.
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci cu tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Le-am ales din Glossa lui Eminescu, mi s-au parut potrivite raportat la unele rautăţi şi falsităţi ce se intamplă pe aici. Insă nu consider că nu se pot întâmpla şi lucruri frumoase.
Deci, fiecare să dedice cui vrea ..poezii !
- Action Bar:
- Raspunsuri (97)
- Afisari (1432)
- Facebook Share
Postat de Emil_36 la 23 februarie 2013 - 01:23
Iar te-ai cufundat în stele
Si in nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vietii mele.
In zadar rauri de soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile asire
Si intunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!
Si in nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vietii mele.
In zadar rauri de soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile asire
Si intunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!
Postat de FOX2013 la 23 februarie 2013 - 01:25
Nu ma opri sa-ti spun ca te ador
Ca... poate maine nu mai sunt
Si nu o sa-ti mai spun nicicand
Ca fara tine sufletul mi-e gol!
Si cine o sa-ti mai sopteasca Iubirea-n glas duios si bland
De ma opresti in asta seara Si daca maine nu mai sunt?
Deci lasa-ma dulce copila Sa-mi scald privirea-n ochii tai
Ca maine poate amintirea O sa-ti ramana in locul meu!
Nu ma opri sa te sarut! Ca poate alta n-a urma
Si daca maine nu mai sunt, Cum ai sa sti iubirea mea?
Si vreau sa faci un legamant
Sa iubesti fiecare zi Si daca maine nu mai sunt
Chiar si de-acolo te-oi iubi!
Ca... poate maine nu mai sunt
Si nu o sa-ti mai spun nicicand
Ca fara tine sufletul mi-e gol!
Si cine o sa-ti mai sopteasca Iubirea-n glas duios si bland
De ma opresti in asta seara Si daca maine nu mai sunt?
Deci lasa-ma dulce copila Sa-mi scald privirea-n ochii tai
Ca maine poate amintirea O sa-ti ramana in locul meu!
Nu ma opri sa te sarut! Ca poate alta n-a urma
Si daca maine nu mai sunt, Cum ai sa sti iubirea mea?
Si vreau sa faci un legamant
Sa iubesti fiecare zi Si daca maine nu mai sunt
Chiar si de-acolo te-oi iubi!
Postat de likeafly la 23 februarie 2013 - 01:30
RELEVARE
Eu nu cunosc iubirea pe nuanțe,
Eu pot muri iubind sau pot pleca,
Nu cânt doar câte-o strofă din romanțe
Pot da nimic, sau pot da viața mea.
Eu nu cunosc un drum pe jumătate
Deși mă tem s-ajung la câte-un capăt,
Eu pot iubi adânc, până la moarte
Dar cer ca visul să nu fie searbăd.
Eu nu-mi duc zboru-n rest de sentimente
Căci mă înalț cu aripile mele,
Eu nu iubesc iubirile absente
Nici nu cerșesc firimituri de stele.
Du-ți mâna acum la tâmplă și învață
Că nu-s numai o mână de pământ,
Și nu încap în colivii de viață
Cu toate câte vreau și câte sunt.
Dori Lederer.
Eu nu cunosc iubirea pe nuanțe,
Eu pot muri iubind sau pot pleca,
Nu cânt doar câte-o strofă din romanțe
Pot da nimic, sau pot da viața mea.
Eu nu cunosc un drum pe jumătate
Deși mă tem s-ajung la câte-un capăt,
Eu pot iubi adânc, până la moarte
Dar cer ca visul să nu fie searbăd.
Eu nu-mi duc zboru-n rest de sentimente
Căci mă înalț cu aripile mele,
Eu nu iubesc iubirile absente
Nici nu cerșesc firimituri de stele.
Du-ți mâna acum la tâmplă și învață
Că nu-s numai o mână de pământ,
Și nu încap în colivii de viață
Cu toate câte vreau și câte sunt.
Dori Lederer.
Postat de Emil_36 la 23 februarie 2013 - 01:30
O, lasa-mi capul meu pe sân,
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;
Si de asupra mea ramâi
Durerea mea de-o curma,
Caci esti iubirea mea de-ntâi
Si visul meu din urma.
Cu farmecul luminii reci
Gândirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;
Si de asupra mea ramâi
Durerea mea de-o curma,
Caci esti iubirea mea de-ntâi
Si visul meu din urma.
Cu farmecul luminii reci
Gândirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Postat de DaemonAsh la 23 februarie 2013 - 01:34
Intre noi
Internet
Nici aproape,nici departe
Ai putea fii oriunde
Ai putea sa nu fii
cineva tot raspunde
Copiat din "(Poemul din carton)Urme de distrugere pe Marte"....
Internet
Nici aproape,nici departe
Ai putea fii oriunde
Ai putea sa nu fii
cineva tot raspunde
Copiat din "(Poemul din carton)Urme de distrugere pe Marte"....
Postat de FOX2013 la 23 februarie 2013 - 01:34
...cu scuzele de rigoare
Atasamente
http://www.youtube.com/watch?v=EBMkGy-mkBQ
Florin Piersic (n. 27 ianuarie 1936, Cluj) este un actor român de teatru şi film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci.
Filmografie:
- Ciulinii baraganului (1957)
- O poveste obişnuită... o poveste ca în basme (1959)
-
Postat de Emil_36 la 23 februarie 2013 - 01:38
Pentru autoarea topicului :)
Atasamente
http://www.youtube.com/watch?v=n8CBduErWak
Cel mai frumos poem de dragoste: Leonard Cohen - A Thousand Kisses
Postat de kianu la 23 februarie 2013 - 01:38
Multumesc Emil!
Postat de DubFX la 23 februarie 2013 - 01:41
Ce-ar fi
sa-mi darui ochii caprui,
asa pe-o sarutare;
eu as tacea
si n-as spune nimanui,
te-as saruta
mai tare.
Bustul tau
sa-mi darui, sufletul tau,
surazand
ca-n rituri;
si-n urma noastra
s-ar ridica mereu,
legenda
unor mituri.
sa-mi darui ochii caprui,
asa pe-o sarutare;
eu as tacea
si n-as spune nimanui,
te-as saruta
mai tare.
Bustul tau
sa-mi darui, sufletul tau,
surazand
ca-n rituri;
si-n urma noastra
s-ar ridica mereu,
legenda
unor mituri.
Postat de Emil_36 la 23 februarie 2013 - 01:42
kianu
Multumesc Emil!
Postat de cameleonu26 la 23 februarie 2013 - 01:44
Un soţ obişnuit, sătul de a lui soţie,
Ce îl tot întreba, distinsa, vrând ca să ştie,
Cum arăta, îi cumpără oglindă mare,
Ca să se vadă-n ea, din cap până-n picioare.
Asta a mers un timp, dar ea cicălitoare
Mirându-se–n oglindă, de e fermecătoare,
Nervoasă şi vopsită, şi toată rimelată,
Îl chestiona mereu, să-i spună, cum arată?
Şi proaspăt îmbăiată, cum a ieşit din baie,
Roşie, aprinsă, cam ca un foc de paie:
- Ia spune-mi, tu, bărbate, cam ce zici,
Nu ţi se pare oare, că sânii-mi sunt prea mici?
Soţul, blajin, tăcut, şi bun ca miezul pâinii:
- De vrei să-ţi creasca, dragă, şi să îţi placă sânii,
Hârtia igienică, soluţie-i pentru tine
Şi-n fiecare zi, să-i freci cât poţi de bine...
Dar musai să insişti şi trebuie să ştii
Să-i freci câte-un minut, în orişicare zi...
Femeia ia hîrtia şi repede să-ncerce,
Începe cu-abnegaţie, repede să îi tot frece
Şi hotărîtă tare, ca firea femeiască:
- Acum să-mi zici pe loc, în cât timp o să-mi crească?
- Dacă hârtie ai şi vom avea şi bani,
Eu sper, că o să-ţi crească, în nouă, zece ani...
Soţia se opreste: - Ce spui, ai căpiat?
- Nu, nu, dar ca să-ţi crească fundul, atâta a durat!
Ce îl tot întreba, distinsa, vrând ca să ştie,
Cum arăta, îi cumpără oglindă mare,
Ca să se vadă-n ea, din cap până-n picioare.
Asta a mers un timp, dar ea cicălitoare
Mirându-se–n oglindă, de e fermecătoare,
Nervoasă şi vopsită, şi toată rimelată,
Îl chestiona mereu, să-i spună, cum arată?
Şi proaspăt îmbăiată, cum a ieşit din baie,
Roşie, aprinsă, cam ca un foc de paie:
- Ia spune-mi, tu, bărbate, cam ce zici,
Nu ţi se pare oare, că sânii-mi sunt prea mici?
Soţul, blajin, tăcut, şi bun ca miezul pâinii:
- De vrei să-ţi creasca, dragă, şi să îţi placă sânii,
Hârtia igienică, soluţie-i pentru tine
Şi-n fiecare zi, să-i freci cât poţi de bine...
Dar musai să insişti şi trebuie să ştii
Să-i freci câte-un minut, în orişicare zi...
Femeia ia hîrtia şi repede să-ncerce,
Începe cu-abnegaţie, repede să îi tot frece
Şi hotărîtă tare, ca firea femeiască:
- Acum să-mi zici pe loc, în cât timp o să-mi crească?
- Dacă hârtie ai şi vom avea şi bani,
Eu sper, că o să-ţi crească, în nouă, zece ani...
Soţia se opreste: - Ce spui, ai căpiat?
- Nu, nu, dar ca să-ţi crească fundul, atâta a durat!
Postat de cameleonu26 la 23 februarie 2013 - 01:46
Pe o stradă-ngustă, la S.H., recent,
Unde apa scumpă, o facem curent,
O dulce nevastă plânge şi suspină,
Că la bloc nu-i apă, deşi e lumină.
N-a făcut mâncare, că nu este foc,
Degera în casă, caldură e ioc.
Azi de dimineaţă, soţul ei iubit,
A plecat la şase şi n-a mai venit.
Orologiul sună, 12 jumătate,
Jos în hol, la uşă, oare cine bate?
"Eu sunt mamă soacră, sunt făcut covrig,
Vin de la centrală, şi mi-e tare frig.
Obosit sunt tare, trist şi nemâncat,
Că un grup e varză, sus, în Retezat.
Să golim forţata, noi ne-am apucat,
Crede-mă, acuma, sunt epuizat.
Şi e multă muncă, e stres mult pe-aici,
C-au venit şi şefii, cu domnul Drăghici.
Frumoasa nevastă fuge să-i deschidă,
Însă mama soacră, strigă cu obidă:
"Ai adus chenzina? Nu-ti sunt soacră eu?
Ora e târzie, eşti un derbedeu!
"Ce sunt eu de vină dacă soarta-i slută?
Şi-am muncit ca boul, pe 50 la sută?
Am venit acasă, să mă încălzesc,
Ca să fac o baie, să mă dezmorţesc."
"Ai venit degeaba! soacra-i spune, dură.
Că nu curge apă si nici nu-i caldură!
Du-te la centrală şi de-o fi să mori,
Sindicatul vine, si-ţi aduce flori"
Unde apa scumpă, o facem curent,
O dulce nevastă plânge şi suspină,
Că la bloc nu-i apă, deşi e lumină.
N-a făcut mâncare, că nu este foc,
Degera în casă, caldură e ioc.
Azi de dimineaţă, soţul ei iubit,
A plecat la şase şi n-a mai venit.
Orologiul sună, 12 jumătate,
Jos în hol, la uşă, oare cine bate?
"Eu sunt mamă soacră, sunt făcut covrig,
Vin de la centrală, şi mi-e tare frig.
Obosit sunt tare, trist şi nemâncat,
Că un grup e varză, sus, în Retezat.
Să golim forţata, noi ne-am apucat,
Crede-mă, acuma, sunt epuizat.
Şi e multă muncă, e stres mult pe-aici,
C-au venit şi şefii, cu domnul Drăghici.
Frumoasa nevastă fuge să-i deschidă,
Însă mama soacră, strigă cu obidă:
"Ai adus chenzina? Nu-ti sunt soacră eu?
Ora e târzie, eşti un derbedeu!
"Ce sunt eu de vină dacă soarta-i slută?
Şi-am muncit ca boul, pe 50 la sută?
Am venit acasă, să mă încălzesc,
Ca să fac o baie, să mă dezmorţesc."
"Ai venit degeaba! soacra-i spune, dură.
Că nu curge apă si nici nu-i caldură!
Du-te la centrală şi de-o fi să mori,
Sindicatul vine, si-ţi aduce flori"
Postat de VALMON la 23 februarie 2013 - 01:47
Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moart
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moart
Postat de VALMON la 23 februarie 2013 - 01:50
Eu cred c-a fost iubire adevarata...
Tu crezi c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o poate niciodata...
Eu cred c-a fost iubire-adevarata?...
Tu crezi c-a fost o scurta nebunie!
Tu crezi c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o poate niciodata...
Eu cred c-a fost iubire-adevarata?...
Tu crezi c-a fost o scurta nebunie!
Postat de LILITH27 la 23 februarie 2013 - 01:53
Dedic poezia asta celor care simt ca nu isi gasesc locul in lumea de azi..
Lume,lume
de Adrian Paunescu
De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.
De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.
De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.
De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.
Lume,lume
de Adrian Paunescu
De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.
De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.
De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.
De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.
Postat de VALMON la 23 februarie 2013 - 01:54
Pentru toti cei ce iubesc, pentru ganduri dantelate...
Te ating usor pe buzele-ţi fierbinţi,
Şi tremur in tăcere cînd ochii tăi mă cheamă—
Îmi ridic privirea…tu mă cuprinzi cu dor…mă simţi—
Şi lacrimi de iubire cad pe pinza nostră ce se tot destramă…
Ore-ntregi te-as mîngîia şi te-aş privi cu dor
Cînd noapte e afară şi luna ne pîndeşte—
Şi n-aş mai observa al timpului scurt zbor—
Cînd ochii tăi tăcuţi se-nchid …şi-o lume ne priveste….
Prin părul tău brunet ..adieri de vrajă trec
Iar tu priveşti în jur…cu-a mea iubire mai respiri—
Şi chiar de-o fi să ştiu …că nu te mai găsesc ..nu plec—
Rămîn aici cu-a ta fantasma …pe-un pat scaldat in trandafiri….
Să te sarut cu vraja-mi din priviri
Şi pe ale tale pleoape reci sa te mîngîi cu mare dor—
Ca o umbră să te privesc măcar din amintiri –
Şi să te strig… sa te intorci ,iubire,în nopţii de amor…
Te ating usor pe buzele-ţi fierbinţi,
Şi tremur in tăcere cînd ochii tăi mă cheamă—
Îmi ridic privirea…tu mă cuprinzi cu dor…mă simţi—
Şi lacrimi de iubire cad pe pinza nostră ce se tot destramă…
Ore-ntregi te-as mîngîia şi te-aş privi cu dor
Cînd noapte e afară şi luna ne pîndeşte—
Şi n-aş mai observa al timpului scurt zbor—
Cînd ochii tăi tăcuţi se-nchid …şi-o lume ne priveste….
Prin părul tău brunet ..adieri de vrajă trec
Iar tu priveşti în jur…cu-a mea iubire mai respiri—
Şi chiar de-o fi să ştiu …că nu te mai găsesc ..nu plec—
Rămîn aici cu-a ta fantasma …pe-un pat scaldat in trandafiri….
Să te sarut cu vraja-mi din priviri
Şi pe ale tale pleoape reci sa te mîngîi cu mare dor—
Ca o umbră să te privesc măcar din amintiri –
Şi să te strig… sa te intorci ,iubire,în nopţii de amor…
Postat de LILITH27 la 23 februarie 2013 - 01:57
Inegalabilul ...
Octavian Paler
"Pasul absent"
Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atit de aproape
ca sa raminem atit de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
Octavian Paler
"Pasul absent"
Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atit de aproape
ca sa raminem atit de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
Postat de cameleonu26 la 23 februarie 2013 - 02:04
Fetitele s-arata la sosea
find plimbate in masini straine
dar ele tot iubeste tara sa,
chiar si plimbate in masini straine
Filantropica ..
find plimbate in masini straine
dar ele tot iubeste tara sa,
chiar si plimbate in masini straine
Filantropica ..
Postat de veXXatuveXX la 23 februarie 2013 - 03:16
Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.
Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.
O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.
Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.
Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?
Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.
Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?
Când zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai -
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.
Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.
Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!
Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
- Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte…
Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine
Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?
Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.
Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
Omar Khayyam-Singuratatea Omului
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.
Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.
O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.
Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.
Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?
Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.
Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?
Când zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai -
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.
Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.
Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!
Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
- Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte…
Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine
Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?
Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.
Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
Omar Khayyam-Singuratatea Omului
Postat de veXXatuveXX la 23 februarie 2013 - 03:25
Valul des mi-ascundea disperarea,
Fata palidă, ochii fierbinti …
Cu tristetea-mi imensă ca marea
Am sfârsit prin a-l scoate din minti.
Si s-a dus pe o noapte cu lună -
Gura strânsă-ntr-un strâmbet amar.
Am fugit după el ca nebuna,
Să-l ajung lângă poartă măcar.
I-am strigat : ” Numai eu sunt de vină.
Am glumit ; dacă pleci, voi muri ! ”
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surâzând : ” Vezi că-i vant. Vei răci ! ”
Ana Ahmatova-Valul de mi-ascundea disperarea...
Fata palidă, ochii fierbinti …
Cu tristetea-mi imensă ca marea
Am sfârsit prin a-l scoate din minti.
Si s-a dus pe o noapte cu lună -
Gura strânsă-ntr-un strâmbet amar.
Am fugit după el ca nebuna,
Să-l ajung lângă poartă măcar.
I-am strigat : ” Numai eu sunt de vină.
Am glumit ; dacă pleci, voi muri ! ”
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surâzând : ” Vezi că-i vant. Vei răci ! ”
Ana Ahmatova-Valul de mi-ascundea disperarea...
Postat de Francisc10 la 23 februarie 2013 - 04:18
A mi se ascunde disperarea in ochiul unui nor strain,binecuvantez chemarea acelora ce nu mai vin.Cernita durere flamanda de timp ma roade curgand luna bizar pe un alt anotimp,argint rasucit in puritate de-oglinda,se rupe in zari si revine in tina.Unicitate de umbra umana privita de Soare ,uitata din varsta de-arama...
Postat de georgy19 la 23 februarie 2013 - 07:14
Flamand si gol, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
ªi m-ai scuipat si m-ai batut
ªi caine eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti caini, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
ªi ham de cai, si jug de boi
Dar vrem pamant!
Noi vrem pamant
“George Cosbuc, citat despre poezie”
poate nu se potriveste cu topic-ul , dar e prima poezie pe care am invatat-o in viata mea si-mi este foarte draga pt ca -mi aduce aminte de bunica mea
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
ªi m-ai scuipat si m-ai batut
ªi caine eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti caini, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
ªi ham de cai, si jug de boi
Dar vrem pamant!
Noi vrem pamant
“George Cosbuc, citat despre poezie”
poate nu se potriveste cu topic-ul , dar e prima poezie pe care am invatat-o in viata mea si-mi este foarte draga pt ca -mi aduce aminte de bunica mea
Postat de lucianpopescu06 la 23 februarie 2013 - 08:10
Romanul sa nascut poet! Bravo !!! Frumoase versuri!
Postat de ersin la 23 februarie 2013 - 09:49
O, pardon me, in that my boast is true:
The accident which brought me to her eye
Upon the moment did her force subdue,
And now she would the caged cloister fly.
Religious love put out Religion's eye:
Not to be tempted, would she be immortal,
And now, to tempt, all liberty ocurred.
O patricica din: A Lover's Complaint by William Shakespeare, pentru J.
The accident which brought me to her eye
Upon the moment did her force subdue,
And now she would the caged cloister fly.
Religious love put out Religion's eye:
Not to be tempted, would she be immortal,
And now, to tempt, all liberty ocurred.
O patricica din: A Lover's Complaint by William Shakespeare, pentru J.
Postat de yochana_udrea la 23 februarie 2013 - 09:49
SCULPTEZ IN INIMI IUBIRI DIN CELE MAI FINE
iubirea ce arde si ramane scrum de amintiri
iubirea ce se prelinge ca lacrima
iubirea ce se naste intre doua priviri
iubirea dulce...sarutata cu patima
iubirea pictata pe buze
iubirea a acelor cochete muze
iubirea ca un parfum imbatator
iubirea ce abia prinde viata in sufletul unui amator
iubirea patimasa din dormitor
iubirea ce vine de la creator
iubirea instictiva
iubirea primitiva
De... secret :D
iubirea ce arde si ramane scrum de amintiri
iubirea ce se prelinge ca lacrima
iubirea ce se naste intre doua priviri
iubirea dulce...sarutata cu patima
iubirea pictata pe buze
iubirea a acelor cochete muze
iubirea ca un parfum imbatator
iubirea ce abia prinde viata in sufletul unui amator
iubirea patimasa din dormitor
iubirea ce vine de la creator
iubirea instictiva
iubirea primitiva
De... secret :D
Postat de tavytavian la 23 februarie 2013 - 10:38
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
Nichita Stanescu
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
Nichita Stanescu
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 10:43
Ciudati copaci mai suntem,
Ne leganam de dor
intre un pas si altul
spre pasul care pleaca,
spre pasul care vine,
si nici pe loc nu vrem
sa stam cum stau copacii,
ciudati copaci mai suntem
O Paler
Ne leganam de dor
intre un pas si altul
spre pasul care pleaca,
spre pasul care vine,
si nici pe loc nu vrem
sa stam cum stau copacii,
ciudati copaci mai suntem
O Paler
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 10:45
Viata este doar un vis.
Omul,un naiv proscris.
Vointa ce si-o cladeste,
repede imbatraneste
Îi ramane de la viata,
ochiul dulce de speranta.
Proscris si efemer.
Rugi,in al noualea cer.
Latin
Omul,un naiv proscris.
Vointa ce si-o cladeste,
repede imbatraneste
Îi ramane de la viata,
ochiul dulce de speranta.
Proscris si efemer.
Rugi,in al noualea cer.
Latin
Postat de kianu la 23 februarie 2013 - 10:53
Când însusi glasul gândurilor tace,
Ma-ngâna cântul unei dulci evlavii
Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
(Sonete - M.E.)
Ma-ngâna cântul unei dulci evlavii
Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
(Sonete - M.E.)
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 10:56
Nichita Stănescu
Morţile iubite
Sunt gata să mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra cărora m-am întâmplat
în dimineaţa răsărind fără soare.
Mă agăţ de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure şi perechi,
asemenea cailor înhămaţi câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer,
ridic din ea însăşi vocala strigând,
dar tace privighetoarea şi pier
morţile mele iubite, din gând.
Morţile iubite
Sunt gata să mor înecat
în aceste sunete de privigetoare
asupra cărora m-am întâmplat
în dimineaţa răsărind fără soare.
Mă agăţ de orele vechi
dar fug toate-napoi,
totdeauna nesigure şi perechi,
asemenea cailor înhămaţi câte doi.
Ridic mâna prin frunze spre cer,
ridic din ea însăşi vocala strigând,
dar tace privighetoarea şi pier
morţile mele iubite, din gând.
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 11:04
Invata a iubi,in vata,a traii.
Lumini ce-s in speranta,aduce toleranta
iar ochii ce lucesc,in vise odihnesc
Lasand in urma mii,cu suflete pustii
Lumini ce-s in speranta,aduce toleranta
iar ochii ce lucesc,in vise odihnesc
Lasand in urma mii,cu suflete pustii
Postat de LILITH27 la 23 februarie 2013 - 11:28
yochana_udrea
SCULPTEZ IN INIMI IUBIRI DIN CELE MAI FINEiubirea ce arde si ramane scrum de amintiri
iubirea ce se prelinge ca lacrima
iubirea ce se naste intre doua priviri
iubirea dulce...sarutata cu patima
iubirea pictata pe buze
iubirea a acelor cochete muze
iubirea ca un parfum imbatator
iubirea ce abia prinde viata in sufletul unui amator
iubirea patimasa din dormitor
iubirea ce vine de la creator
iubirea instictiva
iubirea primitiva
De... secret :D
Postat de Horatiu81 la 23 februarie 2013 - 11:47
Aparusi in zare
Apare-n zare un gand si-o floare biruitoare
Privesti pistruii si-a ei blandete
De-ti urla-n luntre trairi si teluri plimbarete
Privesti la ea cum sta-n natura
Si-ti zornaie pribeag murmurul iubirii
Caci ea e una si-i toata-n ganduri
Precum speranta si credinta
Ce-ti naste vise si iar vise .
O dedicatie fetitei cu pistruii-n vantul muntilor :)
Apare-n zare un gand si-o floare biruitoare
Privesti pistruii si-a ei blandete
De-ti urla-n luntre trairi si teluri plimbarete
Privesti la ea cum sta-n natura
Si-ti zornaie pribeag murmurul iubirii
Caci ea e una si-i toata-n ganduri
Precum speranta si credinta
Ce-ti naste vise si iar vise .
O dedicatie fetitei cu pistruii-n vantul muntilor :)
Postat de kianu la 23 februarie 2013 - 12:50
Pentru cineva
Zadarnic fete mandre zambind cutreier sala
Si muzica-i si visuri si farmec indelung.
In ochii unui tanar sadita e raceala
Si note cat de blande in inima-i n-ajung
..........................................
Sa fii un paj din basme si eu sa fiu regina!
O, cum as fi de buna si tu ai fi gentil,
Plutire-am lin pe lacul ce doarme in gradina,
Caci eu ma simt copila. De-ai fi si tu copil!
..............................................
Ce vrei? Imi pare-n ochii-ti ca vad o veche vina,
In vorba amintirea a unei crude munci,
In inima e-o parte cu totului straina -
De-ai fost vreodata tanar, e foarte mult de-atunci!
(M.E. Codru si Salon)
Zadarnic fete mandre zambind cutreier sala
Si muzica-i si visuri si farmec indelung.
In ochii unui tanar sadita e raceala
Si note cat de blande in inima-i n-ajung
..........................................
Sa fii un paj din basme si eu sa fiu regina!
O, cum as fi de buna si tu ai fi gentil,
Plutire-am lin pe lacul ce doarme in gradina,
Caci eu ma simt copila. De-ai fi si tu copil!
..............................................
Ce vrei? Imi pare-n ochii-ti ca vad o veche vina,
In vorba amintirea a unei crude munci,
In inima e-o parte cu totului straina -
De-ai fost vreodata tanar, e foarte mult de-atunci!
(M.E. Codru si Salon)
Postat de FOX2013 la 23 februarie 2013 - 12:54
Da, recunoasc! Sunt diferit...
Ca nu pot sa fiu ipocrit
Ca nu accept sa fiu mintit
Si ca nu-mi place sa fiu folosit.
Ca nu cer nimic, nimanui,
Ca nu-mi dau sufletul oricui
Ca sunt stapan pe ceea ce spun
Si ca aleg doar ce e bun...
Ca nu raspund la provocari
Ca nu traiesc din razbunari
Ca nu urasc ce am iubit
Ca recunosc dac-am gresit.
Ca pun iubirea mai presus
Ca nu privesc lumea de sus
Ca nu judec ce nu cunosc
Si ca nu pot ca sa urasc.
Ca iubesc necondititionat
Ca nu ma-ntorc dac-am `plecat`
Ca-i iert si uit neincetat
Si...stiu sa tin capul `plecat`.
Ca fac doar bine pe ascuns
Ca tac cand n-am nimic de spus.
Ca nu arat decat ce vreau
Ca nu cer ce nu pot sa dau...
Ca nu raman nicicand dator
Ca stiu mereu sa cer iertare
Ca iubesc mult libertatea
Si ca ma sperie singuratatea.
Ca nu stau doar cu „mana-ntinsa”
Ca nu ma las usor invins
Ca lupt prea mult pentru dreptate
Dar stiu sa pierd cu demnitate.
:D
Ca nu pot sa fiu ipocrit
Ca nu accept sa fiu mintit
Si ca nu-mi place sa fiu folosit.
Ca nu cer nimic, nimanui,
Ca nu-mi dau sufletul oricui
Ca sunt stapan pe ceea ce spun
Si ca aleg doar ce e bun...
Ca nu raspund la provocari
Ca nu traiesc din razbunari
Ca nu urasc ce am iubit
Ca recunosc dac-am gresit.
Ca pun iubirea mai presus
Ca nu privesc lumea de sus
Ca nu judec ce nu cunosc
Si ca nu pot ca sa urasc.
Ca iubesc necondititionat
Ca nu ma-ntorc dac-am `plecat`
Ca-i iert si uit neincetat
Si...stiu sa tin capul `plecat`.
Ca fac doar bine pe ascuns
Ca tac cand n-am nimic de spus.
Ca nu arat decat ce vreau
Ca nu cer ce nu pot sa dau...
Ca nu raman nicicand dator
Ca stiu mereu sa cer iertare
Ca iubesc mult libertatea
Si ca ma sperie singuratatea.
Ca nu stau doar cu „mana-ntinsa”
Ca nu ma las usor invins
Ca lupt prea mult pentru dreptate
Dar stiu sa pierd cu demnitate.
:D
Postat de Emil_36 la 23 februarie 2013 - 12:55
Sara pe deal
Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plâng, clar izvorind în fintine;
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi cesele-n luna ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasul-mi spre tine grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cât îmi esti de draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plâng, clar izvorind în fintine;
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi cesele-n luna ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasul-mi spre tine grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cât îmi esti de draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 12:56
Avem si noi o fata nevazuta de soare.
Si poate de aceea ni s-a dat sangele.
Sa arda in noi
luminandu-ne fata nevazuta de soare
O Paler
Si poate de aceea ni s-a dat sangele.
Sa arda in noi
luminandu-ne fata nevazuta de soare
O Paler
Postat de kianu la 23 februarie 2013 - 12:57
Dragii mei m-ati incantat in aceasta dimineata cu poeziile frumoase pe care le-ati postat :). Va multumesc :).
Postat de Horatiu81 la 23 februarie 2013 - 13:01
.....merge bine copy paste ul :)))) brici chiar ! Saraca originalitate , o murit in tarcul deznadejdii intelectuale ....dar sunt sigur ca sunt si ORIGINALI prin curtea asta :)
Postat de Emil_36 la 23 februarie 2013 - 13:03
Horatiu81
.....merge bine copy paste ul :)))) brici chiar ! Saraca originalitate , o murit in tarcul deznadejdii intelectuale ....dar sunt sigur ca sunt si ORIGINALI prin curtea asta :)
Postat de FOX2013 la 23 februarie 2013 - 13:04
Horatiu81.....merge bine copy paste ul :)))) brici chiar ! Saraca originalitate , o murit in tarcul deznadejdii intelectuale ....dar sunt sigur ca sunt si ORIGINALI prin curtea asta :)Hai mey nu fi rau...a zis doar de dedicatii ..o fost ceva odata ,demult cu compozitii proprii :)
PS: ultima postata e despre mine pentru voi ! :)
PS: ultima postata e despre mine pentru voi ! :)
Postat de Francisc10 la 23 februarie 2013 - 13:05
Omar Khayyam - Singuratatea omului
Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.
Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.
Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?
Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.
Cei care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?
Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.
Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!
Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..
Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.
Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?
Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.
Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.
Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,
Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.
Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.
Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.
Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?
Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.
Cei care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?
Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.
Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!
Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..
Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.
Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?
Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.
Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.
Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,
Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.
Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
Postat de RobyONE la 23 februarie 2013 - 13:08
Am sa ma trezesc noaptea
sa fur luna
si ramuri inflorite de ganduri
preschimbate-n flori deschise
ca o palma de suflet
in priviri voi fura stelele
si pe buze voi culege praf de vis
apoi, am sa ma intorc
in varful picioarelor
inapoi in casa
langa tine
si am sa te acopar cu toate
lasandu-mi ultima data sarutul
in care te voi imbraca
sa-ti tina de cald in zilele reci
trupul meu gol
am sa-l infasor asemeni unei primaveri
in jurul tau
si-am sa adorm din nou
mut de atata iubire spusa in tacere!...
sa fur luna
si ramuri inflorite de ganduri
preschimbate-n flori deschise
ca o palma de suflet
in priviri voi fura stelele
si pe buze voi culege praf de vis
apoi, am sa ma intorc
in varful picioarelor
inapoi in casa
langa tine
si am sa te acopar cu toate
lasandu-mi ultima data sarutul
in care te voi imbraca
sa-ti tina de cald in zilele reci
trupul meu gol
am sa-l infasor asemeni unei primaveri
in jurul tau
si-am sa adorm din nou
mut de atata iubire spusa in tacere!...
Postat de FELIX_IULIAN la 23 februarie 2013 - 13:15
Ningea pe clopote, ningea / si clopotele clatinate / de mai ninmic, nimic sunau / in turla la cetate. / Cu placi de gheata ma-nveleam / de frigul mult prea mare / si neputand sa mor, la tine / ma gandesc / si tremurand te vestesc: / La primavara, odata cu dezghetul / am sa ma topesc si eu. - N. Stanescu, Scrisoare
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 13:17
Horatiu81
.....merge bine copy paste ul :)))) brici chiar ! Saraca originalitate , o murit in tarcul deznadejdii intelectuale ....dar sunt sigur ca sunt si ORIGINALI prin curtea asta :)
Postat de kianu la 23 februarie 2013 - 13:52
Horatiu81
.....merge bine copy paste ul :)))) brici chiar ! Saraca originalitate , o murit in tarcul deznadejdii intelectuale ....dar sunt sigur ca sunt si ORIGINALI prin curtea asta :)
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 13:57
George Bacovia
Oh, amurguri
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...
Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete, --
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
Vine, nu vine
Oh, amurguri violete...
Oh, amurguri
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...
Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete, --
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
Vine, nu vine
Oh, amurguri violete...
Postat de manrsr la 23 februarie 2013 - 16:43
Viata-i crunta lupta,
Parca-i din sufletul tau rupta,
Dar in sufletu-ti de cristal,
Va patrunde-un fior astral,
Ce nu,nu se va topi,
Ci va-ngheta-n vanitatea-ti infinita,
De nimeni inca cucerita.
E oare prea tarziu draga mea,iubita?
Sa am speranta infinita?
E prea tarziu sa te gasesc in asta lume cumplita?
O lupta ce mi te va scoate-n cale,
Doar atunci cand voi fi ingropat in marine abisale?
O lupta ce mi te va aduce lin pe un ram,
Ca sa imi trezesti lumina in care bantui de atatia ani?
Bratele mele sa te cuprinda in lacrimile iubirii,
Ca sa uit de bucuria trairii ,
In moartea fericirii?
Parca-i din sufletul tau rupta,
Dar in sufletu-ti de cristal,
Va patrunde-un fior astral,
Ce nu,nu se va topi,
Ci va-ngheta-n vanitatea-ti infinita,
De nimeni inca cucerita.
E oare prea tarziu draga mea,iubita?
Sa am speranta infinita?
E prea tarziu sa te gasesc in asta lume cumplita?
O lupta ce mi te va scoate-n cale,
Doar atunci cand voi fi ingropat in marine abisale?
O lupta ce mi te va aduce lin pe un ram,
Ca sa imi trezesti lumina in care bantui de atatia ani?
Bratele mele sa te cuprinda in lacrimile iubirii,
Ca sa uit de bucuria trairii ,
In moartea fericirii?
Postat de kianu la 23 februarie 2013 - 17:17
RENUNTARE
Aş vrea să am pământul şi marea-n jumătate,
De mine să asculte corăbii şi armate,
De voi clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oi face,
Să-şi mişte răsăritul popoarelor încoace;
Sălbatecele oarde să curgă râuri-râuri,
Din codrii răscolite, stârnite din pustiuri;
Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi,
Întunece-se-n zare pierdutele-nceputuri,
Un râu de scânteiare lucească lănci şi săbii,
Iar marea se-nspăimânte de negrele-mi corăbii.
Astfel război porni-voi. Voi arunca încalte
O jumătate-a lumii asupra celeilalte,
Privească-m-atunci preoţi-un monstru ce se-nchină,
Când oardele-i barbare duc moarte şi ruină.
Ruga-mă-voi cu mâna uscată ţinând strana,
Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana;
Cu tronul meu voi pune alăturea sicriul,
Când goatele-mi în lume ar tot mări pustiul,
Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte
Cetăţile în flăcări şi ţările deşerte...
Astfel doar aş preface durerea-mi fără nume,
Dezbinul meu din suflet într-un dezbin de lume
Si tot ce-ncântă ochii cu mii de frumuseţi,
Tot ce pământul are şi marea mai de preţ,
Grămezi să steie toate la mine în comori.
Alăturea cu ele să trec nepăsatori,
Simţindu-mă în mine stăpân al lumii-ntregi,
Un zeu în omenire, un soare între regi
Şi raze să reverse din frunte-a mea coroană...
Să-ngenunchez nainte-ţi aşa ca la icoană
Şi descriindu-ţi toată puterea fără seamă
Să-ţi zic : - Ia-le pe toate, dar şi pe mine ia-mă!
Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă tine,
De-i trece, -n jos pleca-voi a ochilor lumine,
Dezmoştenit de toate, la viaţă abdicând,
Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând :
C-am aruncat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă,
Înamoraţi de tine, rămână ochii-mi trişti
Şi vecinic urmăreasca cum, marmură, te mişti.
În veci dup-a ta umbră eu braţele să-ntind,
De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind,
Să-mi razim a mea frunte de zidurile goale,
Atinse de-umbra dulce a frumuseţii tale.
Aş vrea să am pământul şi marea-n jumătate,
De mine să asculte corăbii şi armate,
De voi clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oi face,
Să-şi mişte răsăritul popoarelor încoace;
Sălbatecele oarde să curgă râuri-râuri,
Din codrii răscolite, stârnite din pustiuri;
Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi,
Întunece-se-n zare pierdutele-nceputuri,
Un râu de scânteiare lucească lănci şi săbii,
Iar marea se-nspăimânte de negrele-mi corăbii.
Astfel război porni-voi. Voi arunca încalte
O jumătate-a lumii asupra celeilalte,
Privească-m-atunci preoţi-un monstru ce se-nchină,
Când oardele-i barbare duc moarte şi ruină.
Ruga-mă-voi cu mâna uscată ţinând strana,
Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana;
Cu tronul meu voi pune alăturea sicriul,
Când goatele-mi în lume ar tot mări pustiul,
Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte
Cetăţile în flăcări şi ţările deşerte...
Astfel doar aş preface durerea-mi fără nume,
Dezbinul meu din suflet într-un dezbin de lume
Si tot ce-ncântă ochii cu mii de frumuseţi,
Tot ce pământul are şi marea mai de preţ,
Grămezi să steie toate la mine în comori.
Alăturea cu ele să trec nepăsatori,
Simţindu-mă în mine stăpân al lumii-ntregi,
Un zeu în omenire, un soare între regi
Şi raze să reverse din frunte-a mea coroană...
Să-ngenunchez nainte-ţi aşa ca la icoană
Şi descriindu-ţi toată puterea fără seamă
Să-ţi zic : - Ia-le pe toate, dar şi pe mine ia-mă!
Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă tine,
De-i trece, -n jos pleca-voi a ochilor lumine,
Dezmoştenit de toate, la viaţă abdicând,
Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând :
C-am aruncat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă,
Înamoraţi de tine, rămână ochii-mi trişti
Şi vecinic urmăreasca cum, marmură, te mişti.
În veci dup-a ta umbră eu braţele să-ntind,
De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind,
Să-mi razim a mea frunte de zidurile goale,
Atinse de-umbra dulce a frumuseţii tale.
Postat de latin la 23 februarie 2013 - 17:24
Marin Sorescu
Rugăciune
Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.
Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.
Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput."
Rugăciune
Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.
Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.
Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput."
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.
10587 raspunsuri
6539 raspunsuri
3749 raspunsuri
4602 raspunsuri
188 raspunsuri
558 raspunsuri
5246 raspunsuri
278 raspunsuri
3782 raspunsuri
626 raspunsuri
1257 raspunsuri
2307 raspunsuri
231 raspunsuri
127 raspunsuri
121 raspunsuri
14045 raspunsuri
2839 raspunsuri