Voi unde v-ați încadra?

La rascruce de vanturi - cartea.

Interesant, bănuiesc că o recitești de fiecare dată cu emoții și plăcere.

O cam stiu pe de rost.

Firește!

Am si-un film: Splendoare in iarba (dar ramane secundar).

Am auzit de el,nu l-am văzut, dar am văzut un trailer acum și distribuția. De valoare sigur.

Poate pe cei care vor să se cunoască mai bine, i-ar ajuta acest topic, sigur mizând pe sinceritate.

La multi ani 2017! :) cred ca topicul , se vrea subtil o incercare de ,, recomanda-mi un film sau o carte,, ! :-p

Io nu vreau sa ma cunosc mai bine :))) dupa cum observi, cartea e veche, filmul la fel. Sunt la nivel de autocunoastere ridicat :D

Mno..sincer..filmul meu se numeste "Caafea cu aroma de femeie..la nisip " :)

Nu-i telenovela, 'alen deloane', asa-i?

Cat despre cel secundar..."Tavaleala-n fam " cred ca-i cel mai tare :)

Madam,nu-i telenovea d"aia ca io-s om serios ! :)

Cu marea asa aproape? Propun inecarea :D

Cine ti-a spus ca beau eu apa? Nici la ocazii ! :)))))

Asa, bre! Lasa-ma-n mediul meu natural, ca nu vreau sa eman sirop contrafacut, cum vad la alte personaje :))

Apa e vitala, am citit io undeva...cred ca era afis!

Nu ma uit la publicitatea batraciana !

Instruction not included :-))

https://www.youtube.com/watch?v=_bRYc_XpHgc

Daca va uitati la 'Diavolul era femeie' sigur o sa dati de mine p acolo:)))

"Să se cunoască între ei" :-)

Nuuu, mai mult de a vedea la fiecare "lucruri ascunse" sau nu.:-)

Diavolul se imbraca de la Prdaa nu de la Dolcecablana ! :)

:-))

Diavolul nu se subestimează niciodată:-)

Nicaieri! As putea sa-mi dau cuparerea ca-mi place una sau alta, sau ca am fost impresionata, dar nu ma incadez nicaieri.
Totusi, o carte la care ma pot gandi acum este Coliba Unchiului Tom. Fara sa ma confund eu cu vreun personaj, am avut conectie puternica cu doua personaje.
Ha...intr-o perioada a vietii, cu Tom Huckleberry :)

Interstellar - e un film sf care pune f.multe probleme , poate cel mai bun film sf ever . Am prea multe carti si prea multe filme preferate , mi-au placut enorm cartile si filmele istorice si geografice , despre calatorii , dar si filmele si romanele cu tenta psihologica . Acum imi vin in minte romanul Mizerabilii - de Victor Hugo , si ecranizarile facute dupa el , ca si romanul autobiografic Papillon , filmul fiind mult sub valoarea romanului , chiar daca e un film bun totusi...Vineri sau limburile Pacificului - un roman foarte special . Filmele: K2-Muntele ucigas , Misiunea-cu:Jeremy Irons si Robert de Niro , Vanatorul de cerbi -cu de Niro , Filiera franceza - cu Gene Hackman , Principiul dominoului - cu Gene Hackman , Scarface-cu Al Pacino . Romanul Razboi si pace de Lev Tolstoi e o carte de capatai . Istoria religiilor si credintelor religioase de Mircea Eliade , carte de stiinta preferata , ca si Morfologia religiilor , Conferintele lui Rudolf Steiner..etc.

Micul print.... eu fiind alt personaj, desigur.:)

Serialul Marco Polo - cu Ken Marshall si Farid Murray Abraham ,de prin 1981 parca , pt mine ramane cel mai bun serial .

Nu m-am identificat in totalitate in niciun personaj feminin din vreun roman ori film.Dar pentru ca iubesc natura, m-a fascinat prin realizare filmul "Avatar" si mi-ar placea sa impartasesc o asemenea experienta .

Cica te poate ajuta Amy :)))

Nu, ca Amy nu ma coloreaza..Isi cumpara alta.:))

:* eu doar inlocuiesc defecte.:)))) Te pot colora, in cvinte, is varza la capitolul arte plastice.:))

I ati spulberat sansele lui Slashu la un rol pruncipal in Avatar:))

Daca te transformi intr-un mic Jules Verne al descrierilor, o sa-mi adap culorile in scrierile tale si ma autotapetez cameleonic.

Traia un om pe o planeta, planeta nu stia de el, planeta nu nascuse oameni, dar omul nu s-a lasat: si-a luat sufletul si l-a trimis in vant, planeta nu stia, planeta era, dupa vreo cateva rotatii a simtit ca ceva o tinea strans in brate , nu i se mai intamplase asta niciodata, a zambit pentru prima oara in viata ei, si ceva minunat s-a intamplat atunci: omul a devenit vant, spulberand cerul albastru, de grija lui, sa nu il piarda, planeta i-a facut un trup, si astzi ii mai poti auzi cum isi spun povesti, doar daca asculti atent vantul.

Ma faci sa vreau sa fiu planeta, ca sa simt acea imbratisare a sufletului impletit cu vant.Iar ironia face ca tot albastra raman.:)) Dar albastra si imbratisata.

Ma faci sa vreau sa fiu planeta, ca sa simt acea imbratisare a sufletului impletit cu vant.Iar ironia face ca tot albastra raman.:)) Dar albastra si imbratisata.

Exista o poveste, cea a culorii albastre: Intr-o zi oarecare cel ce colora sufletele se cam plictisise de roz, verde, negru, incolor...traia in intuneric, doar asa poti alege culoarea portivita pentru suflete, dar ii era greu, si intr-o zi a facut o gaura mica in universul lui, si-a spus: dupa ce privesc prin ea, dincolo de mine, o sa apara o culoare. Si a aparut albastrul atat de frumos incat cel ce colora sufletele si-a decaorat tot universul cu albastru. privind asa eternitati intregi a realizat ca atat de mult e prea putin si atunci a ales o planeta, mica, si a facut-o albastra, i-a spus: tu esti aer, apa, vis si speranta. Apoi a lasat-o sa fie albastra.:)

Offf... atunci albastru il las pentru alta viata... acum sunt prea mica pentru el.:))

Ladixa, vesnicia incepe de aici! pastreaza albastru, cladeste frumos de la inceput! :)
Cine ne-a creat, sigur ca vrea sa folosim ce-i mai bun si mai bun si se bucura sa vada ca avem curaj! :)

L-as pastra daca l-as avea.Dar poate macar cu nistr bulinute albastre ma capat si eu. :))

Nopticica-i albastra? Nopticica! :)

Somn dulce, Purpurico.Sa visezi aureole albastro purpurii.:)) :*

Offf... atunci albastru il las pentru alta viata... acum sunt prea mica pentru el.:))

Asta era povestea unanim acceptata, dar... mai exista una: noaptea lumina nu se simtea prea bine sa nu fie, asa ca si-a facut un plan:dupa ce apune soarele o sa-l inteb: nu ti-e dor de tine? Soarele mandru si maiestuos ii raspunde: mereu. Atunci uita-te in oglinda asta, spuse lumina intinzandu-i luna. Soarele s-a lasat pacalit si a privit, dar era noapte, el nu era , nu putea fi, si lumina a ras, atat de clar incat soarele a rasarit iar, albastru peste o luna timida. De atunci a decis: albastrul sa fie culoarea celor ce nu vor intuneric.:)

Somn lin, fata cu flori albastre pe inima.:**

Gata, imi revendic albastrul...Nu vreau intuneric decat atunci cand vreau sa stau la taclale cu luna si stelele.:))

Pff, greu cu tine, da' ma bucur ca te-am intors la clipa.:))))))))))

Poate mai degraba sa fie un albastru cu picatele mici de sori si stele ... si luna ( la plural :)) ).

Somn lin, univers colorat.

Vise senine si somn pe masura! :*