Iisus a fost get
Am găsit pe ariminia.ro un Iisus care îmi place:
IISUS A FOST GET
Să revin la neastîmpăraÅ£ii galati/gali stabiliÅ£i în Galileea. Cînd au spart ÅŸatra cu geÅ£ii din Mesia (teritoriul Bulgariei de azi) pe la anul 279 î.e.n. ÅŸi au migrat în Anatolia unde au pus de o Galatie iar alÅ£ii mai zburdalnici ÅŸi-au oprit căruÅ£ele mai la sud unde au şăruit o Galilee, galii/galaÅ£ii erau de mult timp adepÅ£ii religiei geÅ£ilor aÅŸa cum arată tăbliÅ£ele 10 ÅŸi 12 ducînd cu ei credinÅ£a în nemurire ÅŸi în puterea crucii. Istoricul grec Iamblichus spune pe la sfîrÅŸitul secolului lll în lucrarea ViaÅ£a lui Pitagoras: ,,Åži galaÅ£ii ÅŸi alte popoare au învăţat pe pruncii lor, cum că sufletul acelora care muriră nu a pierit, ci ei trăiesc neîncetat ÅŸi sufletele sînt eterne. Asemenea Zamolxis, le-a arătat cum că nu trebuia să aibă frică de moarte, ci ei trebuia să se întărească în contra tuturor pericolelorâ€.
Este bine că știau cei vechi asemenea idei de necrezut despre marele nostru strămoș care prin înțelepciune le-a fost călăuză și galilor, pentru că la noi minciuna este cea mai aleasă virtute cînd se scrie istoria neamului rumun. Alte surse antice afirmă că înţeleptul Zamolxis ar fi introdus druidismul la gali şi cred că nu este chiar o tîmpenie atît timp cît în cele două religii, crucea în cerc simbolizînd sacrul peste întreg pămîntul a avut mare trecere.
În cartea Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, editura Hasefer, Bucureşti 1997, ivritul plăsmuitor de istorii Ioshua Ben Matityahu, ,,romanizat†ca Josephus Flavius, ne dă informaţii, unele corecte altele mincinoase despre secta religioasă a esenilor. Pe la anul 105 î.e.n. un membru al lor îşi iniţia învăţăceii în arta profeţiei în curtea Templului din Ierusalim, dovedind că erau în relaţii bune cu rabinii ivriţilor. Centrul lor religios de la Qumram a fost distrus de un cutremur în timpul lui Irod cel Mare rămînînd nelocuit cît acest rege a condus şi Galileea. Populaţia acestui ţinut s-a opus cu arma în anul 24 î.e.n. poftelor de cuceritor ale lui Irod cel Mare ajutat de puterea romană dar a trebuit să accepte vitregiile sorţii.
La pagina 158 a lucrării amintite autorul descrie ritualurile ÅŸi obiceiurile acestei secte religioase. ,,Pentru ei plăcerile simÅ£urilor sînt o nelegiuire, iar virtutea constă în stăpînirea de sine ÅŸi în dominarea pasiunilor. Faţă de căsătorie au o părere dispreÅ£uitoare ÅŸi adoptă copiii la o vîrstă destul de fragedă pentru a fi lesne educaÅ£i, iar atunci îi tratează ca pe niÅŸte membri ai familiei ÅŸi le insuflă doctrinele lor, nu detestă totuÅŸi căsătoria, nici grija pentru obÅ£inerea urmaÅŸilor, ci caută să se pună la adăpost de destrăbălarea femeilor, fiindcă au convingerea neclintită că nici una dintre ele nu-ÅŸi păstrează credinÅ£a faţă de un singur om. Ei dispreÅ£uiesc bogăţia ÅŸi demnă de admirat la ei este comunitatea bunurilor, n-ai să găseÅŸti la ei pe nici unul care să se distingă de ceilalÅ£i prin avere. La ei există regula potrivit căreia oricine intră în sectă trebuie să renunÅ£e la averea lui în favoarea comunităţii, astfel încît la ei nu întîlneÅŸti îndeobÅŸte nici sărăcie înjositoare, nici bogăţie sfidătoare, bunurile fiecăruia contopindu-se în fondul comun ÅŸi toÅ£i, ca niÅŸte fraÅ£i, dispun de întreaga avuÅ£ie adunată la un loc. Ei sînt de părere că uleiul pătează ÅŸi cel care a fost uns cu el, contrar voinÅ£ei sale, trebuie să-ÅŸi cureÅ£e corpul, ei socotind ceva cuviincios să ai o piele aspră ÅŸi să porÅ£i mereu veÅŸminte albe. Cei ce administrau avuÅ£ia comunităţii erau aleÅŸi prin majoritate de voturi ÅŸi fiecare, fără deosebire, trebuia să fie gata pentru orice serviciu în folosul tuturor. Ei nu au un oraÅŸ propriu-zis al lor, în fiecare dintre ele locuind mai mulÅ£i laolaltă. Membrilor sectei, veniÅ£i de altundeva, li se pune la dispoziÅ£ie toate bunurile agonisite de comunitate, de parcă ar fi propria lui avuÅ£ie ÅŸi la niÅŸte oameni pe care nu i-au mai văzut pînă atunci, ei intră ca ÅŸi cum le-ar fi prieteni apropiaÅ£i. De aceea cînd pleacă la drum, nu iau cu ei nimic, cu excepÅ£ia armelor, ca să se apere de tîlhari. ÃŽn fiecare oraÅŸ, un membru anume are sarcina să se îngrijească de membrii sectei, procurîndu-le hainele ÅŸi cele necesare traiului zilnic. Prin felul cum se îmbracă ÅŸi prin purtarea lor ei par niÅŸte Å£inuÅ£i în frîu cu biciul de către un dascăl. Hainele ÅŸi încălţările nu sînt schimbate decît cînd ele au ajuns ferfeniţă ori s-au tocit de tot după o folosire îndelungată. …Faţă de Dumnezeu ei îşi arată evlavia într-un fel aparte. ÃŽnainte de răsăritul Soarelui ei nu vorbesc nici o vorbă profană, ci adresează niÅŸte vechi rugăciuni moÅŸtenite de la părinÅ£ii lor, implorîndu-l parcă să răsarăâ€. Este o caracteristică a ritualului religios al geÅ£ilor repetat ÅŸi de Dromixto care-È™i îndeamnă armata să se aÈ™eze în genunchi către soare răsare ÅŸi să se roage la Creator atunci cînd i-a prăpădit un soare arzător ce a căzut asupra lor, găsindu-se identic în cultul nostru creÅŸtin.
Dar şi manuscrisele descoperite la Qumran, spun că ei au învăţăturile moştenite de la părinţii lor, de la părinții părinților lor, care le-au fost date de Eno cel iubit de Creatorul geţilor, Sîntu şi mai înainte de la Cei Mari. Chiar dacă nu este amintit Sîntu ca Dumnezeu al esenilor, totuşi este o recunoaştere explicită din partea unuia dintre cei mai mari falsificatori ai istoriei antice clasice, că esenii nu se foloseau de scrierile lui Moşe date de Iahwe sau alte născociri ale urdiei de prooroci mincinoşi ivriţi vîntuiţi de vedenii, tîmpenii şi alte parascovenii!
Şi să continui cu zicerea lui F. Josephus: ,,Abia atunci supraveghetorul lor îi lasă să plece fiecare la meşteşugul cu care s-a deprins. După ce au muncit cu rîvnă pînă la ora 11 dimineaţa, se adună iar într-un loc anume, cu o fîşie de pînză de in înfăşurată în jurul şalelor, şi-şi spală trupul cu apă rece. De îndată ce s-au curăţat astfel, se duc într-o clădire deosebită, în care, nici un om străin de sectă, nu are voie să intre; purificaţi, ei înşişi intră în sala de mese ca într-un sanctuar. Cum şi-au ocupat locurile într-o linişte desăvîrşită, brutarul le pune rînd pe rînd cîte o pîine în faţă, după care bucătarul le dă cîte un castronaş cu un singur fel de mîncare. Pînă să înceapă masa preotul rosteşte o rugăciune şi comite un sacrilegiu cel ce începe să înfulece cumva înainte de terminarea rugăciunii. La terminarea mesei preotul se roagă din nou: la început şi la sfîrşit ei îl proslăvesc pe Dumnezeu ca pe Creatorul vieţii. Apoi ei îşi dezbracă veşmintele, socotindu-le sacre şi revin la îndeletnicirile lor pînă la asfinţitul Soarelui. La întoarcere, ei se ospătează în acelaşi fel, de astă dată luînd loc alături de străini, dacă se află vreunul la ei. Nu se aude nici o zarvă şi nici un zgomot nu tulbură vreodată masa, ci unul lasă să vorbească pe celălalt, respectînd rîndul. Celor aflaţi afară, tăcerea celor dinăuntru le apare ca o taină înfiorătoare. Dar liniştea aceasta are ca noimă statornica cumpătare a membrilor sectei şi faptul că ei mănîncă şi beau doar pînă se satură. Din celelalte lucruri ei nu fac nimic fără dezlegarea supraveghetorilor lor, doar în două privinţe li se dă îngăduinţa de a hotărî singuri: acordarea de ajutor şi dovedirea milosteniei. Să ajute pe cei ce merită să primească ajutorul, atunci cînd au mare nevoie de el şi să ofere hrană celor aflaţi în mizerie. Nu li se permite să aducă ajutor rudelor lor fără aprobarea superiorului. Înţelepţi vistieri ai mîniei, strunitori ai pasiunilor, pilde de fidelitate, slujitorii păcii, fiece cuvînt rostit de ei atîrnă mai greu decît un jurămînt, esenii se abţin de la jurăminte pe care le cred mai rele decît sperjurul. Cel ce nu este crezut pe cuvînt şi fără invocarea lui Dumnezeu, acela este condamnat din capul locului. Pentru cel ce aspiră să intre în sectă, primirea nu este imediată ci, vreme de un an, rămas în afara ordinului, solicitantul duce o viaţă asemănătoare cu a membrilor ordinului şi primeşte o toporişcă, şorţul de care am vorbit anterior şi un veşmînt alb. Dacă în acest răstimp a trecut cu bine proba stăpînirii de sine, el se apropie cu un pas de felul de viaţă al esenilor şi ia parte la sfinţirea apei purificatoare, fără să fie totuşi, acceptat încă la adunările comunităţii. După ce a făcut dovada statorniciei sale, vreme de alţi doi ani caracterul pe care îl are este pus la încercare şi dacă se arată cu adevărat demn, abia atunci el este primit în comunitate. El depune în faţa tuturor un teribil jurămînt, să-l cinstească pe Dumnezeu(Soarele Creator) să-şi respecte îndatoririle faţă de oameni şi să nu aducă pagubă nimănui atît din propria iniţiativă cît şi din ordinul altcuiva; să-i urască mereu pe cei nedrepţi şi să lupte alături de cei drepţi, că va păstra credinţa tuturor mai cu seamă celor ce cîrmuiesc, întrucît nimeni nu dobîndeşte puterea fără binecuvîntarea lui Dumnezeu; dacă cumva ajunge să dea ordine, nu se va arăta îngînfat şi asupritor şi nu-şi va întrece subordonaţii prin strălucirea veşmintelor, şi a altor podoabe, că va îndrăgi totdeauna dreptatea şi va demasca pe mincinoşi, că-şi va ţine mîinile nepîngărite de hoţie iar sufletul curat de orice cîştig necinstit, că nu va tăinui nimic membrilor sectei şi nu va divulga nimănui secretele sale, chiar dacă va fi supus torturilor pînă la moarte. În afară de asta, el jură că nu va transmite dogmele altfel decît le-a primit el însuşi, că se va feri de tîlhăria de stradă; că va veghea cu grijă să nu se piardă cărţile sectei precum şi numele îngerilor. Prin asemenea jurăminte, esenii îşi asigură credinţa noilor membr
IISUS A FOST GET
Să revin la neastîmpăraÅ£ii galati/gali stabiliÅ£i în Galileea. Cînd au spart ÅŸatra cu geÅ£ii din Mesia (teritoriul Bulgariei de azi) pe la anul 279 î.e.n. ÅŸi au migrat în Anatolia unde au pus de o Galatie iar alÅ£ii mai zburdalnici ÅŸi-au oprit căruÅ£ele mai la sud unde au şăruit o Galilee, galii/galaÅ£ii erau de mult timp adepÅ£ii religiei geÅ£ilor aÅŸa cum arată tăbliÅ£ele 10 ÅŸi 12 ducînd cu ei credinÅ£a în nemurire ÅŸi în puterea crucii. Istoricul grec Iamblichus spune pe la sfîrÅŸitul secolului lll în lucrarea ViaÅ£a lui Pitagoras: ,,Åži galaÅ£ii ÅŸi alte popoare au învăţat pe pruncii lor, cum că sufletul acelora care muriră nu a pierit, ci ei trăiesc neîncetat ÅŸi sufletele sînt eterne. Asemenea Zamolxis, le-a arătat cum că nu trebuia să aibă frică de moarte, ci ei trebuia să se întărească în contra tuturor pericolelorâ€.
Este bine că știau cei vechi asemenea idei de necrezut despre marele nostru strămoș care prin înțelepciune le-a fost călăuză și galilor, pentru că la noi minciuna este cea mai aleasă virtute cînd se scrie istoria neamului rumun. Alte surse antice afirmă că înţeleptul Zamolxis ar fi introdus druidismul la gali şi cred că nu este chiar o tîmpenie atît timp cît în cele două religii, crucea în cerc simbolizînd sacrul peste întreg pămîntul a avut mare trecere.
În cartea Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, editura Hasefer, Bucureşti 1997, ivritul plăsmuitor de istorii Ioshua Ben Matityahu, ,,romanizat†ca Josephus Flavius, ne dă informaţii, unele corecte altele mincinoase despre secta religioasă a esenilor. Pe la anul 105 î.e.n. un membru al lor îşi iniţia învăţăceii în arta profeţiei în curtea Templului din Ierusalim, dovedind că erau în relaţii bune cu rabinii ivriţilor. Centrul lor religios de la Qumram a fost distrus de un cutremur în timpul lui Irod cel Mare rămînînd nelocuit cît acest rege a condus şi Galileea. Populaţia acestui ţinut s-a opus cu arma în anul 24 î.e.n. poftelor de cuceritor ale lui Irod cel Mare ajutat de puterea romană dar a trebuit să accepte vitregiile sorţii.
La pagina 158 a lucrării amintite autorul descrie ritualurile ÅŸi obiceiurile acestei secte religioase. ,,Pentru ei plăcerile simÅ£urilor sînt o nelegiuire, iar virtutea constă în stăpînirea de sine ÅŸi în dominarea pasiunilor. Faţă de căsătorie au o părere dispreÅ£uitoare ÅŸi adoptă copiii la o vîrstă destul de fragedă pentru a fi lesne educaÅ£i, iar atunci îi tratează ca pe niÅŸte membri ai familiei ÅŸi le insuflă doctrinele lor, nu detestă totuÅŸi căsătoria, nici grija pentru obÅ£inerea urmaÅŸilor, ci caută să se pună la adăpost de destrăbălarea femeilor, fiindcă au convingerea neclintită că nici una dintre ele nu-ÅŸi păstrează credinÅ£a faţă de un singur om. Ei dispreÅ£uiesc bogăţia ÅŸi demnă de admirat la ei este comunitatea bunurilor, n-ai să găseÅŸti la ei pe nici unul care să se distingă de ceilalÅ£i prin avere. La ei există regula potrivit căreia oricine intră în sectă trebuie să renunÅ£e la averea lui în favoarea comunităţii, astfel încît la ei nu întîlneÅŸti îndeobÅŸte nici sărăcie înjositoare, nici bogăţie sfidătoare, bunurile fiecăruia contopindu-se în fondul comun ÅŸi toÅ£i, ca niÅŸte fraÅ£i, dispun de întreaga avuÅ£ie adunată la un loc. Ei sînt de părere că uleiul pătează ÅŸi cel care a fost uns cu el, contrar voinÅ£ei sale, trebuie să-ÅŸi cureÅ£e corpul, ei socotind ceva cuviincios să ai o piele aspră ÅŸi să porÅ£i mereu veÅŸminte albe. Cei ce administrau avuÅ£ia comunităţii erau aleÅŸi prin majoritate de voturi ÅŸi fiecare, fără deosebire, trebuia să fie gata pentru orice serviciu în folosul tuturor. Ei nu au un oraÅŸ propriu-zis al lor, în fiecare dintre ele locuind mai mulÅ£i laolaltă. Membrilor sectei, veniÅ£i de altundeva, li se pune la dispoziÅ£ie toate bunurile agonisite de comunitate, de parcă ar fi propria lui avuÅ£ie ÅŸi la niÅŸte oameni pe care nu i-au mai văzut pînă atunci, ei intră ca ÅŸi cum le-ar fi prieteni apropiaÅ£i. De aceea cînd pleacă la drum, nu iau cu ei nimic, cu excepÅ£ia armelor, ca să se apere de tîlhari. ÃŽn fiecare oraÅŸ, un membru anume are sarcina să se îngrijească de membrii sectei, procurîndu-le hainele ÅŸi cele necesare traiului zilnic. Prin felul cum se îmbracă ÅŸi prin purtarea lor ei par niÅŸte Å£inuÅ£i în frîu cu biciul de către un dascăl. Hainele ÅŸi încălţările nu sînt schimbate decît cînd ele au ajuns ferfeniţă ori s-au tocit de tot după o folosire îndelungată. …Faţă de Dumnezeu ei îşi arată evlavia într-un fel aparte. ÃŽnainte de răsăritul Soarelui ei nu vorbesc nici o vorbă profană, ci adresează niÅŸte vechi rugăciuni moÅŸtenite de la părinÅ£ii lor, implorîndu-l parcă să răsarăâ€. Este o caracteristică a ritualului religios al geÅ£ilor repetat ÅŸi de Dromixto care-È™i îndeamnă armata să se aÈ™eze în genunchi către soare răsare ÅŸi să se roage la Creator atunci cînd i-a prăpădit un soare arzător ce a căzut asupra lor, găsindu-se identic în cultul nostru creÅŸtin.
Dar şi manuscrisele descoperite la Qumran, spun că ei au învăţăturile moştenite de la părinţii lor, de la părinții părinților lor, care le-au fost date de Eno cel iubit de Creatorul geţilor, Sîntu şi mai înainte de la Cei Mari. Chiar dacă nu este amintit Sîntu ca Dumnezeu al esenilor, totuşi este o recunoaştere explicită din partea unuia dintre cei mai mari falsificatori ai istoriei antice clasice, că esenii nu se foloseau de scrierile lui Moşe date de Iahwe sau alte născociri ale urdiei de prooroci mincinoşi ivriţi vîntuiţi de vedenii, tîmpenii şi alte parascovenii!
Şi să continui cu zicerea lui F. Josephus: ,,Abia atunci supraveghetorul lor îi lasă să plece fiecare la meşteşugul cu care s-a deprins. După ce au muncit cu rîvnă pînă la ora 11 dimineaţa, se adună iar într-un loc anume, cu o fîşie de pînză de in înfăşurată în jurul şalelor, şi-şi spală trupul cu apă rece. De îndată ce s-au curăţat astfel, se duc într-o clădire deosebită, în care, nici un om străin de sectă, nu are voie să intre; purificaţi, ei înşişi intră în sala de mese ca într-un sanctuar. Cum şi-au ocupat locurile într-o linişte desăvîrşită, brutarul le pune rînd pe rînd cîte o pîine în faţă, după care bucătarul le dă cîte un castronaş cu un singur fel de mîncare. Pînă să înceapă masa preotul rosteşte o rugăciune şi comite un sacrilegiu cel ce începe să înfulece cumva înainte de terminarea rugăciunii. La terminarea mesei preotul se roagă din nou: la început şi la sfîrşit ei îl proslăvesc pe Dumnezeu ca pe Creatorul vieţii. Apoi ei îşi dezbracă veşmintele, socotindu-le sacre şi revin la îndeletnicirile lor pînă la asfinţitul Soarelui. La întoarcere, ei se ospătează în acelaşi fel, de astă dată luînd loc alături de străini, dacă se află vreunul la ei. Nu se aude nici o zarvă şi nici un zgomot nu tulbură vreodată masa, ci unul lasă să vorbească pe celălalt, respectînd rîndul. Celor aflaţi afară, tăcerea celor dinăuntru le apare ca o taină înfiorătoare. Dar liniştea aceasta are ca noimă statornica cumpătare a membrilor sectei şi faptul că ei mănîncă şi beau doar pînă se satură. Din celelalte lucruri ei nu fac nimic fără dezlegarea supraveghetorilor lor, doar în două privinţe li se dă îngăduinţa de a hotărî singuri: acordarea de ajutor şi dovedirea milosteniei. Să ajute pe cei ce merită să primească ajutorul, atunci cînd au mare nevoie de el şi să ofere hrană celor aflaţi în mizerie. Nu li se permite să aducă ajutor rudelor lor fără aprobarea superiorului. Înţelepţi vistieri ai mîniei, strunitori ai pasiunilor, pilde de fidelitate, slujitorii păcii, fiece cuvînt rostit de ei atîrnă mai greu decît un jurămînt, esenii se abţin de la jurăminte pe care le cred mai rele decît sperjurul. Cel ce nu este crezut pe cuvînt şi fără invocarea lui Dumnezeu, acela este condamnat din capul locului. Pentru cel ce aspiră să intre în sectă, primirea nu este imediată ci, vreme de un an, rămas în afara ordinului, solicitantul duce o viaţă asemănătoare cu a membrilor ordinului şi primeşte o toporişcă, şorţul de care am vorbit anterior şi un veşmînt alb. Dacă în acest răstimp a trecut cu bine proba stăpînirii de sine, el se apropie cu un pas de felul de viaţă al esenilor şi ia parte la sfinţirea apei purificatoare, fără să fie totuşi, acceptat încă la adunările comunităţii. După ce a făcut dovada statorniciei sale, vreme de alţi doi ani caracterul pe care îl are este pus la încercare şi dacă se arată cu adevărat demn, abia atunci el este primit în comunitate. El depune în faţa tuturor un teribil jurămînt, să-l cinstească pe Dumnezeu(Soarele Creator) să-şi respecte îndatoririle faţă de oameni şi să nu aducă pagubă nimănui atît din propria iniţiativă cît şi din ordinul altcuiva; să-i urască mereu pe cei nedrepţi şi să lupte alături de cei drepţi, că va păstra credinţa tuturor mai cu seamă celor ce cîrmuiesc, întrucît nimeni nu dobîndeşte puterea fără binecuvîntarea lui Dumnezeu; dacă cumva ajunge să dea ordine, nu se va arăta îngînfat şi asupritor şi nu-şi va întrece subordonaţii prin strălucirea veşmintelor, şi a altor podoabe, că va îndrăgi totdeauna dreptatea şi va demasca pe mincinoşi, că-şi va ţine mîinile nepîngărite de hoţie iar sufletul curat de orice cîştig necinstit, că nu va tăinui nimic membrilor sectei şi nu va divulga nimănui secretele sale, chiar dacă va fi supus torturilor pînă la moarte. În afară de asta, el jură că nu va transmite dogmele altfel decît le-a primit el însuşi, că se va feri de tîlhăria de stradă; că va veghea cu grijă să nu se piardă cărţile sectei precum şi numele îngerilor. Prin asemenea jurăminte, esenii îşi asigură credinţa noilor membr
- Action Bar:
- Raspunsuri (114)
- Afisari (3629)
- Facebook Share
Postat de bhairava la 08 ianuarie 2016 - 22:54
Prin asemenea jurăminte, esenii îşi asigură credinÅ£a noilor membri ai sectei. Cei care comit păcate grele sînt scoÅŸi în afara sectei ÅŸi cel exclus are parte îndeobÅŸte de un sfîrÅŸit jalnic; legat prin jurăminte solemne ÅŸi prin îndatoriri, el nu are voie să primească hrană de la ceilalÅ£i oameni; aÅŸadar trebuie să se hrănească cu buruieni, trupul său este secătuit de foame ÅŸi moare. De aceea ei au primit înapoi în sectă pe unii din acei nenorociÅ£i, înduioÅŸaÅ£i de faptul că sînt gata să-ÅŸi dea duhul, socotind că ÅŸi-au ispăşit deja păcatele prin îndurarea chinurilor care i-au dus deja în pragul morÅ£ii. ÃŽn luarea deciziilor judecătoreÅŸti, esenii sînt foarte conÅŸtiincioÅŸi ÅŸi drepÅ£i, ei nu rostesc o sentinţă decît dacă s-au strîns cel puÅ£in o sută laolaltă, dar atunci verdictul lor este fără drept de apel. ÃŽn afară de Dumnezeu, ei respectă în cea mai mare măsură numele Legiuitorului ÅŸi cel ce îl defăimează este condamnat la moarte. A da ascultare bătrînilor ÅŸi majorităţii trece la ei drept ceva frumos dacă, de pildă, s-au adunat zece laolaltă, unul singur nu poate vorbi fără aprobarea celorlalÅ£i nouă. Ei se feresc să scuipe, atît în mijlocul adunării cît ÅŸi în partea dreaptă, mai mult decît toÅ£i iudeii luaÅ£i împreună, ei evită să lucreze în a ÅŸaptea zi a săptămînii, pînă ÅŸi mîncarea ÅŸi-o pregătesc cu o zi înainte, ca să nu mai aprindă focul în ziua aceea, ba mai mult, nu cutează să mute un obiect din loc sau să-ÅŸi satisfacă nevoile fiziologie. ÃŽn celelalte zile ei sapă o mică gropiţă a cărui adîncime măsoară un picior, folosindu-se de o căzmăluţă – ceva asemănător cu toporiÅŸca dăruită, spre a nu jigni cumva strălucirea Sfîntului Soare, făcîndu-ÅŸi acolo scîrna omenească. Cu pămîntul scos afară mai înainte, ei astupă la loc groapa, pentru aceste nevoi, ei caută locurile cele mai îndepărtate. Cu toate că a te uÅŸura de scîrnă este ceva firesc, ei au obiceiul să se spele după aceea de parcă s-ar fi spurcat. Ei sînt longevivi ÅŸi mulÅ£i dintre ei depăşesc vîrsta de o sută de ani, ceea ce, după cum mi se pare mie, este urmarea faptului că duc o viaţă simplă ÅŸi ordonată. Nu se sinchisesc de lucruri înfiorătoare, îşi biruie durerile prin tăria lor sufletească ÅŸi preferă o moarte glorioasă vieÅ£ii nemuritoare. Războiul împotriva romanilor a scos la lumină toate trăsăturile de caracter, căci în timpul lui au fost surghiuniÅ£i, supuÅŸi caznelor, arÅŸi de vii sau traÅŸi pe roată, chinuiÅ£i cu toate instrumentele de tortură ca să ocărască numele Legiuitorului lor, fie să mănînce alimente care le erau interzise; n-au făcut nici una nici alta, rămînînd neclintiÅ£i; fără să-ÅŸi mustre călăii ÅŸi fără să verse lacrimi; surîzători în timpul chinurilor groaznice, glumeÅ£i cu cei ce le aplicau torturile, îşi dădeau bucuroÅŸi sufletul convinÅŸi că-l vor redobîndi în viaÅ£a de apoi.â€
J. Flavius deși i-a cunoscut direct, ne lasă în ceață cînd spune că esenii intrau într-o clădire specială despre care nu vrea să ne spună nimic, unde se purificau și tot în acest text scrie că ei nu intrau în templul din Ierusalim deci nu erau mozaici, și aveau o religie monoteistă care era în tot foarte diferită de iahwism. Ne mai spune că unii care au fost prinși de romani, preferau moartea decît să-l batjocorească pe Legiuitorul lor, deci nu era nici Iahwe dar nici ivritul Moșe care a primit (fărăde)legile de la Satana sau Yahwe pe muntele Sinai, ci altcineva pe care făcătorul de istorii nu vrea să ni-l spună!
Şi iarăşi pretinsul istoric ivrit minte cum au ei năravul din naştere, scriind că esenii au venit toți să apere Ierusalimul de legiunile romane în vara anului 68, pentru că Pliniu cel Bătrîn, însoţind trupele romane în același an, cînd ajunge la Marea Moartă să o cerceteze, spune că a întîlnit şi secta esenilor adică a geților în număr de 4000 de suflete, deci romanii nu s-au socotit cu aceştia ci numai cu turbaţii zeloţi care au ocupat centrul de la Qumran, fiind şi autorii dosirii manuscriselor în peşterile din apropiere, descoperite în anul 1948.
Dau în continuare din textul lui Flavius: ,,Căci ei au ferma credinţă că trupurile sînt sortite pieirii, iar materia din care s-au înjghebat se descompune, dar sufletele sînt eterne şi dăinuiesc veşnic; alcătuite din cel mai subtil eter, după ce au plutit în voia întîmplării, atrase de o seducţie naturală, ele se îngemănează cu trupurile devenite o temniţă a lor, dar odată scăpate de aceste lanţuri ale cărnii, ca şi cum s-ar fi eliberat dintr-o lungă sclavie, ele se îndreaptă fericite spre zonele înalte ale cerului. Dimpotrivă, sufletele nelegiuite li se atribuie o genune întunecată şi friguroasă. Ei susţin în primul rînd învăţătura despre nemurirea sufl
J. Flavius deși i-a cunoscut direct, ne lasă în ceață cînd spune că esenii intrau într-o clădire specială despre care nu vrea să ne spună nimic, unde se purificau și tot în acest text scrie că ei nu intrau în templul din Ierusalim deci nu erau mozaici, și aveau o religie monoteistă care era în tot foarte diferită de iahwism. Ne mai spune că unii care au fost prinși de romani, preferau moartea decît să-l batjocorească pe Legiuitorul lor, deci nu era nici Iahwe dar nici ivritul Moșe care a primit (fărăde)legile de la Satana sau Yahwe pe muntele Sinai, ci altcineva pe care făcătorul de istorii nu vrea să ni-l spună!
Şi iarăşi pretinsul istoric ivrit minte cum au ei năravul din naştere, scriind că esenii au venit toți să apere Ierusalimul de legiunile romane în vara anului 68, pentru că Pliniu cel Bătrîn, însoţind trupele romane în același an, cînd ajunge la Marea Moartă să o cerceteze, spune că a întîlnit şi secta esenilor adică a geților în număr de 4000 de suflete, deci romanii nu s-au socotit cu aceştia ci numai cu turbaţii zeloţi care au ocupat centrul de la Qumran, fiind şi autorii dosirii manuscriselor în peşterile din apropiere, descoperite în anul 1948.
Dau în continuare din textul lui Flavius: ,,Căci ei au ferma credinţă că trupurile sînt sortite pieirii, iar materia din care s-au înjghebat se descompune, dar sufletele sînt eterne şi dăinuiesc veşnic; alcătuite din cel mai subtil eter, după ce au plutit în voia întîmplării, atrase de o seducţie naturală, ele se îngemănează cu trupurile devenite o temniţă a lor, dar odată scăpate de aceste lanţuri ale cărnii, ca şi cum s-ar fi eliberat dintr-o lungă sclavie, ele se îndreaptă fericite spre zonele înalte ale cerului. Dimpotrivă, sufletele nelegiuite li se atribuie o genune întunecată şi friguroasă. Ei susţin în primul rînd învăţătura despre nemurirea sufl
Postat de niatza la 08 ianuarie 2016 - 23:13
Doamne Dumnezeule ,de ce ma pedepsesti ...
Postat de Purple7 la 08 ianuarie 2016 - 23:21
Nu am citit decat primele doua randuri si n-am sa citesc restul. Mi-a fost suficient ca ai scris ca ai gasit un Isus cate-ti place. Iti place tie! In momentul asta nu poate fi interesant pentru mine.
Stii cam cum a sunat? "Am citit despre o femeie care imi place foarte mult. Imi place descrierea. Cred ca ea este mama mea!"
Stii cam cum a sunat? "Am citit despre o femeie care imi place foarte mult. Imi place descrierea. Cred ca ea este mama mea!"
Postat de earthlife la 08 ianuarie 2016 - 23:34
Hei , domnule bhairava , bine ati revenit !!!
:) ma bucur sa va revad !
:) ma bucur sa va revad !
Postat de niatza la 08 ianuarie 2016 - 23:35
Mai bh aer sau air ,cum vrei sa-ti zici ,...omule ,iti inteleg intrebarile,zbuciumul tau de a afla cine esti,de une vi,mergand in urma pana la capatul -infinitului ,ba inca pana in absurdistanul mintii etc etc ...chiar nu poti intelege ca viata e un dar?un dat? ca tot ce vezi,simti,auzi,pipai,etc exista?
Traieste-ti frate viata ,nu te mai macina atata ca dupa aia ,o sa intri si tu si noi in marele NIMIC ,adica in absolut ....
Traieste-ti frate viata ,nu te mai macina atata ca dupa aia ,o sa intri si tu si noi in marele NIMIC ,adica in absolut ....
Postat de bhairava la 08 ianuarie 2016 - 23:37
earthlife
Hei , domnule bhairava , bine ati revenit !!!:) ma bucur sa va revad !
Postat de niatza la 08 ianuarie 2016 - 23:37
Ok,io ma retrag ...iubiti-va mult :))
Postat de bhairava la 08 ianuarie 2016 - 23:39
Purple7
Nu am citit decat primele doua randuri si n-am sa citesc restul. Mi-a fost suficient ca ai scris ca ai gasit un Isus cate-ti place. Iti place tie! In momentul asta nu poate fi interesant pentru mine.Stii cam cum a sunat? "Am citit despre o femeie care imi place foarte mult. Imi place descrierea. Cred ca ea este mama mea!"
Postat de earthlife la 08 ianuarie 2016 - 23:40
niatza
Ok,io ma retrag ...iubiti-va mult :))
Postat de earthlife la 08 ianuarie 2016 - 23:40
bhairava
earthlife
Hei , domnule bhairava , bine ati revenit !!!:) ma bucur sa va revad !
Postat de bhairava la 08 ianuarie 2016 - 23:45
niatza
Ok,io ma retrag ...iubiti-va mult :))
Postat de earthlife la 08 ianuarie 2016 - 23:47
Pe mine ma depaseste subiectul dar va acord un vot pozitiv pentru originalitate !
Postat de Purple7 la 08 ianuarie 2016 - 23:47
bhairava
Purple7
Nu am citit decat primele doua randuri si n-am sa citesc restul. Mi-a fost suficient ca ai scris ca ai gasit un Isus cate-ti place. Iti place tie! In momentul asta nu poate fi interesant pentru mine.Stii cam cum a sunat? "Am citit despre o femeie care imi place foarte mult. Imi place descrierea. Cred ca ea este mama mea!"
In felul meu, ti-am raspuns la mesaj, fara nici-o suparare.
Un an mai bun si tie! Sa aduca roada si bucurie adevarata in viata ta!
Postat de nelo63 la 08 ianuarie 2016 - 23:49
Autor! cu tot respectul ! crezi , ca vei reusi sa convingi userii habituali ai acestui forum , sa renunte la cuplari si sa se intoarca la Zamolxe? :) yo nu cred! Apreciez faptul ca mai sunt oameni care studiaza si sunt de felicitat! Totusi , ai scris prea mult ( copy paste ) , iar cei de aici , majoritatea uitam de la o zi la alta si ce postam noi , dar altcineva!:)
cred ca ar fi mai indicat pt domnia ta sa incerci o tema mai usoara si chiar credibila, pt ca daca ISUS a fost get , inseamna ca yo sunt arab , dar nu-mi dau seama! no offence!
cred ca ar fi mai indicat pt domnia ta sa incerci o tema mai usoara si chiar credibila, pt ca daca ISUS a fost get , inseamna ca yo sunt arab , dar nu-mi dau seama! no offence!
Postat de bhairava la 08 ianuarie 2016 - 23:51
Ei susÅ£in în primul rînd învăţătura despre nemurirea sufletului spre a netezi calea care duce spre virtute ÅŸi a pune stavilă celei ce duce spre vicii, sprijiniÅ£i pe convingerea că oamenii buni vor deveni ÅŸi mai buni în timpul vieÅ£ii lor pămînteÅŸti dacă trag speranÅ£a că vor fi răsplătiÅ£i după moarte, iar apucăturile urîte ale celor răi vor fi Å£inute de frică, dacă ei ÅŸtiu că trebuie să îndure pedepse după obÅŸtescul lor sfîrÅŸit, chiar ÅŸi în cazul cînd nelegiuirile lor rămîn nepedepsite în această viaţă. Aceasta este sacra învăţătură despre suflet a esenilor ÅŸi ea este ca o momeală de neocolit pentru cei ce s-au înfruptat cîndva din înÅ£elepciunea lor. Printre ei dai de unii care se încumetă să prezică viitorul: încă din cea mai fragedă copilărie ei au fost deprinÅŸi cu cercetarea cărÅ£ilor sfinte, cu ceremoniile de purificare, ÅŸi cu maximele profeÅ£ilor ÅŸi într-adevăr, rar se întîmplă ca prezicerile lor să nu se adevereascăâ€.
Este uluitoare asemănarea pînă la identificare a dogmei esenilor ÅŸi geÅ£ilor recunoscută chiar de Flavius, cu fundamentele iudeo-creÅŸtinismului ÅŸi faptul că acestea nu se găsesc deloc în Vechiul ÅŸi Noul Testament. Conceptele, se găsesc fără nici o excepÅ£ie toate în scrierile trismegiste, învăţăturile lui Pitagora, în Calea/Legea Adevărului ÅŸi Dreptăţii primită de Eno ÅŸi în textele descoperite la Qumran. Scrie ivritul că esenii ,,cercetează cărÈ›ile sfinte†și nu Tora, recunoscînd explicit că ei se serveau în practicarea religiei de alte scrieri tot sfinte È™i chiar mai sfinte decît ale ivriÈ›ilor cum recunoaÈ™te chiar el. AcelaÅŸi autor în scrierea Antichităţi iudaice, la capitolul l paragraful 5 arată: ,,ÃŽn schimb, esenii sînt de părere că totul trebuie să rămînă în seama proniei divine. Ei cred în nemurirea sufletului iar răsplata dreptăţii li se pare bunul suprem. Cînd trimit dăjdiile templului, nu aduc ÅŸi jertfele cuvenite, deoarece au mijloace de purificare mult mai sfinte. De aceea nu li se îngăduie să intre în templu ÅŸi au ceremoniile lor religioase. Sînt oameni cu moravuri exemplare ÅŸi se îndeletnicesc cu agricultura. Mai presus de toÅ£i cei ce-ÅŸi trag laudele prin propria virtute, esenii merită să fie admiraÅ£i pentru dreptatea lor, prea puÅ£in cultivată de greci sau de barbari, cîtă vreme ei o respectă nu de scurtă vreme, ci de foarte mulÅ£i ani în urmă. Ca atare au acÅ£ionat în aÅŸa fel ca nimic să nu-i împiedice să-ÅŸi folosească bunurile în comun, încît bogaÅ£ii nu se bucură mai mult de averea lor decît cei ce nu posedă nimic. Sînt vreo patru mii de oameni care fac acest lucru. Nu vor să audă de soÅ£ii ÅŸi nici să aibă slujitori, socotind că s-ar dovedi nedrepÅ£i faţă de unii ÅŸi că cele dintîi sînt certăreÅ£e, aÅŸa că ei trăiesc separat ÅŸi se ajută unii pe alÅ£ii. Pentru administrarea veniturilor din munca cîmpului, îşi aleg oameni cinstiÅ£i din rîndul preoÅ£ilor, care le procură provizii ÅŸi le pregătesc hrana. Ei îşi duc viaÅ£a în felul acesta ÅŸi traiul lor seamănă cu cel al dacilor care se numesc poleistai.â€
Aceste texte scrise pe la anii 90 ai erei noastre dovedesc fără putinţă de tăgadă că geţii şi galii din Galileea cunoscuţi şi ca eseni aveau aceeaşi religie, adevăr reţinut de toată antichitatea dar mai puţin de istoricii noştri care au luat drept cale de urmat minciunile lui Herodot. Istoricul iudeu precizează că Frăţia esenilor formată în timpuri de demult din geţi şi gali la care s-au alăturat şi alte seminţii, practica un cult identic cu al preoţilor geţi din Carpaţi numiţi poleistai şi nu aveau nimic comun cu iahvismul şi fanatismul zeloţilor mozaici. El mai face o precizare uluitoare pentru istoria noastră scriind că esenii nu erau primiți în templul din Ierusalim dar aveau ritualuri religioase chiar mai purificatoare ca cel mozaic! Ori se știe că numai străinilor le era interzis să intre în templul din Ierusalim iar cel care încălca interdicția era ucis cu pietre! Trebuie precizat că Antichități iudaice, a fost scrisă la mai bine de 20 de ani după cucerirea Ierusalimului din anul 70, deci dacă aceștia ar fi fost ivriți și pe deasupra turbați și zeloți, nu aveau cum să scape de săbiile romane pentru că ei au pus la cale revolta din Iudeea. Deci ei erau de alt neam și nu au participat la răzmerița zeloților, ci au fost victime ale fanatismului acestora la fel ca celelalte Neamuri din regiune.
Trebuie să tragem concluzia că J. Flavius ştia mai multe despre religia geţilor dacă a făcut această comparaţie plină de mister, la fel cum se ştia în tot imperiul roman. Clerul iudeu nu vedea cu ochi buni religia esenilor şi îi obliga la o taxă în natură către templu pentru a fi lăsaţi să-şi practice cultul şi asta chiar sub nasul administraţiei romane care îi persecuta
Este uluitoare asemănarea pînă la identificare a dogmei esenilor ÅŸi geÅ£ilor recunoscută chiar de Flavius, cu fundamentele iudeo-creÅŸtinismului ÅŸi faptul că acestea nu se găsesc deloc în Vechiul ÅŸi Noul Testament. Conceptele, se găsesc fără nici o excepÅ£ie toate în scrierile trismegiste, învăţăturile lui Pitagora, în Calea/Legea Adevărului ÅŸi Dreptăţii primită de Eno ÅŸi în textele descoperite la Qumran. Scrie ivritul că esenii ,,cercetează cărÈ›ile sfinte†și nu Tora, recunoscînd explicit că ei se serveau în practicarea religiei de alte scrieri tot sfinte È™i chiar mai sfinte decît ale ivriÈ›ilor cum recunoaÈ™te chiar el. AcelaÅŸi autor în scrierea Antichităţi iudaice, la capitolul l paragraful 5 arată: ,,ÃŽn schimb, esenii sînt de părere că totul trebuie să rămînă în seama proniei divine. Ei cred în nemurirea sufletului iar răsplata dreptăţii li se pare bunul suprem. Cînd trimit dăjdiile templului, nu aduc ÅŸi jertfele cuvenite, deoarece au mijloace de purificare mult mai sfinte. De aceea nu li se îngăduie să intre în templu ÅŸi au ceremoniile lor religioase. Sînt oameni cu moravuri exemplare ÅŸi se îndeletnicesc cu agricultura. Mai presus de toÅ£i cei ce-ÅŸi trag laudele prin propria virtute, esenii merită să fie admiraÅ£i pentru dreptatea lor, prea puÅ£in cultivată de greci sau de barbari, cîtă vreme ei o respectă nu de scurtă vreme, ci de foarte mulÅ£i ani în urmă. Ca atare au acÅ£ionat în aÅŸa fel ca nimic să nu-i împiedice să-ÅŸi folosească bunurile în comun, încît bogaÅ£ii nu se bucură mai mult de averea lor decît cei ce nu posedă nimic. Sînt vreo patru mii de oameni care fac acest lucru. Nu vor să audă de soÅ£ii ÅŸi nici să aibă slujitori, socotind că s-ar dovedi nedrepÅ£i faţă de unii ÅŸi că cele dintîi sînt certăreÅ£e, aÅŸa că ei trăiesc separat ÅŸi se ajută unii pe alÅ£ii. Pentru administrarea veniturilor din munca cîmpului, îşi aleg oameni cinstiÅ£i din rîndul preoÅ£ilor, care le procură provizii ÅŸi le pregătesc hrana. Ei îşi duc viaÅ£a în felul acesta ÅŸi traiul lor seamănă cu cel al dacilor care se numesc poleistai.â€
Aceste texte scrise pe la anii 90 ai erei noastre dovedesc fără putinţă de tăgadă că geţii şi galii din Galileea cunoscuţi şi ca eseni aveau aceeaşi religie, adevăr reţinut de toată antichitatea dar mai puţin de istoricii noştri care au luat drept cale de urmat minciunile lui Herodot. Istoricul iudeu precizează că Frăţia esenilor formată în timpuri de demult din geţi şi gali la care s-au alăturat şi alte seminţii, practica un cult identic cu al preoţilor geţi din Carpaţi numiţi poleistai şi nu aveau nimic comun cu iahvismul şi fanatismul zeloţilor mozaici. El mai face o precizare uluitoare pentru istoria noastră scriind că esenii nu erau primiți în templul din Ierusalim dar aveau ritualuri religioase chiar mai purificatoare ca cel mozaic! Ori se știe că numai străinilor le era interzis să intre în templul din Ierusalim iar cel care încălca interdicția era ucis cu pietre! Trebuie precizat că Antichități iudaice, a fost scrisă la mai bine de 20 de ani după cucerirea Ierusalimului din anul 70, deci dacă aceștia ar fi fost ivriți și pe deasupra turbați și zeloți, nu aveau cum să scape de săbiile romane pentru că ei au pus la cale revolta din Iudeea. Deci ei erau de alt neam și nu au participat la răzmerița zeloților, ci au fost victime ale fanatismului acestora la fel ca celelalte Neamuri din regiune.
Trebuie să tragem concluzia că J. Flavius ştia mai multe despre religia geţilor dacă a făcut această comparaţie plină de mister, la fel cum se ştia în tot imperiul roman. Clerul iudeu nu vedea cu ochi buni religia esenilor şi îi obliga la o taxă în natură către templu pentru a fi lăsaţi să-şi practice cultul şi asta chiar sub nasul administraţiei romane care îi persecuta
Postat de bhairava la 08 ianuarie 2016 - 23:53
nelo63
Autor! cu tot respectul ! crezi , ca vei reusi sa convingi userii habituali ai acestui forum , sa renunte la cuplari si sa se intoarca la Zamolxe? :) yo nu cred! Apreciez faptul ca mai sunt oameni care studiaza si sunt de felicitat! Totusi , ai scris prea mult ( copy paste ) , iar cei de aici , majoritatea uitam de la o zi la alta si ce postam noi , dar altcineva!:)cred ca ar fi mai indicat pt domnia ta sa incerci o tema mai usoara si chiar credibila, pt ca daca ISUS a fost get , inseamna ca yo sunt arab , dar nu-mi dau seama! no offence!
Postat de nelo63 la 08 ianuarie 2016 - 23:55
bhairava
nelo63
Autor! cu tot respectul ! crezi , ca vei reusi sa convingi userii habituali ai acestui forum , sa renunte la cuplari si sa se intoarca la Zamolxe? :) yo nu cred! Apreciez faptul ca mai sunt oameni care studiaza si sunt de felicitat! Totusi , ai scris prea mult ( copy paste ) , iar cei de aici , majoritatea uitam de la o zi la alta si ce postam noi , dar altcineva!:)cred ca ar fi mai indicat pt domnia ta sa incerci o tema mai usoara si chiar credibila, pt ca daca ISUS a fost get , inseamna ca yo sunt arab , dar nu-mi dau seama! no offence!
Postat de bhairava la 08 ianuarie 2016 - 23:56
Clerul iudeu nu vedea cu ochi buni religia esenilor şi îi obliga la o taxă în natură către templu pentru a fi lăsaţi să-şi practice cultul şi asta chiar sub nasul administraţiei romane care îi persecuta de-i usca la pungă! Dar să observăm pentru început că interdicţia de a face mîncare în zilele de sărbătoare la români s-a păstrat pînă în epoca modernă ca o amintire a tradiţiei obiceiului înainte de pretinsa creştinare a neamului nostru şi pe care nimeni nu o poate dovedi decît cu vorbe.
Să mai lămurim şi termenul de esen pe care unii susţin că vine din limba siriană asaya şi are sensul de medic. Eu cred că este un cuvînt compus din doi termeni religioşi ce au aparţinut limbajului strămoşilor noştri geţi; e: a judeca, a hotărî, lăcaş de cult, a se naşte, a conduce şi Sien: duhul luminii dătătoare de viaţă şi a regenerării naturii unde se duceau sufletele morților pentru a deveni parte a marii lumini. Esen este renaşterea vieţii prin Sien, învierea într-o nouă viaţă a energiilor făcută prin credinţa în Sien sau judecata lui Sien. În dialectul istroromân avem cuvîntul iesen care înseamnă toamnă cu referire clară la duhul strămoşesc al lunii Sien ce simboliza moartea naturii şi regenerarea ei prin puterea luminii dătătoare de viaţă. Ca şi geţii, ei aveau un Legiuitor – Mîntuitor al lor respectat cu mare dăruire de către toţi membrii sectei. Cînd Zamolxe, pe la anii 540 î.e.n. este ofensat de Pitagora în insula Samos pentru faptul că getul i-a botezat pe cabiri sub semnul sfintei cruci a Mîntuitorului, acesta îl consideră pe născocitul grec un porc ce stă numai cu rîtul pe sus.
În tăbliţa 11 un preot get spune că în juneţea lui a fost la regele galilor pe care l-a botezat cu vin şi pîine strămoşească şi l-a numit cu epitetul de fiu al crucii strălucitoare! Aşa, ca să-şi dea mare importanţă cu 500 de ani înainte de plăsmuirile evangheliştilor. Chiar dacă despărţirea galilor de către geţi s-a făcut cu şonţeli şi multă zarvă, unitatea spiritual-religioasă a rămas la mare cinste.
Dar în Galileea, galii au întîlnit resturile neamului cabirilor sau al filistenilor din vechiul Canaan şi au înnodat firele numeroase ale religiei comune. Iar geţii ţineau cu cabirii o strînsă legătură datorită sistemului religios în care credeau împreună prin Frăţia Celui Ales din Sarmisetuza. Cînd s-au văzut potopiţi de turbarea mozaică şi de fanatismul fariseilor zeloți, au dat şfară la fraţii lor întru credinţă din Carpaţi să vină să le dea sprijin împotriva celor care voiau să le fure sufletul. Preoții geţi au hotărît să-l trimită pe marele preot Ili împreună cu o ceată de rumuni cerîndu-i să fie neîndurător cu cei care umblă să fure şi să distrugă dreapta credinţă.
TăbliÅ£a 53 povesteÅŸte evenimentul, textul fiind însoÅ£it de mai multe simboluri sacre. ,,Călătoria geÅ£ilor în cetatea oamenilor duÅŸmănoÅŸi cu vorbire sacadată. A fi lîngă cineva gras nu înseamnă că eÅŸti perechea marii lui burÅ£i. Ili să iei ÅŸi să semeni în strat cu mare grijă aÅŸa cum sfînta falangă(oastea de îngeri) scoate la lumină adevărata credinţă din întuneric iar miezul de nucă este scos din coajă. Eu trag nădejde că micile făpturi din ceruri vor arăta grija lor de mamă. Să-Å£i întăreÅŸti casa (comunitate religioasă) ta cu gabenul împotriva celor care vor să o fure ÅŸi să o distrugă aruncînd cu valuri de zoi în ea. Eu, Luminatul Mîntuitor, cu gîndul am spus geÅ£ilor: zeama aramaică este o înÅŸelătorie pentru că au răsădit pe Apolo să vă fie însoÅ£itorâ€. Textul are o valoare covîrÅŸitoare asupra istoriei religiei iudeo-creÅŸtine ÅŸi trebuie analizat cu mare atenÅ£ie. Ili pleacă împreună cu ceata de geÅ£i în Galileea fiind pregătiÅ£i pentru o aprigă confruntare religioasă dar ÅŸi cu un profund caracter filozofic cu preoÅ£imea iudaică din cetatea Sionului (dabo Sion). Ca să aibă sorÅ£i de izbîndă în această acÅ£iune ei trebuiau să cunoască limba aramaică altfel fiecare vorbea la stele iar lupii deveneau paznici la stînă. Textul mai arată că între galii stabiliÅ£i în Galileea ÅŸi geÅ£ii nord-istreni au existat tot timpul legături spirituale strînse iar grija geÅ£ilor de a-ÅŸi apăra comunităţile religioase din podiÅŸul Anatoliei (provinciile romane Siria ÅŸi Galatia) ÅŸi nordul Palestinei i-au făcut să meargă în acele locuri pline de ostilitate religioasă pentru ei. Iar manuscrisele descoperite la Qumran dovedesc cele afirmate mai sus dar vin cu multe alte informaÅ£ii care arată implicarea geÅ£ilor în răspîndirea creÅŸtinismului arimin în acele È›inuturi ÅŸi nu numai. Mai multe imnuri din aceste fragmente sînt scrise chiar de Marele Preot Ili unde găsim povestite nenorocirile prin care trecea datorită iudeilor infiltraÈ›i în Frăţia Celui Ales car
Să mai lămurim şi termenul de esen pe care unii susţin că vine din limba siriană asaya şi are sensul de medic. Eu cred că este un cuvînt compus din doi termeni religioşi ce au aparţinut limbajului strămoşilor noştri geţi; e: a judeca, a hotărî, lăcaş de cult, a se naşte, a conduce şi Sien: duhul luminii dătătoare de viaţă şi a regenerării naturii unde se duceau sufletele morților pentru a deveni parte a marii lumini. Esen este renaşterea vieţii prin Sien, învierea într-o nouă viaţă a energiilor făcută prin credinţa în Sien sau judecata lui Sien. În dialectul istroromân avem cuvîntul iesen care înseamnă toamnă cu referire clară la duhul strămoşesc al lunii Sien ce simboliza moartea naturii şi regenerarea ei prin puterea luminii dătătoare de viaţă. Ca şi geţii, ei aveau un Legiuitor – Mîntuitor al lor respectat cu mare dăruire de către toţi membrii sectei. Cînd Zamolxe, pe la anii 540 î.e.n. este ofensat de Pitagora în insula Samos pentru faptul că getul i-a botezat pe cabiri sub semnul sfintei cruci a Mîntuitorului, acesta îl consideră pe născocitul grec un porc ce stă numai cu rîtul pe sus.
În tăbliţa 11 un preot get spune că în juneţea lui a fost la regele galilor pe care l-a botezat cu vin şi pîine strămoşească şi l-a numit cu epitetul de fiu al crucii strălucitoare! Aşa, ca să-şi dea mare importanţă cu 500 de ani înainte de plăsmuirile evangheliştilor. Chiar dacă despărţirea galilor de către geţi s-a făcut cu şonţeli şi multă zarvă, unitatea spiritual-religioasă a rămas la mare cinste.
Dar în Galileea, galii au întîlnit resturile neamului cabirilor sau al filistenilor din vechiul Canaan şi au înnodat firele numeroase ale religiei comune. Iar geţii ţineau cu cabirii o strînsă legătură datorită sistemului religios în care credeau împreună prin Frăţia Celui Ales din Sarmisetuza. Cînd s-au văzut potopiţi de turbarea mozaică şi de fanatismul fariseilor zeloți, au dat şfară la fraţii lor întru credinţă din Carpaţi să vină să le dea sprijin împotriva celor care voiau să le fure sufletul. Preoții geţi au hotărît să-l trimită pe marele preot Ili împreună cu o ceată de rumuni cerîndu-i să fie neîndurător cu cei care umblă să fure şi să distrugă dreapta credinţă.
TăbliÅ£a 53 povesteÅŸte evenimentul, textul fiind însoÅ£it de mai multe simboluri sacre. ,,Călătoria geÅ£ilor în cetatea oamenilor duÅŸmănoÅŸi cu vorbire sacadată. A fi lîngă cineva gras nu înseamnă că eÅŸti perechea marii lui burÅ£i. Ili să iei ÅŸi să semeni în strat cu mare grijă aÅŸa cum sfînta falangă(oastea de îngeri) scoate la lumină adevărata credinţă din întuneric iar miezul de nucă este scos din coajă. Eu trag nădejde că micile făpturi din ceruri vor arăta grija lor de mamă. Să-Å£i întăreÅŸti casa (comunitate religioasă) ta cu gabenul împotriva celor care vor să o fure ÅŸi să o distrugă aruncînd cu valuri de zoi în ea. Eu, Luminatul Mîntuitor, cu gîndul am spus geÅ£ilor: zeama aramaică este o înÅŸelătorie pentru că au răsădit pe Apolo să vă fie însoÅ£itorâ€. Textul are o valoare covîrÅŸitoare asupra istoriei religiei iudeo-creÅŸtine ÅŸi trebuie analizat cu mare atenÅ£ie. Ili pleacă împreună cu ceata de geÅ£i în Galileea fiind pregătiÅ£i pentru o aprigă confruntare religioasă dar ÅŸi cu un profund caracter filozofic cu preoÅ£imea iudaică din cetatea Sionului (dabo Sion). Ca să aibă sorÅ£i de izbîndă în această acÅ£iune ei trebuiau să cunoască limba aramaică altfel fiecare vorbea la stele iar lupii deveneau paznici la stînă. Textul mai arată că între galii stabiliÅ£i în Galileea ÅŸi geÅ£ii nord-istreni au existat tot timpul legături spirituale strînse iar grija geÅ£ilor de a-ÅŸi apăra comunităţile religioase din podiÅŸul Anatoliei (provinciile romane Siria ÅŸi Galatia) ÅŸi nordul Palestinei i-au făcut să meargă în acele locuri pline de ostilitate religioasă pentru ei. Iar manuscrisele descoperite la Qumran dovedesc cele afirmate mai sus dar vin cu multe alte informaÅ£ii care arată implicarea geÅ£ilor în răspîndirea creÅŸtinismului arimin în acele È›inuturi ÅŸi nu numai. Mai multe imnuri din aceste fragmente sînt scrise chiar de Marele Preot Ili unde găsim povestite nenorocirile prin care trecea datorită iudeilor infiltraÈ›i în Frăţia Celui Ales car
Postat de nelo63 la 08 ianuarie 2016 - 23:59
bhairava
Clerul iudeu nu vedea cu ochi buni religia esenilor şi îi obliga la o taxă în natură către templu pentru a fi lăsaţi să-şi practice cultul şi asta chiar sub nasul administraţiei romane care îi persecuta de-i usca la pungă! Dar să observăm pentru început că interdicţia de a face mîncare în zilele de sărbătoare la români s-a păstrat pînă în epoca modernă ca o amintire a tradiţiei obiceiului înainte de pretinsa creştinare a neamului nostru şi pe care nimeni nu o poate dovedi decît cu vorbe.Să mai lămurim şi termenul de esen pe care unii susţin că vine din limba siriană asaya şi are sensul de medic. Eu cred că este un cuvînt compus din doi termeni religioşi ce au aparţinut limbajului strămoşilor noştri geţi; e: a judeca, a hotărî, lăcaş de cult, a se naşte, a conduce şi Sien: duhul luminii dătătoare de viaţă şi a regenerării naturii unde se duceau sufletele morților pentru a deveni parte a marii lumini. Esen este renaşterea vieţii prin Sien, învierea într-o nouă viaţă a energiilor făcută prin credinţa în Sien sau judecata lui Sien. În dialectul istroromân avem cuvîntul iesen care înseamnă toamnă cu referire clară la duhul strămoşesc al lunii Sien ce simboliza moartea naturii şi regenerarea ei prin puterea luminii dătătoare de viaţă. Ca şi geţii, ei aveau un Legiuitor – Mîntuitor al lor respectat cu mare dăruire de către toţi membrii sectei. Cînd Zamolxe, pe la anii 540 î.e.n. este ofensat de Pitagora în insula Samos pentru faptul că getul i-a botezat pe cabiri sub semnul sfintei cruci a Mîntuitorului, acesta îl consideră pe născocitul grec un porc ce stă numai cu rîtul pe sus.
În tăbliţa 11 un preot get spune că în juneţea lui a fost la regele galilor pe care l-a botezat cu vin şi pîine strămoşească şi l-a numit cu epitetul de fiu al crucii strălucitoare! Aşa, ca să-şi dea mare importanţă cu 500 de ani înainte de plăsmuirile evangheliştilor. Chiar dacă despărţirea galilor de către geţi s-a făcut cu şonţeli şi multă zarvă, unitatea spiritual-religioasă a rămas la mare cinste.
Dar în Galileea, galii au întîlnit resturile neamului cabirilor sau al filistenilor din vechiul Canaan şi au înnodat firele numeroase ale religiei comune. Iar geţii ţineau cu cabirii o strînsă legătură datorită sistemului religios în care credeau împreună prin Frăţia Celui Ales din Sarmisetuza. Cînd s-au văzut potopiţi de turbarea mozaică şi de fanatismul fariseilor zeloți, au dat şfară la fraţii lor întru credinţă din Carpaţi să vină să le dea sprijin împotriva celor care voiau să le fure sufletul. Preoții geţi au hotărît să-l trimită pe marele preot Ili împreună cu o ceată de rumuni cerîndu-i să fie neîndurător cu cei care umblă să fure şi să distrugă dreapta credinţă.
TăbliÅ£a 53 povesteÅŸte evenimentul, textul fiind însoÅ£it de mai multe simboluri sacre. ,,Călătoria geÅ£ilor în cetatea oamenilor duÅŸmănoÅŸi cu vorbire sacadată. A fi lîngă cineva gras nu înseamnă că eÅŸti perechea marii lui burÅ£i. Ili să iei ÅŸi să semeni în strat cu mare grijă aÅŸa cum sfînta falangă(oastea de îngeri) scoate la lumină adevărata credinţă din întuneric iar miezul de nucă este scos din coajă. Eu trag nădejde că micile făpturi din ceruri vor arăta grija lor de mamă. Să-Å£i întăreÅŸti casa (comunitate religioasă) ta cu gabenul împotriva celor care vor să o fure ÅŸi să o distrugă aruncînd cu valuri de zoi în ea. Eu, Luminatul Mîntuitor, cu gîndul am spus geÅ£ilor: zeama aramaică este o înÅŸelătorie pentru că au răsădit pe Apolo să vă fie însoÅ£itorâ€. Textul are o valoare covîrÅŸitoare asupra istoriei religiei iudeo-creÅŸtine ÅŸi trebuie analizat cu mare atenÅ£ie. Ili pleacă împreună cu ceata de geÅ£i în Galileea fiind pregătiÅ£i pentru o aprigă confruntare religioasă dar ÅŸi cu un profund caracter filozofic cu preoÅ£imea iudaică din cetatea Sionului (dabo Sion). Ca să aibă sorÅ£i de izbîndă în această acÅ£iune ei trebuiau să cunoască limba aramaică altfel fiecare vorbea la stele iar lupii deveneau paznici la stînă. Textul mai arată că între galii stabiliÅ£i în Galileea ÅŸi geÅ£ii nord-istreni au existat tot timpul legături spirituale strînse iar grija geÅ£ilor de a-ÅŸi apăra comunităţile religioase din podiÅŸul Anatoliei (provinciile romane Siria ÅŸi Galatia) ÅŸi nordul Palestinei i-au făcut să meargă în acele locuri pline de ostilitate religioasă pentru ei. Iar manuscrisele descoperite la Qumran dovedesc cele afirmate mai sus dar vin cu multe alte informaÅ£ii care arată implicarea geÅ£ilor în răspîndirea creÅŸtinismului arimin în acele È›inuturi ÅŸi nu numai. Mai multe imnuri din aceste fragmente sînt scrise chiar de Marele Preot Ili unde găsim povestite nenorocirile prin care trecea datorită iudeilor infiltraÈ›i în Frăţia Celui Ales car
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 00:00
Mai multe imnuri din aceste fragmente sînt scrise chiar de Marele Preot Ili unde găsim povestite nenorocirile prin care trecea datorită iudeilor infiltrați în Frăţia Celui Ales care au trădat şi l-au băgat între ei pe rabinul Apolo trimis de rabinul eretic fariseu Filon din Alexandria, să pună mîna pe centrul religios şi să schimbe religia şi structura Frăţiei Celui Ales cu plăsmuirea lui satanistă.
Precizez că în manuscrisele descoperite la Qumran şi scrise de geţi, membrii sectei erau numiţi fiii luminii nefiind folosit cuvîntul esen, dar el apare numai în scrierile ticluite de ivriţii din acest centru după ce l-au asasinat pe Ili în anul 30. Tăbliţa de plumb are în mijloc o imagine care cuprinde toate simbolurile religioase ale geţilor. În partea stîngă sus este profilul lui Moş Arimin cu mielul lîngă obraz iar pe frunte poartă o bentiţă de care este prinsă piatra înțelepciunii ca dovadă a funcţiei de mare preot al neamului arimin și că vine din neamul arimaspilor. Sub el, pe un soclu cu trei picioare de care este înfăşurat un şarpe, se află un cap de taur. În centrul imaginii se află Sîntu purtînd pe piept în partea stîngă Sfîntul Soare (Zabelo) iar în partea dreaptă Sfînta Lună (Zoin, Zoe, Sien). Pe cap poartă o coroană cu trei raze iar deasupra celei din mijloc este un cerc. Cînd mozaicii și-au plăsmuit cultul lor satanist, l-au făcut pe tartorul lor cu trei coarne așa cum arată descoperirile de la Kuntillet Ajrud, În partea dreaptă jos a plăcuței este Sarmis ca judecător al celor trecute şi celor viitoare iar deasupra lui este Maica Precista ce poartă pe cap un fel de bonetă. O bonetă asemănătoare poartă şi astăzi horitoarele din localitatea Grid, judeţul Hunedoara precum şi miresele din Maramureş sau femeile măritate din unele localităţi bănăţene! În colţul dreapta sus este Poarta Veşniciei, ca trecere dintre viaţa muritorilor şi reînvierea în lumina veşnică a energiilor creatoare iar la 24 iunie (Sînziene) este locul pe unde curg marile energii ale creaţiei divine asupra vieţii pămîntene. Stîlpul din stînga a porţii este format dintr-o fiinţă mitică(un om cu partea de jos a trupului în formă de peşte, cum apar şi în mitologia emeş ca civilizatori ai neamului) aşezată pe un soclu iar cel din dreapta este un preot get stînd tot pe un soclu. Pe ambele socluri se vede semnul crucii ca simbol al sacrului. Deasupra stîlpilor este un triunghi cu mai multe simboluri iar în partea de sus se vede Fiul Luminii ajuns în iudeo-creștinism Sfîntul Duh! Poarta Veşniciei apare pe mai multe tăbliţe fiind o componentă fundamentală a religiei geţilor cum înţelegem din tăbliţa 41 ,, Sfîntul toiag al geţilor care merge şi bate în sfintele porţi ferecate ale judecăţii cereşti!†Simbolistica a fost preluată în creştinism prin sintagma ,,porţile raiului†dar despre hoţie nu zumzăie nici un bărzăun.
Frăţia geÅ£ilor ÅŸi galilor din centrul de la Qumran este amintită indirect în Evanghelia lui Marcu unde la 14,70 se spune: ,,Åži el s-a lepădat din nou. După puÅ£ină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: Nu mai încape îndoială că eÅŸti unul din oamenii aceia, căci eÅŸti Galilean ÅŸi graiul tău seamănă cu al lorâ€. Dacă iudeii l-au ,,mirosit†pe Petru că vorbea o limbă străină ce semăna cu a lui Ili, a cetei lui ÅŸi a locuitorilor Galileei, atunci trebuie să tragem concluzia că apostolul ori era gal ÅŸi geÅ£ii vorbeau curent limba galilor ori era ÅŸi el get cu ceva treburi prin lumi străine ÅŸi făcea parte din grupul celor veniÅ£i să se înfrunte cu preoÅ£ii iudei. O informaÅ£ie la fel de preÅ£ioasă în această direcÅ£ie, găsim ÅŸi în Faptele Apostolilor la 1,10: ,,Åži cum stăteau ei cu ochii pironiÅ£i spre cer, pe cînd se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaÅ£i îmbrăcaÅ£i în alb, 1,11 ÅŸi au zis: «BărbaÅ£i Galileeni de ce staÅ£i ÅŸi vă uitaÅ£i spre cer? Acest Iisus care s-a înălÅ£at la cer din mijlocul vostru va veni în acelaÅŸi fel cum L-aÅ£i văzut mergînd la cer». 2,6 Cînd a auzit sunetul acela mulÅ£imea s-a adunat ÅŸi a rămas încremenită pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 2,7 ToÅ£i se mirau, se minunau ÅŸi ziceau unii către alÅ£ii: ToÅ£i aceÅŸtia care vorbesc nu sînt Galileeni? 2,8 Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 2,9 ParÅ£i, Mezi, ElamiÅ£i, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, 2,10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părÅ£ile dinspre Cirene, oaspeÅ£i din Roma, iudei sau prozeliÅ£iâ€. Dacă aceÅŸti bărbaÅ£i galileeni vorbeau ÅŸi iudeilor pe limba lor, înseamnă că ei nu erau iudei iar limba lor maternă era alta decît aramaica, greaca sau chiar ivrita pentru că în acele vremuri foarte puÅ£ini iudei cu multă carte mai ÅŸtiau limba strămoÅŸească. ÃŽncă un argument la fel de pute
Precizez că în manuscrisele descoperite la Qumran şi scrise de geţi, membrii sectei erau numiţi fiii luminii nefiind folosit cuvîntul esen, dar el apare numai în scrierile ticluite de ivriţii din acest centru după ce l-au asasinat pe Ili în anul 30. Tăbliţa de plumb are în mijloc o imagine care cuprinde toate simbolurile religioase ale geţilor. În partea stîngă sus este profilul lui Moş Arimin cu mielul lîngă obraz iar pe frunte poartă o bentiţă de care este prinsă piatra înțelepciunii ca dovadă a funcţiei de mare preot al neamului arimin și că vine din neamul arimaspilor. Sub el, pe un soclu cu trei picioare de care este înfăşurat un şarpe, se află un cap de taur. În centrul imaginii se află Sîntu purtînd pe piept în partea stîngă Sfîntul Soare (Zabelo) iar în partea dreaptă Sfînta Lună (Zoin, Zoe, Sien). Pe cap poartă o coroană cu trei raze iar deasupra celei din mijloc este un cerc. Cînd mozaicii și-au plăsmuit cultul lor satanist, l-au făcut pe tartorul lor cu trei coarne așa cum arată descoperirile de la Kuntillet Ajrud, În partea dreaptă jos a plăcuței este Sarmis ca judecător al celor trecute şi celor viitoare iar deasupra lui este Maica Precista ce poartă pe cap un fel de bonetă. O bonetă asemănătoare poartă şi astăzi horitoarele din localitatea Grid, judeţul Hunedoara precum şi miresele din Maramureş sau femeile măritate din unele localităţi bănăţene! În colţul dreapta sus este Poarta Veşniciei, ca trecere dintre viaţa muritorilor şi reînvierea în lumina veşnică a energiilor creatoare iar la 24 iunie (Sînziene) este locul pe unde curg marile energii ale creaţiei divine asupra vieţii pămîntene. Stîlpul din stînga a porţii este format dintr-o fiinţă mitică(un om cu partea de jos a trupului în formă de peşte, cum apar şi în mitologia emeş ca civilizatori ai neamului) aşezată pe un soclu iar cel din dreapta este un preot get stînd tot pe un soclu. Pe ambele socluri se vede semnul crucii ca simbol al sacrului. Deasupra stîlpilor este un triunghi cu mai multe simboluri iar în partea de sus se vede Fiul Luminii ajuns în iudeo-creștinism Sfîntul Duh! Poarta Veşniciei apare pe mai multe tăbliţe fiind o componentă fundamentală a religiei geţilor cum înţelegem din tăbliţa 41 ,, Sfîntul toiag al geţilor care merge şi bate în sfintele porţi ferecate ale judecăţii cereşti!†Simbolistica a fost preluată în creştinism prin sintagma ,,porţile raiului†dar despre hoţie nu zumzăie nici un bărzăun.
Frăţia geÅ£ilor ÅŸi galilor din centrul de la Qumran este amintită indirect în Evanghelia lui Marcu unde la 14,70 se spune: ,,Åži el s-a lepădat din nou. După puÅ£ină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: Nu mai încape îndoială că eÅŸti unul din oamenii aceia, căci eÅŸti Galilean ÅŸi graiul tău seamănă cu al lorâ€. Dacă iudeii l-au ,,mirosit†pe Petru că vorbea o limbă străină ce semăna cu a lui Ili, a cetei lui ÅŸi a locuitorilor Galileei, atunci trebuie să tragem concluzia că apostolul ori era gal ÅŸi geÅ£ii vorbeau curent limba galilor ori era ÅŸi el get cu ceva treburi prin lumi străine ÅŸi făcea parte din grupul celor veniÅ£i să se înfrunte cu preoÅ£ii iudei. O informaÅ£ie la fel de preÅ£ioasă în această direcÅ£ie, găsim ÅŸi în Faptele Apostolilor la 1,10: ,,Åži cum stăteau ei cu ochii pironiÅ£i spre cer, pe cînd se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaÅ£i îmbrăcaÅ£i în alb, 1,11 ÅŸi au zis: «BărbaÅ£i Galileeni de ce staÅ£i ÅŸi vă uitaÅ£i spre cer? Acest Iisus care s-a înălÅ£at la cer din mijlocul vostru va veni în acelaÅŸi fel cum L-aÅ£i văzut mergînd la cer». 2,6 Cînd a auzit sunetul acela mulÅ£imea s-a adunat ÅŸi a rămas încremenită pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 2,7 ToÅ£i se mirau, se minunau ÅŸi ziceau unii către alÅ£ii: ToÅ£i aceÅŸtia care vorbesc nu sînt Galileeni? 2,8 Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 2,9 ParÅ£i, Mezi, ElamiÅ£i, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, 2,10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părÅ£ile dinspre Cirene, oaspeÅ£i din Roma, iudei sau prozeliÅ£iâ€. Dacă aceÅŸti bărbaÅ£i galileeni vorbeau ÅŸi iudeilor pe limba lor, înseamnă că ei nu erau iudei iar limba lor maternă era alta decît aramaica, greaca sau chiar ivrita pentru că în acele vremuri foarte puÅ£ini iudei cu multă carte mai ÅŸtiau limba strămoÅŸească. ÃŽncă un argument la fel de pute
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 00:03
Pentru nelo63: Eu nu mă supăr dacă nu citiţi! Eu biblia am criticat-o cu citate din biblie... e greu să procedaţi la fel?!
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 00:09
nelo63
bhairava
Clerul iudeu nu vedea cu ochi buni religia esenilor şi îi obliga la o taxă în natură către templu pentru a fi lăsaţi să-şi practice cultul şi asta chiar sub nasul administraţiei romane care îi persecuta de-i usca la pungă! Dar să observăm pentru început că interdicţia de a face mîncare în zilele de sărbătoare la români s-a păstrat pînă în epoca modernă ca o amintire a tradiţiei obiceiului înainte de pretinsa creştinare a neamului nostru şi pe care nimeni nu o poate dovedi decît cu vorbe.Să mai lămurim şi termenul de esen pe care unii susţin că vine din limba siriană asaya şi are sensul de medic. Eu cred că este un cuvînt compus din doi termeni religioşi ce au aparţinut limbajului strămoşilor noştri geţi; e: a judeca, a hotărî, lăcaş de cult, a se naşte, a conduce şi Sien: duhul luminii dătătoare de viaţă şi a regenerării naturii unde se duceau sufletele morților pentru a deveni parte a marii lumini. Esen este renaşterea vieţii prin Sien, învierea într-o nouă viaţă a energiilor făcută prin credinţa în Sien sau judecata lui Sien. În dialectul istroromân avem cuvîntul iesen care înseamnă toamnă cu referire clară la duhul strămoşesc al lunii Sien ce simboliza moartea naturii şi regenerarea ei prin puterea luminii dătătoare de viaţă. Ca şi geţii, ei aveau un Legiuitor – Mîntuitor al lor respectat cu mare dăruire de către toţi membrii sectei. Cînd Zamolxe, pe la anii 540 î.e.n. este ofensat de Pitagora în insula Samos pentru faptul că getul i-a botezat pe cabiri sub semnul sfintei cruci a Mîntuitorului, acesta îl consideră pe născocitul grec un porc ce stă numai cu rîtul pe sus.
În tăbliţa 11 un preot get spune că în juneţea lui a fost la regele galilor pe care l-a botezat cu vin şi pîine strămoşească şi l-a numit cu epitetul de fiu al crucii strălucitoare! Aşa, ca să-şi dea mare importanţă cu 500 de ani înainte de plăsmuirile evangheliştilor. Chiar dacă despărţirea galilor de către geţi s-a făcut cu şonţeli şi multă zarvă, unitatea spiritual-religioasă a rămas la mare cinste.
Dar în Galileea, galii au întîlnit resturile neamului cabirilor sau al filistenilor din vechiul Canaan şi au înnodat firele numeroase ale religiei comune. Iar geţii ţineau cu cabirii o strînsă legătură datorită sistemului religios în care credeau împreună prin Frăţia Celui Ales din Sarmisetuza. Cînd s-au văzut potopiţi de turbarea mozaică şi de fanatismul fariseilor zeloți, au dat şfară la fraţii lor întru credinţă din Carpaţi să vină să le dea sprijin împotriva celor care voiau să le fure sufletul. Preoții geţi au hotărît să-l trimită pe marele preot Ili împreună cu o ceată de rumuni cerîndu-i să fie neîndurător cu cei care umblă să fure şi să distrugă dreapta credinţă.
TăbliÅ£a 53 povesteÅŸte evenimentul, textul fiind însoÅ£it de mai multe simboluri sacre. ,,Călătoria geÅ£ilor în cetatea oamenilor duÅŸmănoÅŸi cu vorbire sacadată. A fi lîngă cineva gras nu înseamnă că eÅŸti perechea marii lui burÅ£i. Ili să iei ÅŸi să semeni în strat cu mare grijă aÅŸa cum sfînta falangă(oastea de îngeri) scoate la lumină adevărata credinţă din întuneric iar miezul de nucă este scos din coajă. Eu trag nădejde că micile făpturi din ceruri vor arăta grija lor de mamă. Să-Å£i întăreÅŸti casa (comunitate religioasă) ta cu gabenul împotriva celor care vor să o fure ÅŸi să o distrugă aruncînd cu valuri de zoi în ea. Eu, Luminatul Mîntuitor, cu gîndul am spus geÅ£ilor: zeama aramaică este o înÅŸelătorie pentru că au răsădit pe Apolo să vă fie însoÅ£itorâ€. Textul are o valoare covîrÅŸitoare asupra istoriei religiei iudeo-creÅŸtine ÅŸi trebuie analizat cu mare atenÅ£ie. Ili pleacă împreună cu ceata de geÅ£i în Galileea fiind pregătiÅ£i pentru o aprigă confruntare religioasă dar ÅŸi cu un profund caracter filozofic cu preoÅ£imea iudaică din cetatea Sionului (dabo Sion). Ca să aibă sorÅ£i de izbîndă în această acÅ£iune ei trebuiau să cunoască limba aramaică altfel fiecare vorbea la stele iar lupii deveneau paznici la stînă. Textul mai arată că între galii stabiliÅ£i în Galileea ÅŸi geÅ£ii nord-istreni au existat tot timpul legături spirituale strînse iar grija geÅ£ilor de a-ÅŸi apăra comunităţile religioase din podiÅŸul Anatoliei (provinciile romane Siria ÅŸi Galatia) ÅŸi nordul Palestinei i-au făcut să meargă în acele locuri pline de ostilitate religioasă pentru ei. Iar manuscrisele descoperite la Qumran dovedesc cele afirmate mai sus dar vin cu multe alte informaÅ£ii care arată implicarea geÅ£ilor în răspîndirea creÅŸtinismului arimin în acele È›inuturi ÅŸi nu numai. Mai multe imnuri din aceste fragmente sînt scrise chiar de Marele Preot Ili unde găsim povestite nenorocirile prin care trecea datorită iudeilor infiltraÈ›i în Frăţia Celui Ales car
Postat de nelo63 la 09 ianuarie 2016 - 00:10
bhairava
Pentru nelo63: Eu nu mă supăr dacă nu citiţi! Eu biblia am criticat-o cu citate din biblie... e greu să procedaţi la fel?!
Postat de nelo63 la 09 ianuarie 2016 - 00:14
nelo63
bhairava
Pentru nelo63: Eu nu mă supăr dacă nu citiţi! Eu biblia am criticat-o cu citate din biblie... e greu să procedaţi la fel?!
Postat de BrADbrad la 09 ianuarie 2016 - 00:46
Interesant...tocmai citeam pe bhariminia.ro, s-a demonstrat stiintific faptul ca getul Isus a avut cont pe cuplari!!!
Imediat o sa dau copy paste cu intreg materialul pe aceasta tema, foarte bine documentat dealtfel...dureaza maxim o zi pana copiez tot :)):))
Imediat o sa dau copy paste cu intreg materialul pe aceasta tema, foarte bine documentat dealtfel...dureaza maxim o zi pana copiez tot :)):))
Postat de Dr_H la 09 ianuarie 2016 - 00:50
Frate acum pe un site de sa i zicem elegant cuplari..........cine sta sa citeasca kilometri aia........crezi ca e interesant...iti spun eu BAAAAAAAAAAAAA NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU EEEEEEEEEEEEEEEEEE.........nu e locul aici sa discuti asa ceva....
Postat de BrADbrad la 09 ianuarie 2016 - 01:04
Dr_H
Frate acum pe un site de sa i zicem elegant cuplari..........cine sta sa citeasca kilometri aia........crezi ca e interesant...iti spun eu BAAAAAAAAAAAAA NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU EEEEEEEEEEEEEEEEEE.........nu e locul aici sa discuti asa ceva....Acum serios, chiar niciun admin nu remarca faptul ca cetateanul user nu face altceva decat sa foloseasca forumul asta pentru a-si promova ceva site-uri obscure cu iz ezoteric despre Isus sau alte baliverne religioase, site-uri pe unde el isi desfasoara asta literara si spera sa atraga cititori acolo?
Asa cevaaaa, din site de f.utai a ajuns site de promovare gratuita a unor site-uri de nisha, pentru pasionatii de ezoterism, ăentru niste speciali adica :)):))
Postat de Dr_H la 09 ianuarie 2016 - 01:07
BrADbrad
Dr_H
Frate acum pe un site de sa i zicem elegant cuplari..........cine sta sa citeasca kilometri aia........crezi ca e interesant...iti spun eu BAAAAAAAAAAAAA NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU EEEEEEEEEEEEEEEEEE.........nu e locul aici sa discuti asa ceva....Acum serios, chiar niciun admin nu remarca faptul ca cetateanul user nu face altceva decat sa foloseasca forumul asta pentru a-si promova ceva site-uri obscure cu iz ezoteric despre Isus sau alte baliverne religioase, site-uri pe unde el isi desfasoara asta literara si spera sa atraga cititori acolo?
Asa cevaaaa, din site de f.utai a ajuns site de promovare gratuita a unor site-uri de nisha, pentru pasionatii de ezoterism, ăentru niste speciali adica :)):))
Postat de BrADbrad la 09 ianuarie 2016 - 01:17
Cum de ce frate Doc....am niste site-uri de profil ezoterice concurente, imi apar afacerea, atata tot :)):))
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 07:44
Pentru nelo63, Dr_H şi BrADbrad: Dintre sutele de subiecte ale forumului, de ce vă împiedicaţi doar de "behăiala" mea?! De ce nu ocoliţi ceva atât de obositor? Împreună cu cel care mi-a dat vot negativ, sunteţi cinci-şase useri din peste o mie care consideră că spamez... chiar dacă ar mai fi o sută ca voi, gândiţi-vă că o femeie mai are şi alte nevoi în afară de sex şi bani, poate mi-ar face plăcare să găsesc câteva colaboratoare cu un anumit profil psihologic, cu anumite domenii de interes... hai, că nu e greu să ignoraţi acest subiect, aveţi de unde alege, mulţumesc!
Cum am spus şi la un subiect precedent, nu mă voi supăra dacă îmi va fi închis contul, semăn din respect pentru cei ce, cu mulţi ani în urmă, pe alte forumuri, mi-au ghidat cercetările. Dacă doar câţiva useri vor găsi utile postările mele, va fi suficient!
Cum am spus şi la un subiect precedent, nu mă voi supăra dacă îmi va fi închis contul, semăn din respect pentru cei ce, cu mulţi ani în urmă, pe alte forumuri, mi-au ghidat cercetările. Dacă doar câţiva useri vor găsi utile postările mele, va fi suficient!
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 07:48
ÃŽncă un argument la fel de puternic a originii neiudaice al ucenicilor lui Iisus, ÅŸi a demascării făcăturii iudeo-sataniste a ivriÅ£ilor, îl găsit în continuarea scrierii la 2,44 ,,ToÅ£i cei ce credeau, erau împreună la un loc ÅŸi aveau toate de obÅŸte. 2,45 ÃŽÅŸi vindeau ogoarele ÅŸi averile ÅŸi banii îi împărÅ£eau între toÅ£i, după nevoile fiecăruia… 4,32 MulÅ£imea celor ce crezuseră era o inimă ÅŸi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obÅŸte. 4,34 Căci nu era nici unul dintre ei, care să ducă lipsă; cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preÅ£ul lucrurilor vîndute, 4,35 ÅŸi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărÅ£ea fiecăruia după cum avea nevoieâ€. Acest mod de trai în comun era specific numai esenilor iar Josephus Flavius în scrierea amintită ne spune că ÅŸi preoÅ£ii geÅ£i polistai trăiau la fel, dar nu se găsea deloc în societatea iudeilor. ÃŽn manuscrisele descoperite la Qumran, dar scrise de ivriÈ›i după anul 30 al erei noastre cînd au ajuns stăpîni aici, ei ne prezintă un alt model de organizare a comunității care este foarte diferit de cel al geÈ›ilor din Frăția celui Ales, gruparea lor numindu-se Frăția Noului Legămînt, tot aÈ™a cu își ziceau È™i primii iudeo-creÈ™tini!
Și Evanghelia după Matei la 15,13 ne dă un amănunt la fel de curios: ,,Drept răspuns El le-a dat: Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină†cu referire directă la faptul că în mintea unor ivriţi fanatici din regiune se lucra de zor la o religie universală pe structura religiei geţilor, iar centrul de la Qumran era locul unde se punea la cale făcătura prin venirea rabinului Apolo. Trebuie subliniat faptul că textul de mai sus din Evanghelia lui Matei seamănă izbitor cu finalul scrierii de pe tăbliţa unde Ili este trimis în Palestina să vadă cum poate opri mişelia pusă la cale de iudei. Tocmai de aceea geţii şi-au pus traista în băţ şi au purces la drum lung mergînd chiar în bîrlogul lupului să-i închidă gura care vărsa valuri de zoi aramaice.
Un alt element important este faptul că Ili şi ceata lui de geţi au venit în Galileea să înfrunte preoţii iudei în limba aramaică, dovedind că ei cunoşteau această limbă în care sînt scrise majoritatea manuscriselor descoperite la Qumran. Cum în acele timpuri o limbă străină se învăţa în sînul vorbitorilor ei, înseamnă că geţii s-au instruit în aramaică în ţinuturile din Galatia şi Galileea arătînd încă odată legăturile spirituale între geţii din nordul Istrului şi galii/galaţii aciuaţi pe la anii 275 pe teritorii ce aparţin în prezent Turciei, Siriei, Libanului şi Israelului. Iar scrierile esenilor publicate la noi prin tălmăcirea iscusitului lingvist E. Bordeaux Szekely, arată că Ili cunoştea foarte bine Tora pe care o combătea cu argumente subtile şi pline de înţelepciune, ceea ce îi făcea pe mozaici să adune mult venin în guşă și gînduri de veșnică răzbunare.
În acele vremuri limba aramaică era o limbă foarte răspîndită în regiunile arătate mai sus fiind folosită atît în comerţ cît şi în cultură ca o limbă a oamenilor instruiţi. Nu avem informaţii despre confruntarea de idei care a avut loc între ceata geţilor şi preoţii iudei dar ştim sigur că a existat o confruntare cu iudeii intraţi în Frăţia Celui Ales şi pe care după asasinarea lui Ili, ivriţii o vor confisca şi folosi în interesul lor fanatic şi sălbatic pentru răzmerița împotriva rabinilor și romanilor și crearea statului mesianic mozaic. Scrierile de la Qumran dovedesc acest conflict al lui Ili cu iudeii din Frăție conduși de Apolo, trimis de la Alexandria de către mentorul Filon care a pus la cale toată ticăloşia şi a finanţat-o la greu.
O altă confruntare de data aceasta fizică a avut-o Ili cu o mulţime smintită care l-a rănit, bătut şi batjocorit cerîndu-i moartea prin răstignire. Tăbliţa 54 ne povesteşte grozăvia ivriţilor împotriva celui care a îndrăznit să-i înfrunte în dogma lor religioasă: ,,Noe, să coasem desagii aceştia doi la gură, să fim atenţi cu actele pentru corabia nobilei mame din neamul lui Bizino. Am mers la conducere şi am plătit birul să ne dea voie să-l ducem în patria lui. Ne-a dat o ladă mică şi ne-a lăsat să-l înfăşurăm în pînza lui albă, şi să-l ducem la ieşire în afara cetăţii. Uite! această pleavă de cînepă l-a umilit(rănit) pe Ili şi toţi au venit să-l judece şi să-l ducă la pieire(să-l răstignească). Mulțimea sinaită(ivriții) a venit plină de ură care l-a certat şi l-a bătut, batjocorindu-l şi cerînd să le dea capul lui. Priveşte sfinte Zabelio, pînza făcută sul am dat-o lui Noe şi ne-am dus în cetatea de jos(sud) a Siriei unde a venit o grămadă şi ne-a însoţit în frunte cu c
Și Evanghelia după Matei la 15,13 ne dă un amănunt la fel de curios: ,,Drept răspuns El le-a dat: Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină†cu referire directă la faptul că în mintea unor ivriţi fanatici din regiune se lucra de zor la o religie universală pe structura religiei geţilor, iar centrul de la Qumran era locul unde se punea la cale făcătura prin venirea rabinului Apolo. Trebuie subliniat faptul că textul de mai sus din Evanghelia lui Matei seamănă izbitor cu finalul scrierii de pe tăbliţa unde Ili este trimis în Palestina să vadă cum poate opri mişelia pusă la cale de iudei. Tocmai de aceea geţii şi-au pus traista în băţ şi au purces la drum lung mergînd chiar în bîrlogul lupului să-i închidă gura care vărsa valuri de zoi aramaice.
Un alt element important este faptul că Ili şi ceata lui de geţi au venit în Galileea să înfrunte preoţii iudei în limba aramaică, dovedind că ei cunoşteau această limbă în care sînt scrise majoritatea manuscriselor descoperite la Qumran. Cum în acele timpuri o limbă străină se învăţa în sînul vorbitorilor ei, înseamnă că geţii s-au instruit în aramaică în ţinuturile din Galatia şi Galileea arătînd încă odată legăturile spirituale între geţii din nordul Istrului şi galii/galaţii aciuaţi pe la anii 275 pe teritorii ce aparţin în prezent Turciei, Siriei, Libanului şi Israelului. Iar scrierile esenilor publicate la noi prin tălmăcirea iscusitului lingvist E. Bordeaux Szekely, arată că Ili cunoştea foarte bine Tora pe care o combătea cu argumente subtile şi pline de înţelepciune, ceea ce îi făcea pe mozaici să adune mult venin în guşă și gînduri de veșnică răzbunare.
În acele vremuri limba aramaică era o limbă foarte răspîndită în regiunile arătate mai sus fiind folosită atît în comerţ cît şi în cultură ca o limbă a oamenilor instruiţi. Nu avem informaţii despre confruntarea de idei care a avut loc între ceata geţilor şi preoţii iudei dar ştim sigur că a existat o confruntare cu iudeii intraţi în Frăţia Celui Ales şi pe care după asasinarea lui Ili, ivriţii o vor confisca şi folosi în interesul lor fanatic şi sălbatic pentru răzmerița împotriva rabinilor și romanilor și crearea statului mesianic mozaic. Scrierile de la Qumran dovedesc acest conflict al lui Ili cu iudeii din Frăție conduși de Apolo, trimis de la Alexandria de către mentorul Filon care a pus la cale toată ticăloşia şi a finanţat-o la greu.
O altă confruntare de data aceasta fizică a avut-o Ili cu o mulţime smintită care l-a rănit, bătut şi batjocorit cerîndu-i moartea prin răstignire. Tăbliţa 54 ne povesteşte grozăvia ivriţilor împotriva celui care a îndrăznit să-i înfrunte în dogma lor religioasă: ,,Noe, să coasem desagii aceştia doi la gură, să fim atenţi cu actele pentru corabia nobilei mame din neamul lui Bizino. Am mers la conducere şi am plătit birul să ne dea voie să-l ducem în patria lui. Ne-a dat o ladă mică şi ne-a lăsat să-l înfăşurăm în pînza lui albă, şi să-l ducem la ieşire în afara cetăţii. Uite! această pleavă de cînepă l-a umilit(rănit) pe Ili şi toţi au venit să-l judece şi să-l ducă la pieire(să-l răstignească). Mulțimea sinaită(ivriții) a venit plină de ură care l-a certat şi l-a bătut, batjocorindu-l şi cerînd să le dea capul lui. Priveşte sfinte Zabelio, pînza făcută sul am dat-o lui Noe şi ne-am dus în cetatea de jos(sud) a Siriei unde a venit o grămadă şi ne-a însoţit în frunte cu c
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 09:59
Are dreptate domne, omu. Asa e! Ia mai zi brec a parca nu m-am lamurit cum trebuie
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 10:05
Le_miserable
Are dreptate domne, omu. Asa e! Ia mai zi brec a parca nu m-am lamurit cum trebuie
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 10:07
Aaa,da stai ca tu ai la 'rezerva'p-aia din Vascauti ...sau de une-ai zas?:))
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:12
Priveşte sfinte Zabelio, pînza făcută sul am dat-o lui Noe şi ne-am dus în cetatea de jos(sud) a Siriei unde a venit o grămadă şi ne-a însoţit în frunte cu credinciosul Bofio. Ieri a fost pus jos pe o scenă iar lumea se minuna că este ca un bosoi (copil mic şi dolofan). Ciocîrlia neîntrecută trăgea la ea neamurile cum spune Noe. Multe şi repetate plecăciuni din Sarmisetuzo. Cu sfintele oase cu carnea uscată(moaşte) am alergat şi le-am dus Mîntuitorului unde au fost unse (miruite). Conducătorul neamului străbun a mers cu ele la mama lui Ili care era distrusă. Cercetează dacă jumătate din strălucitoarele făpturi cereşti nu au plecat de la daci.†Cetatea provinciei Siria menționată indirect de tăbliță ,,dabo Sieri gios†adică capitala din sud a Siriei, este orașul Antiohia zidit în partea a doua a secolului lll î.e.n. de regele seleucid Antioh cel Mare (242-187 î.e.n.) în sudul provinciei pe litoralul de est a Mării Mediterane.
Pe tăbliÅ£a 58 avem informaÅ£ii că religia crucii a geÅ£ilor avea trecere nu numai la galii din Siria cum spune textul de mai sus dar ÅŸi la sarmaÅ£ii ÅŸi sciÅ£ii din est: ,,Cu zoile de la spălatul vaselor rituale să se purceadă la drum ÅŸi să se dea vecinilor sciÅ£i. ÃŽn patria lor să se facă seara o slujbă religioasă. Neamurile sciÅ£ilor ÅŸi sarmaÅ£ilor să plece însoÅ£ite repede de dicoe, credinciosul în sfînta cruceâ€.
InformaÅ£iile dovedesc răspîndirea extraordinară care o avea religia geÅ£ilor la acea vreme ÅŸi respectul acestor popoare în valorile spirituale pe care niÅŸte lifte criminale le-au învîrtit că ar fi ieÅŸit din preaplinul lor întunecat de sfînta înÅ£elepciune a fărădelegii. ÃŽn Evanghelia după Matei la 26,65 avem date care să ne ajute la înÅ£elegerea atitudinii lui Ili, ce a supărat atît de rău pe dogmaticii iudei: ,,Atunci marele preot ÅŸi-a rupt hainele ÅŸi a zis: A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aÅ£i auzit hula Lui. 26,66 Ce credeÅ£i? Ei au răspuns: Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea. 26,67 Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii ÅŸi L-au pălmuit. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea în muntele unde le poruncise Iisus să meargă. Cînd L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoitâ€.
ÃŽn timpul răstignirii, Ili ar fi strigat: ,,Eli, Eli lama sabactani†tradus greÅŸit prin Dumnezeul meu de ce mă părăseÅŸti! ÃŽn emegi cuvîntul ili însemnă strălucitor, judecător, legiuitor, salvator, mîntuitor; cuvîntul lama are sensul de înger păzitor, care este identic ÅŸi la geÅ£i; cuvîntul sabaÅŸ în română arată modul în care se prezintă fizic cineva, purtare; tani are sensul de ceaţă, pîclă, care se răceÅŸte. Tălmăcirea corectă este: Mîntuitorule, îngerul meu salvator de ce laÅŸi ca trupul meu să fie cuprins de moarte (să se răcească)? După răstignire, trupul i-a fost aruncat ca oricărui străin, într-o rîpă plină cu natră aÅŸa cum găsim scris pe tăbliÅ£a 57 ,,Cel care a Å£inut Calea Dreaptă s-a dus să locuiască în cetatea vieÅ£ii (luminii). Neamul murdar din cetatea Sionului i-a luat inima. Acest neam l-a alergat, l-a bătut ÅŸi l-a chinuit (pus pe două lemne îmbinate) aruncîndu-l într-o surpătură de mal cu nitrăâ€. Descrierea este aievea în Evanghelia după Matei cum am arătat mai sus. Noe ÅŸi ceilalÅ£i geÅ£i au intervenit pe lîngă autorităţile romane să poată lua trupul lui Ili ÅŸi să-l ducă acasă în GeÅ£ia la familia Bizino. Au plecat către Galileea la galii cei roÅŸcaÅ£i iar de aici în sudul Siriei unde au fost întîmpinaÅ£i de o mulÅ£ime de credincioÅŸi în frunte cu preotul Bofio care au venit să vadă minunea ÅŸi să se închine. TăbliÅ£a 57 vine cu informaÅ£ii suplimentare ÅŸi spune că Å£inutul Siriei ÅŸi galii cei roÅŸcaÅ£i sînt sub ocrotirea sfintei cruci pentru că la ei românii au alergat ÅŸi ÅŸi-au găsit scăparea cînd au fost prigoniÅ£i de fanaticii farisei zeloÅ£i. ,,Sfînta cruce se va întinde peste Siria. Sfînta cruce va străluci peste galii roÅŸcovani. La ei românii au alergat ÅŸi s-au refugiat, aÅŸa i-au însoÅ£it îndureraÅ£i într-un loc neted (luminiÅŸ de pădure) unde au pus puiul de căprioară pe o ladă mare cu speteze. Åžtergîndu-ÅŸi sudoarea, priveau la minunea înfăşurată în sulul de pînză ce a suferit ÅŸi s-a chinuit puternicâ€.
Au ajuns la Efes unde au luat o corabie pentru a călători în Grecia şi au depus minunea vie la vechiul lăcaş de cult al pelasgilor care se afla la 13 km de Delfi iscînd un conflict cu grecii şi tracii aşa cum spune tăbliţa 55. ,,Astfel Duro conducătorul armatei, uliul cetăţii geţilor, a luat însoţitori şi au plecat să adulmece (cerceteze) păţania rea. După denia făcută într-o pădurice mică, Duro a luat cu mare atenţie direcţia către neamul tracilor. Neamul (jegoşii) lui Elie, ca nişte vite s-au înfoiat precum pleava de cînep
Pe tăbliÅ£a 58 avem informaÅ£ii că religia crucii a geÅ£ilor avea trecere nu numai la galii din Siria cum spune textul de mai sus dar ÅŸi la sarmaÅ£ii ÅŸi sciÅ£ii din est: ,,Cu zoile de la spălatul vaselor rituale să se purceadă la drum ÅŸi să se dea vecinilor sciÅ£i. ÃŽn patria lor să se facă seara o slujbă religioasă. Neamurile sciÅ£ilor ÅŸi sarmaÅ£ilor să plece însoÅ£ite repede de dicoe, credinciosul în sfînta cruceâ€.
InformaÅ£iile dovedesc răspîndirea extraordinară care o avea religia geÅ£ilor la acea vreme ÅŸi respectul acestor popoare în valorile spirituale pe care niÅŸte lifte criminale le-au învîrtit că ar fi ieÅŸit din preaplinul lor întunecat de sfînta înÅ£elepciune a fărădelegii. ÃŽn Evanghelia după Matei la 26,65 avem date care să ne ajute la înÅ£elegerea atitudinii lui Ili, ce a supărat atît de rău pe dogmaticii iudei: ,,Atunci marele preot ÅŸi-a rupt hainele ÅŸi a zis: A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aÅ£i auzit hula Lui. 26,66 Ce credeÅ£i? Ei au răspuns: Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea. 26,67 Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii ÅŸi L-au pălmuit. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea în muntele unde le poruncise Iisus să meargă. Cînd L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoitâ€.
ÃŽn timpul răstignirii, Ili ar fi strigat: ,,Eli, Eli lama sabactani†tradus greÅŸit prin Dumnezeul meu de ce mă părăseÅŸti! ÃŽn emegi cuvîntul ili însemnă strălucitor, judecător, legiuitor, salvator, mîntuitor; cuvîntul lama are sensul de înger păzitor, care este identic ÅŸi la geÅ£i; cuvîntul sabaÅŸ în română arată modul în care se prezintă fizic cineva, purtare; tani are sensul de ceaţă, pîclă, care se răceÅŸte. Tălmăcirea corectă este: Mîntuitorule, îngerul meu salvator de ce laÅŸi ca trupul meu să fie cuprins de moarte (să se răcească)? După răstignire, trupul i-a fost aruncat ca oricărui străin, într-o rîpă plină cu natră aÅŸa cum găsim scris pe tăbliÅ£a 57 ,,Cel care a Å£inut Calea Dreaptă s-a dus să locuiască în cetatea vieÅ£ii (luminii). Neamul murdar din cetatea Sionului i-a luat inima. Acest neam l-a alergat, l-a bătut ÅŸi l-a chinuit (pus pe două lemne îmbinate) aruncîndu-l într-o surpătură de mal cu nitrăâ€. Descrierea este aievea în Evanghelia după Matei cum am arătat mai sus. Noe ÅŸi ceilalÅ£i geÅ£i au intervenit pe lîngă autorităţile romane să poată lua trupul lui Ili ÅŸi să-l ducă acasă în GeÅ£ia la familia Bizino. Au plecat către Galileea la galii cei roÅŸcaÅ£i iar de aici în sudul Siriei unde au fost întîmpinaÅ£i de o mulÅ£ime de credincioÅŸi în frunte cu preotul Bofio care au venit să vadă minunea ÅŸi să se închine. TăbliÅ£a 57 vine cu informaÅ£ii suplimentare ÅŸi spune că Å£inutul Siriei ÅŸi galii cei roÅŸcaÅ£i sînt sub ocrotirea sfintei cruci pentru că la ei românii au alergat ÅŸi ÅŸi-au găsit scăparea cînd au fost prigoniÅ£i de fanaticii farisei zeloÅ£i. ,,Sfînta cruce se va întinde peste Siria. Sfînta cruce va străluci peste galii roÅŸcovani. La ei românii au alergat ÅŸi s-au refugiat, aÅŸa i-au însoÅ£it îndureraÅ£i într-un loc neted (luminiÅŸ de pădure) unde au pus puiul de căprioară pe o ladă mare cu speteze. Åžtergîndu-ÅŸi sudoarea, priveau la minunea înfăşurată în sulul de pînză ce a suferit ÅŸi s-a chinuit puternicâ€.
Au ajuns la Efes unde au luat o corabie pentru a călători în Grecia şi au depus minunea vie la vechiul lăcaş de cult al pelasgilor care se afla la 13 km de Delfi iscînd un conflict cu grecii şi tracii aşa cum spune tăbliţa 55. ,,Astfel Duro conducătorul armatei, uliul cetăţii geţilor, a luat însoţitori şi au plecat să adulmece (cerceteze) păţania rea. După denia făcută într-o pădurice mică, Duro a luat cu mare atenţie direcţia către neamul tracilor. Neamul (jegoşii) lui Elie, ca nişte vite s-au înfoiat precum pleava de cînep
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:16
Da dom'le fara discutie, nici nu incape urma de indoiala. Si ce s-a mai intamplat dupa aia?
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:16
Neamul (jegoÅŸii) lui Elie, ca niÅŸte vite s-au înfoiat precum pleava de cînepă dorind să-l ia pe III (Mîntuitor) dar Zanio, credinciosul în sfînta cruce l-a luat să-l ducă în Å£inutul lui Zamolxe. Cei adunaÅ£i au început să arunce cu vorbe urîte peste minunea vie care dormea. ÃŽnfuriat, eu m-am dus ÅŸi le-am strigat o chiuitură: haideÅ£i că în Mezia învăţătura rea a fost totdeauna o fudulie. Cît despre frumuseÅ£ea care stătea în mijlocul argelei, marii nobili au mers plini de sfială ÅŸi s-au închinat. Astfel liniÅŸtea celui pus jos era spartă de strigătele de ura ale cetelor de nobili din gospodăriile cu suliÅ£e. Uite pe aceÅŸti oameni proÅŸti care au vrut să fie gălăgie aici! După ce a fost dusă de la Efes, grecoii negri din Delfi, strînÅŸi în cete de nomazi l-au luat pe Ili ÅŸi l-au batjocorit. PriveÅŸte la fiinÅ£a care aduce salvarea ÅŸi a fost insultată de o facÅ£ie de jegoÅŸi. ÃŽn toiul certei, această adunătură de răpănoÅŸi ne-au lovit ÅŸi ne-au schilodit. Antonio a luat giulgiul ÅŸi fiinÅ£a care aduce salvarea (strălucitoarea făptură) ÅŸi a ţîşnit cu ele la români unde astfel s-a oprit. Noe a trimis solie pe Gezo să cerceteze dacă Mielul este cu ei. Multe plecăciuni să fie duse ca să aprindă ochii ÅŸi faÅ£a lor. Bezino. Conducătorul armatei, Duro arată minunea adunării neamului. Cercetează chipurile care au născut Alesul Neam. Mamaâ€. Grecii plini de ţîfnă ÅŸi de dispreÅ£ faţă de neamul get, considerîndu-i niÅŸte barbari, i-au alungat cu sabia din apropierea oracolului de la Delfi tocmai pentru a-ÅŸi păstra autoritatea în lumea romană în arta prezicerilor dar ÅŸi pentru că hiperboreenii veneau cu o religie ce nu era înÅ£eleasă ÅŸi acceptată de ei. Peste rumuni s-a abătut o mare nenorocire care a cuprins neamul de la conducători pînă la simplii locuitori ai Sarmisetuzei.
TăbliÅ£a 56 descrie această nenorocire fără margini a străbunilor noÅŸtri: ,,DaÅ£i tîrcoale ÅŸi alergaÅ£i cu irmos pentru Ocrotitorul care ne Å£ine. Sfînta ÅŸi strălucitoarea poruncă. MulÅ£imea a însoÅ£it toiagul(a călătorit) să vadă minunea ce ne-a dat-o nouă Zabelio. Am dat ghilul lui (Zabelio) ÅŸi este pus pe o argea. Grupuri de armată au sosit în cîntece religioase să se roage la el. Locuitorii vestitelor sate au venit aplecaÅ£i (triÅŸti) să se închine lui. Cetatea a dat tuturor celor adunaÅ£i stofă neagră de mătase pentru că îngerul zace (este mort). Boero Biseto ll ÅŸi-a pus încălţările ÅŸi a mers împreună cu locuitorii Sarmisetuzei ÅŸi armata să se căiască. VeÅŸnic sfînta ÅŸi nemuritoarea ciocîrlie a lui Dapisiu a fost lăsată să se înalÅ£e în cele mai înalte zări (la ceruri). Pentru marele sfînt al geÅ£ilor, preotul judecător Orolieo a strîns adunarea ÅŸi apoi au cîntat sfinte cîntece religioase. Zoraseo, preotul judecător al geÅ£ilor l-a dus pe Ili fără viaţă în cetatea plină de durere. PriviÅ£i geÅ£ilor cum s-a dus, a suferit rău, s-a curăţat ÅŸi s-a înălÅ£at la ceruri pentru dreapta ÅŸi sfînta judecată. Să-l jelim pe sfîntul get iar în cetate, oalele pentru băutură să fie cu zoi. Pentru sfîntul get, Gormio a cîntat doine după rînduială. Noe care l-a adus pe sfîntul get a fost lovit de un zbucium nebun. Bunul Dumnezeu s-a îndurat ÅŸi l-a luat pe sfîntul get în cetatea credinÅ£ei. Boriso a plecat spre cetatea Pananeo pentru a spune despre sfîntul get. Goe, du-te la arătoasa cetate a sarmaÅ£ilor să ÅŸtie despre sfîntul get. Să se ducă la carpi, la credinciosul Sarta pentru a se afla despre sfîntul get. Pari să se ducă la cetatea Ermi pentru a vesti pe sfîntul Mîntuitor al geÅ£ilor. Eu i-am adus aminte acestui om încăpăţinat Goe, să spună despre sfîntul Mîntuitor al geÅ£ilor. Goe a plecat repede către cetatea Gomieo să vestească despre sfîntul Mîntuitor al geÅ£ilor. Paloe a alergat la cetatea Segetio să vestească despre sfîntul geÅ£ilor, Mîntuitorul în credinÅ£a crucii. Să se cerceteze făpturile (oastea de îngeri) strălucitoare din ceruri dacă mai au grijă de neamul geÅ£ilor. Uite, a venit chin rău peste daci!â€
Jalea a fost fără margini peste strămoşii noştri, s-a prăbuşit o lume în care geţii îşi aveau sălaşul lor veşnic. Au pornit olăcari la toţi vecinii să anunţe marea nenorocire a neamului rumunilor şi să-i cheme la trecerea lui Ili către cetatea luminii. Făpturile strălucitoare de pe cer care ocroteau neamul geţilor s-au întristat şi ele participînd la jalea muritorilor. Disperarea nu mai are margini!
Informaţiile despre obiceiul incinerării la geți sînt completate şi de date din tăbliţa 16. Lumea se aduna într-un spaţiu mare, îmbrăcată în haine de sărbătoare cu cusături alese cu aţă roşie. Se aduceau pirostriile sfinte (T 57) care de fapt era o tavă mare cu picioare sau un cărucior din metal cum s-a descoperit în multe locuri (năsălia din prezent), pe care s
TăbliÅ£a 56 descrie această nenorocire fără margini a străbunilor noÅŸtri: ,,DaÅ£i tîrcoale ÅŸi alergaÅ£i cu irmos pentru Ocrotitorul care ne Å£ine. Sfînta ÅŸi strălucitoarea poruncă. MulÅ£imea a însoÅ£it toiagul(a călătorit) să vadă minunea ce ne-a dat-o nouă Zabelio. Am dat ghilul lui (Zabelio) ÅŸi este pus pe o argea. Grupuri de armată au sosit în cîntece religioase să se roage la el. Locuitorii vestitelor sate au venit aplecaÅ£i (triÅŸti) să se închine lui. Cetatea a dat tuturor celor adunaÅ£i stofă neagră de mătase pentru că îngerul zace (este mort). Boero Biseto ll ÅŸi-a pus încălţările ÅŸi a mers împreună cu locuitorii Sarmisetuzei ÅŸi armata să se căiască. VeÅŸnic sfînta ÅŸi nemuritoarea ciocîrlie a lui Dapisiu a fost lăsată să se înalÅ£e în cele mai înalte zări (la ceruri). Pentru marele sfînt al geÅ£ilor, preotul judecător Orolieo a strîns adunarea ÅŸi apoi au cîntat sfinte cîntece religioase. Zoraseo, preotul judecător al geÅ£ilor l-a dus pe Ili fără viaţă în cetatea plină de durere. PriviÅ£i geÅ£ilor cum s-a dus, a suferit rău, s-a curăţat ÅŸi s-a înălÅ£at la ceruri pentru dreapta ÅŸi sfînta judecată. Să-l jelim pe sfîntul get iar în cetate, oalele pentru băutură să fie cu zoi. Pentru sfîntul get, Gormio a cîntat doine după rînduială. Noe care l-a adus pe sfîntul get a fost lovit de un zbucium nebun. Bunul Dumnezeu s-a îndurat ÅŸi l-a luat pe sfîntul get în cetatea credinÅ£ei. Boriso a plecat spre cetatea Pananeo pentru a spune despre sfîntul get. Goe, du-te la arătoasa cetate a sarmaÅ£ilor să ÅŸtie despre sfîntul get. Să se ducă la carpi, la credinciosul Sarta pentru a se afla despre sfîntul get. Pari să se ducă la cetatea Ermi pentru a vesti pe sfîntul Mîntuitor al geÅ£ilor. Eu i-am adus aminte acestui om încăpăţinat Goe, să spună despre sfîntul Mîntuitor al geÅ£ilor. Goe a plecat repede către cetatea Gomieo să vestească despre sfîntul Mîntuitor al geÅ£ilor. Paloe a alergat la cetatea Segetio să vestească despre sfîntul geÅ£ilor, Mîntuitorul în credinÅ£a crucii. Să se cerceteze făpturile (oastea de îngeri) strălucitoare din ceruri dacă mai au grijă de neamul geÅ£ilor. Uite, a venit chin rău peste daci!â€
Jalea a fost fără margini peste strămoşii noştri, s-a prăbuşit o lume în care geţii îşi aveau sălaşul lor veşnic. Au pornit olăcari la toţi vecinii să anunţe marea nenorocire a neamului rumunilor şi să-i cheme la trecerea lui Ili către cetatea luminii. Făpturile strălucitoare de pe cer care ocroteau neamul geţilor s-au întristat şi ele participînd la jalea muritorilor. Disperarea nu mai are margini!
Informaţiile despre obiceiul incinerării la geți sînt completate şi de date din tăbliţa 16. Lumea se aduna într-un spaţiu mare, îmbrăcată în haine de sărbătoare cu cusături alese cu aţă roşie. Se aduceau pirostriile sfinte (T 57) care de fapt era o tavă mare cu picioare sau un cărucior din metal cum s-a descoperit în multe locuri (năsălia din prezent), pe care s
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:18
Pfoai de capu' de zilele mele ..nu pot sa cred dom'le ce nenorociti au foat aia
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:19
Se aduceau pirostriile sfinte (T 57) care de fapt era o tavă mare cu picioare sau un cărucior din metal cum s-a descoperit în multe locuri (năsălia din prezent), pe care se aÅŸeza mortul înfăşurat în pînză roÅŸie de in sau cînepă. Culoarea roÅŸie era simbolul sacrificiului ÅŸi al purificării. Rudele apropiate adunau vreascuri ÅŸi alte lemne pe care le puneau sub pirostrii iar cineva din familie sau cea mai apropiată persoană dădea foc crengilor pentru a arde trupul mortului. ÃŽn acest timp preoÅ£ii rosteau îngînat rugăciuni pentru iertare ÅŸi primirea la Sien a sufletului celui decedat astfel ca ÅŸi el să intre în împărăţia nemuririi iar harpele ÅŸi tobele îi acompaniau. ,,Zabelio l-a sacrificat pe Ili Mielul său. Cît despre cetatea geÅ£ilor Sarmisetuzo, vai! inima cetăţii a fost uitată de mîngîiere. Da, Antonieo a alergat cu giulgiu la argea să fie pus minunii strălucitoare. Neamul românilor s-a însoÅ£it deseori în sotişă. Bastarnii s-au retras în cîntece doinite. Cel care a Å£inut Calea/Legea Dreaptă s-a dus să locuiască în cetatea luminii. Neamul murdar din cetatea Sionului i-a luat inima. Acest neam l-a alergat, l-a bătut ÅŸi l-a chinuit(pus pe două lemne îmbinate) aruncîndu-l într-o rîpă de mal cu nitră. Românii din Sarmisetuzo, cetatea geÅ£ilor, s-au strîns să venereze somnul copacului tăiat înainte vreme. Boero Biseto a mîngîiat plin de sfială, de nenumărate ori pe învăţătorul iubirii astfel ca cei adunaÅ£i să se liniÅŸtească. O ceată de locuitori au scos armăsarii negri pentru a fi pregătiÅ£i de drum (înhămaÅ£i la sanie ÅŸi mînaÅ£i). Cît despre neam, toÅ£i au ieÅŸit cu veÅŸminte cusute cu saia roÅŸie ÅŸi s-au tologit/rostogolit pe jos ca pleava de cînepă pe rîu. Oastea românilor, plină de sfială a mers unde este minunea ÅŸi a jelit lumina sfintei cruci care strălucea. Adesea boero Biseto a cinstit sfînta cruce jelind alături de armată. Sfînta cruce va însoÅ£i năluca ce a murit. Sfînta cruce se va întinde peste Siria. Sfînta cruce va străluci peste galii roÅŸcovani. La ei românii au alergat ÅŸi s-au refugiat, aÅŸa i-au însoÅ£it îndureraÅ£i într-un loc neted unde au pus puiul de căprioară pe o ladă mare cu speteze. Åžtergîndu-ÅŸi transpiraÅ£ia, priveau la minunea înfăşurată în sulul de pînză ce a suferit(s-a chinuit) puternic. Nobilii au luat ordine în faÅ£a saniei lîngă lădiţă iar conducătorul boero Biseto era atît de bolnav de picioare încît pentru a-l cruÅ£a a fost dus într-o roabă mare. Neamul oierilor a fost lăsat să aibă această minune. Să se cerceteze miÅŸcarea lină a fiinÅ£elor din ceruri dacă sfînta mamă va fi judecată pentru marea suferinţă. Am teamă că chipul minunii adormite va alerga să se însoÅ£ească în credinţă. Să luăm aminte că micul get va merge să locuiască la unicul Zabelio din cetatea geÅ£ilor români ÅŸi bastarnilorâ€.
În acele vremuri rumunii erau în relații foarte bune cu bastarnii şi au participat la arderea lui Ili aşa cum rezultă de pe tăbliţă. Poate aici este originea tranformării geţilor în goţi cum apar în scrierile din secolul V. Bastarnii care locuiau împreună cu geţii din secolul lV î.e.n., mai erau numiţi şi ,,goţii din sud.†După această operaţie, cenuşa era desprinsă de pe tablă şi pusă într-o pînză roşie care era păstrată în metocul cetăţii ca relicvă sfintă, tava se spăla cu grijă iar apa rezultată era folosită drept leac cum ne spune tăbliţa 58. ,,Zonie, să mergi pe dată pînă ce oasele se vor zări prin giubelă, să bei şi să te odihneşti numai atunci cînd te vei înmuia(obosi). Îngerul lui Ilo a mers să stea la creatorul Zoe într-o zi mare şi curată. Să sileşti neamul rău a lui Goe, să se îndese în mare grămadă, alături de noi la necuprinsa jale care ne-a lovit. Să luaţi pînză, să o tigiţi şi să o aşezaţi pe pirostriile sfinte în cîntecele harpelor şi tobelor înainte ca eu să înteţesc focul. Pentru a alina durerea, rudele să adune o grămadă de fîn şi să o clădească în mijloc. După ce el va ieşi (pleca la cele veşnice) în zori se va aduna cenuşa (bună pentru descîntece şi leacuri) şi se va bea în cinstea lui. Gemetele şi puternicele zbuciume îl vor mîntui (ridica la ceruri) cu mistuitoare sete la străbuna şi înălţătoarea judecată. După slujba religioasă se va strînge într-o sarghie roşie puţina murdărie (cenuşă rămasă) din neuitata şi bogata viaţă care ne-a fost luată. Borîtul de Goie a tăgăduit în adunarea sătenilor că a înlocuit sarghia roşie pe care a dat-o prima dată. Dar Cotize este viu. De sărbătoarea Pălie, aleşii nobili împreună cu rudele lor, au stat palizi şi au bocit cu sete pînă li s-au dogit glasurile. Cu zoile (apa murdară) de la spălatul vaselor rituale să se purceadă la drum şi să se dea vecinilor sciţi. În patria lor să se facă seara o s
În acele vremuri rumunii erau în relații foarte bune cu bastarnii şi au participat la arderea lui Ili aşa cum rezultă de pe tăbliţă. Poate aici este originea tranformării geţilor în goţi cum apar în scrierile din secolul V. Bastarnii care locuiau împreună cu geţii din secolul lV î.e.n., mai erau numiţi şi ,,goţii din sud.†După această operaţie, cenuşa era desprinsă de pe tablă şi pusă într-o pînză roşie care era păstrată în metocul cetăţii ca relicvă sfintă, tava se spăla cu grijă iar apa rezultată era folosită drept leac cum ne spune tăbliţa 58. ,,Zonie, să mergi pe dată pînă ce oasele se vor zări prin giubelă, să bei şi să te odihneşti numai atunci cînd te vei înmuia(obosi). Îngerul lui Ilo a mers să stea la creatorul Zoe într-o zi mare şi curată. Să sileşti neamul rău a lui Goe, să se îndese în mare grămadă, alături de noi la necuprinsa jale care ne-a lovit. Să luaţi pînză, să o tigiţi şi să o aşezaţi pe pirostriile sfinte în cîntecele harpelor şi tobelor înainte ca eu să înteţesc focul. Pentru a alina durerea, rudele să adune o grămadă de fîn şi să o clădească în mijloc. După ce el va ieşi (pleca la cele veşnice) în zori se va aduna cenuşa (bună pentru descîntece şi leacuri) şi se va bea în cinstea lui. Gemetele şi puternicele zbuciume îl vor mîntui (ridica la ceruri) cu mistuitoare sete la străbuna şi înălţătoarea judecată. După slujba religioasă se va strînge într-o sarghie roşie puţina murdărie (cenuşă rămasă) din neuitata şi bogata viaţă care ne-a fost luată. Borîtul de Goie a tăgăduit în adunarea sătenilor că a înlocuit sarghia roşie pe care a dat-o prima dată. Dar Cotize este viu. De sărbătoarea Pălie, aleşii nobili împreună cu rudele lor, au stat palizi şi au bocit cu sete pînă li s-au dogit glasurile. Cu zoile (apa murdară) de la spălatul vaselor rituale să se purceadă la drum şi să se dea vecinilor sciţi. În patria lor să se facă seara o s
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 10:19
Le_miserable
Pfoai de capu' de zilele mele ..nu pot sa cred dom'le ce nenorociti au foat aia
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:21
niatza
Le_miserable
Pfoai de capu' de zilele mele ..nu pot sa cred dom'le ce nenorociti au foat aia
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:22
ÃŽn patria lor să se facă seara o slujbă religioasă. Neamurile sciÅ£ilor ÅŸi sarmaÅ£ilor să plece însoÅ£ite repede de dicoe, credinciosul în sfînta cruce. După dorinţă, în grabă s-a pregătit argeaua iar neamul gătit de sărbătoare a plîns ori s-a Å£inut tare ca osul. Sfînta cenuşă a lui Ili a fost pusă în senic ÅŸi dusă cu alai în cetate de către Dapisieo. Goi a fost luat de preotul judecător ÅŸi conducătorul Dapisieo ÅŸi dus în cetatea principală a geÅ£ilor. Neamul sarmaÅ£ilor a adus jertfă împingînd de la spate caii lor suri, jos într-o rîpă. Cu mici ÅŸi multe plecăciuni se clădesc noi prietenii. Astfel este scrisă de două ori de macedoneanul Aristoresiâ€.
TradiÅ£ia noastră populară păstrează în memorie acest eveniment prin sărbătoarea Pălii care nu mai este menÅ£ionată în calendarul ortodox dar cunoscută de toată suflarea românească ÅŸi trecută cu cruce neagră pînă prin anii 1970, după care pe capii popimii române i-a pălit rău la scăfîrlie damblaua ecumenismului sfîntului prepuÈ› È™i cu această zăluzenie drăcească au început să ne meÈ™terească datinile strămoÈ™eÈ™ti. Chiar ÅŸi în asemenea vremuri pline de durere se găseau nemulÅ£umiÅ£i care aveau ceva pestriÅ£ în maÅ£e iar judecarea nevrednicului nu se lăsa aÅŸteptată. PreoÅ£ii geÅ£i ne-au lăsat tăbliÅ£a 59 ca o adevărată elegie a credinÅ£ei lor ÅŸi a adevărului istoric ce va ajunge numai peste 160 de ani, spaima grecilor ÅŸi romanilor. ,,Apa care curge cu repeziciune din vîrf de munte nu poate fi tăgăduită. Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie ÅŸi să aducă laude prin Miel, să se închine ÅŸi să Å£ină Calea cea Dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici ÅŸi a călătorit cu toiagul la urmaÅŸii minunatei mame a geÅ£ilor ÅŸi tracilor. Cucernicul preot Astagio, într-o pădurice a făcut o denie(slujbă) care revărsa raze de lumină ÅŸi a fost însoÅ£ită de cîntece. Sfîntul Iosius a mers ÅŸi s-a suit smerit la ceruri să ne scape de necazuri ÅŸi să ne aducă pacea. CredinÅ£a geÅ£ilor ÅŸi tracilor este ca un fir strălucitor făcut cu mare sfială ÅŸi care revarsă raze ÅŸi încinge pe mijloc cămaÅŸa(sufletul) neamului. Spun că dreapta credinţă este tot anul, eu atenÅ£ionez să fie Å£inută cu mare dăruire pentru că este o povară mică. Medalioane: SfeÅŸnicul(lumina sfintei cruci) purtat de Mesia (rugăciunea geÅ£ilor) peste toată Å£araâ€. TăbliÈ›ele de plumb au amintit despre Ili numindu-l È™i Miel că a È›inut Calea (cea) Dreaptă, ori ele menÈ›ionează chiar textul canonic al religiei geÈ›ilor aÈ™a cum l-a primit Eno de la Sîntu, Calea/Legea Dreptății È™i Adevărului!
Regele persan Artaxerxe l(465-432 î.e.n.) apare în documentele vremii şi cu numele de Astiages l, nume amintit și pe tăblițe și asta pentru a şti şi pricepuţii noştri pe unde să-şi caute obîrşiile. Aceasta este istoria, nu o putem ascunde la nesfîrşit oricîţi nemernici s-ar osteni să-i pună pentru totdeauna pumnul în gură! O mică ceată de rumuni de azi s-au trezit și au pus pumnul în pieptul urgiilor și făcăturilor iudeo-sataniste, dar curînd numărul celor ieșiți din întuneric va fi din ce mai mare și vor îndrăzni să pună ghioaga în botul liftelor trădătoare de Neam și Țară!
Să privim evenimentele şi după scrierile din Noul Testament ca să vedem ce minciuni au ticluit prin vedenii şi tîmpenii pentru a ne fura adevărata identitate spirituala şi să începem cu Ioan.
Evanghelia după Ioan este cea mai veche scriere din această categorie pentru că are multe informaţii care se găsesc numai în ea şi în scrierile geţilor şi esenilor dar dispărute în celelalte evanghelii, s-au lipsesc din scrierea lui Ioan și apar în celelalte de mai tîrziu. Josephus în cartea amintită ne spune că pe la anii 52 un prooroc prea vesel la minte ce-şi revendica numele de Șilo/Mîntuitor a reuşit să păcălească mult norod cu predicile lui pe muntele măslinilor. Acest eveniment nu este povestit în scrierea lui Ioan dar apare în celelalte evanghelii. La fel prevestirea dărîmării Ierusalimului din anul 70 nu apare în textele lui Ioan ceea ce duce la concluzia că scrierea s-a realizat pe la anii 40-50. Chiar începutul scrierii: ,,1,1 La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era cu Dumnezeu şi Cuvîntul era Dumnezeu. 1,2 El era la început cu Dumnezeu; 1,3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El; 1,4 în El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor; 1,5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o. 1,8 Nu era el Lumina ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 1,9 Lumina aceasta era adevărata Lumină care luminează pe orice om venit în lume. 1,14 Şi Cuvîntul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singuru
TradiÅ£ia noastră populară păstrează în memorie acest eveniment prin sărbătoarea Pălii care nu mai este menÅ£ionată în calendarul ortodox dar cunoscută de toată suflarea românească ÅŸi trecută cu cruce neagră pînă prin anii 1970, după care pe capii popimii române i-a pălit rău la scăfîrlie damblaua ecumenismului sfîntului prepuÈ› È™i cu această zăluzenie drăcească au început să ne meÈ™terească datinile strămoÈ™eÈ™ti. Chiar ÅŸi în asemenea vremuri pline de durere se găseau nemulÅ£umiÅ£i care aveau ceva pestriÅ£ în maÅ£e iar judecarea nevrednicului nu se lăsa aÅŸteptată. PreoÅ£ii geÅ£i ne-au lăsat tăbliÅ£a 59 ca o adevărată elegie a credinÅ£ei lor ÅŸi a adevărului istoric ce va ajunge numai peste 160 de ani, spaima grecilor ÅŸi romanilor. ,,Apa care curge cu repeziciune din vîrf de munte nu poate fi tăgăduită. Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie ÅŸi să aducă laude prin Miel, să se închine ÅŸi să Å£ină Calea cea Dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici ÅŸi a călătorit cu toiagul la urmaÅŸii minunatei mame a geÅ£ilor ÅŸi tracilor. Cucernicul preot Astagio, într-o pădurice a făcut o denie(slujbă) care revărsa raze de lumină ÅŸi a fost însoÅ£ită de cîntece. Sfîntul Iosius a mers ÅŸi s-a suit smerit la ceruri să ne scape de necazuri ÅŸi să ne aducă pacea. CredinÅ£a geÅ£ilor ÅŸi tracilor este ca un fir strălucitor făcut cu mare sfială ÅŸi care revarsă raze ÅŸi încinge pe mijloc cămaÅŸa(sufletul) neamului. Spun că dreapta credinţă este tot anul, eu atenÅ£ionez să fie Å£inută cu mare dăruire pentru că este o povară mică. Medalioane: SfeÅŸnicul(lumina sfintei cruci) purtat de Mesia (rugăciunea geÅ£ilor) peste toată Å£araâ€. TăbliÈ›ele de plumb au amintit despre Ili numindu-l È™i Miel că a È›inut Calea (cea) Dreaptă, ori ele menÈ›ionează chiar textul canonic al religiei geÈ›ilor aÈ™a cum l-a primit Eno de la Sîntu, Calea/Legea Dreptății È™i Adevărului!
Regele persan Artaxerxe l(465-432 î.e.n.) apare în documentele vremii şi cu numele de Astiages l, nume amintit și pe tăblițe și asta pentru a şti şi pricepuţii noştri pe unde să-şi caute obîrşiile. Aceasta este istoria, nu o putem ascunde la nesfîrşit oricîţi nemernici s-ar osteni să-i pună pentru totdeauna pumnul în gură! O mică ceată de rumuni de azi s-au trezit și au pus pumnul în pieptul urgiilor și făcăturilor iudeo-sataniste, dar curînd numărul celor ieșiți din întuneric va fi din ce mai mare și vor îndrăzni să pună ghioaga în botul liftelor trădătoare de Neam și Țară!
Să privim evenimentele şi după scrierile din Noul Testament ca să vedem ce minciuni au ticluit prin vedenii şi tîmpenii pentru a ne fura adevărata identitate spirituala şi să începem cu Ioan.
Evanghelia după Ioan este cea mai veche scriere din această categorie pentru că are multe informaţii care se găsesc numai în ea şi în scrierile geţilor şi esenilor dar dispărute în celelalte evanghelii, s-au lipsesc din scrierea lui Ioan și apar în celelalte de mai tîrziu. Josephus în cartea amintită ne spune că pe la anii 52 un prooroc prea vesel la minte ce-şi revendica numele de Șilo/Mîntuitor a reuşit să păcălească mult norod cu predicile lui pe muntele măslinilor. Acest eveniment nu este povestit în scrierea lui Ioan dar apare în celelalte evanghelii. La fel prevestirea dărîmării Ierusalimului din anul 70 nu apare în textele lui Ioan ceea ce duce la concluzia că scrierea s-a realizat pe la anii 40-50. Chiar începutul scrierii: ,,1,1 La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era cu Dumnezeu şi Cuvîntul era Dumnezeu. 1,2 El era la început cu Dumnezeu; 1,3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El; 1,4 în El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor; 1,5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o. 1,8 Nu era el Lumina ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 1,9 Lumina aceasta era adevărata Lumină care luminează pe orice om venit în lume. 1,14 Şi Cuvîntul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singuru
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:23
Pai si cum rezolvam dom'le acum problema? ca e groasa rau.... ce sa mai comentam
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:25
1,14 Åži Cuvîntul S-a făcut trup ÅŸi a locuit printre noi plin de har ÅŸi de adevăr. Åži noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăâ€, sînt străine de religia iudeilor dar se găsesc cu fidelitate în religia esenilor, a geÅ£ilor, în scrierile trismegiste ÅŸi oracolele caldeene. ,,ÃŽn afară de Soarele Creator, ei respectă în cea mai mare măsură numele Legiuitorului ÅŸi cel ce îl defăimează este condamnat la moarteâ€, ne spune J. Flavius despre misterioÈ™ii eseni. SituaÅ£ia este identică ÅŸi în religia geÅ£ilor: ,,capul adunării neamului împreună cu nobilii s-au închinat în faÅ£a Mîntuitorului ÅŸi Creatorului (Dumnezeu) din veneraÅ£ie… Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Mîntuitorului pentru cei chinuiÅ£i de duhuri care zăceau… Jignirea devine scandal cînd se fac glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cînd sfînta cruce a apărut în vîrf de munte, Zoin ne-a dat minunata cunună a miresei.â€
Ca fundament religios, naÅŸterea vieÅ£ii din lumină este specifică numai religiei geÅ£ilor ÅŸi esenilor fiindcă în antichitate numai acest neam era ,,scoborîtor din zei†şi apare mai tîrziu cu modificări substanÅ£iale în iudeo-creÅŸtinism dar este străină cultului mozaic, dovedind că apostolul Ioan a cunoscut concepÅ£iile religioase ale esenilor ÅŸi ale neamului nostru strămoÅŸesc. ÃŽn 1,32 a Evangheliei, Ioan a făcut mărturisirea: ,,Am văzut Duhul pogorîndu-Se din cer ca un porumbel ÅŸi oprindu-Se peste Elâ€. ÃŽn tăbliÅ£a 1 ÅŸi 3 unde este prezentată legenda Mîntuitorului aÅŸa cum au văzut-o strămoÅŸii noÅŸtri pe la 1500 î.e.n sau cum a imortalizat-o Zamolxe în insula Samos pe la 540 î.e.n. în colÅ£ul dreapta sus este un porumbel sau ÅŸoim divin cu aripile desfăcute care zboară spre înălÅ£imi iar pe tăbliÅ£a 6, pe acoperiÅŸul triunghiular al PorÅ£ii VeÅŸniciei apare pasărea cu aripile desfăcute. Cum această imagine nu se găseÅŸte în religia ivriÈ›ilor, înseamnă că născocitorul Ioan a cunoscut direct o parte din scrierile religioase ale geÅ£ilor dar ÅŸi imaginile ce le însoÅ£eau. Tot în acest text apare legenda mîntuirii sufletului ÅŸi a renaÅŸterii precum ÅŸi a apei vii: 4,10 ,,Drept răspuns Iisus I-a zis: Dacă a-i fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu ÅŸi Cine este Cel ce-Å£i zice: Dă-mi să beau!, tu singură ai fi cerut să bei ÅŸi El Å£i-ar fi dat apă vie.†şi 5,24 ,,Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele ÅŸi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veÅŸnică ÅŸi nu vine la judecată ci a trecut din moarte în viaţă†iar în Apocalipsă ideile sînt ÅŸi mai clar conturate: 4,17 ,,Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieÅ£ii ÅŸi Dumnezeu va ÅŸterge orice lacrimă din ochii lor†şi 22,1 ,,Åži mi-a arătat un rîu cu apa vieÅ£ii, limpede ca cristalul, care ieÅŸea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu ÅŸi al Mieluluiâ€. Aceste informaÅ£ii luate din Cartea esenă a revelaÅ£iilor, arată că Ioan nu invocă Judecata de Apoi, dogmă dezvoltată ulterior în iuceo-creÅŸtinism, ci judecarea sufletului după moartea fiecărui individ specifică numai religiei geÈ›ilor din CarpaÅ£i. ÃŽn mozaism, Șilo nu este niciodată numit Miel sau Păstorul neamului omenesc!
Pe tăbliÅ£ele geÅ£ilor această credinţă este arătată de fiecare dată cînd se consemnează o moarte: ,,La răsăritul soarelui se va ridica precum roua, se va duce să fie judecat ÅŸi să stea în cealaltă viaţăâ€â€¦,,veÅŸnic sfînta ÅŸi nemuritoarea ciocîrlie a lui Dapisiu a fost lăsată să se înalÅ£e în cele mai înalte zări(la ceruri)â€â€¦,,dar Zanio, credinciosul în sfînta cruce l-a luat să-l ducă în Å£inutul lui Zamolxeâ€â€¦,,priviÅ£i geÅ£ilor cum s-a dus, a suferit rău, s-a înălÅ£at la ceruri pentru dreapta ÅŸi sfînta judecatăâ€â€¦ ,,Zabelio l-a sacrificat pe Ili iedul(mielul) săuâ€â€¦,,gemetele ÅŸi puternicele zbuciume îl vor mîntui cu sete mistuitoare la divina ÅŸi înălţătoarea judecatăâ€...,,sfîntul Iosius a mers ÅŸi s-a suit smerit la ceruri să ne scape de necazuri ÅŸi să ne aducă paceaâ€. Legendele consemnate de Ioan, lipsesc din celelalte evanghelii ÅŸi din religia mozaică dovedind că au o altă origine chiar dacă ticluitorii de scrieri sfinte s-au străduit să le plesnească fără nici o logică pentru că la acea vreme foarte puÅ£ini erau cei care ÅŸtiau să citească dar ÅŸi mai puÅ£ini ÅŸtiau înÅ£elesul sau originea informaÅ£iei, fiindcă toate au fost puse sub sabie după anul 381! Chiar practicarea în cultul iudeo-creÅŸtin a împărtăşaniei ÅŸi botezului nu se găsesc la iudei dar erau la geÅ£i în formă identică însă cu cîteva sute de ani înainte de scrierile ivriÈ›ilor. Să le amintesc plăsmuitorilor de revelaÈ›ii È™i incantaÈ›ii sataniste, ce zic tăbliÈ›ele strămoÈ™ilor meu: ,,am cercetat cu măsură ÅŸi am botezat cu vin
Ca fundament religios, naÅŸterea vieÅ£ii din lumină este specifică numai religiei geÅ£ilor ÅŸi esenilor fiindcă în antichitate numai acest neam era ,,scoborîtor din zei†şi apare mai tîrziu cu modificări substanÅ£iale în iudeo-creÅŸtinism dar este străină cultului mozaic, dovedind că apostolul Ioan a cunoscut concepÅ£iile religioase ale esenilor ÅŸi ale neamului nostru strămoÅŸesc. ÃŽn 1,32 a Evangheliei, Ioan a făcut mărturisirea: ,,Am văzut Duhul pogorîndu-Se din cer ca un porumbel ÅŸi oprindu-Se peste Elâ€. ÃŽn tăbliÅ£a 1 ÅŸi 3 unde este prezentată legenda Mîntuitorului aÅŸa cum au văzut-o strămoÅŸii noÅŸtri pe la 1500 î.e.n sau cum a imortalizat-o Zamolxe în insula Samos pe la 540 î.e.n. în colÅ£ul dreapta sus este un porumbel sau ÅŸoim divin cu aripile desfăcute care zboară spre înălÅ£imi iar pe tăbliÅ£a 6, pe acoperiÅŸul triunghiular al PorÅ£ii VeÅŸniciei apare pasărea cu aripile desfăcute. Cum această imagine nu se găseÅŸte în religia ivriÈ›ilor, înseamnă că născocitorul Ioan a cunoscut direct o parte din scrierile religioase ale geÅ£ilor dar ÅŸi imaginile ce le însoÅ£eau. Tot în acest text apare legenda mîntuirii sufletului ÅŸi a renaÅŸterii precum ÅŸi a apei vii: 4,10 ,,Drept răspuns Iisus I-a zis: Dacă a-i fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu ÅŸi Cine este Cel ce-Å£i zice: Dă-mi să beau!, tu singură ai fi cerut să bei ÅŸi El Å£i-ar fi dat apă vie.†şi 5,24 ,,Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele ÅŸi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veÅŸnică ÅŸi nu vine la judecată ci a trecut din moarte în viaţă†iar în Apocalipsă ideile sînt ÅŸi mai clar conturate: 4,17 ,,Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieÅ£ii ÅŸi Dumnezeu va ÅŸterge orice lacrimă din ochii lor†şi 22,1 ,,Åži mi-a arătat un rîu cu apa vieÅ£ii, limpede ca cristalul, care ieÅŸea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu ÅŸi al Mieluluiâ€. Aceste informaÅ£ii luate din Cartea esenă a revelaÅ£iilor, arată că Ioan nu invocă Judecata de Apoi, dogmă dezvoltată ulterior în iuceo-creÅŸtinism, ci judecarea sufletului după moartea fiecărui individ specifică numai religiei geÈ›ilor din CarpaÅ£i. ÃŽn mozaism, Șilo nu este niciodată numit Miel sau Păstorul neamului omenesc!
Pe tăbliÅ£ele geÅ£ilor această credinţă este arătată de fiecare dată cînd se consemnează o moarte: ,,La răsăritul soarelui se va ridica precum roua, se va duce să fie judecat ÅŸi să stea în cealaltă viaţăâ€â€¦,,veÅŸnic sfînta ÅŸi nemuritoarea ciocîrlie a lui Dapisiu a fost lăsată să se înalÅ£e în cele mai înalte zări(la ceruri)â€â€¦,,dar Zanio, credinciosul în sfînta cruce l-a luat să-l ducă în Å£inutul lui Zamolxeâ€â€¦,,priviÅ£i geÅ£ilor cum s-a dus, a suferit rău, s-a înălÅ£at la ceruri pentru dreapta ÅŸi sfînta judecatăâ€â€¦ ,,Zabelio l-a sacrificat pe Ili iedul(mielul) săuâ€â€¦,,gemetele ÅŸi puternicele zbuciume îl vor mîntui cu sete mistuitoare la divina ÅŸi înălţătoarea judecatăâ€...,,sfîntul Iosius a mers ÅŸi s-a suit smerit la ceruri să ne scape de necazuri ÅŸi să ne aducă paceaâ€. Legendele consemnate de Ioan, lipsesc din celelalte evanghelii ÅŸi din religia mozaică dovedind că au o altă origine chiar dacă ticluitorii de scrieri sfinte s-au străduit să le plesnească fără nici o logică pentru că la acea vreme foarte puÅ£ini erau cei care ÅŸtiau să citească dar ÅŸi mai puÅ£ini ÅŸtiau înÅ£elesul sau originea informaÅ£iei, fiindcă toate au fost puse sub sabie după anul 381! Chiar practicarea în cultul iudeo-creÅŸtin a împărtăşaniei ÅŸi botezului nu se găsesc la iudei dar erau la geÅ£i în formă identică însă cu cîteva sute de ani înainte de scrierile ivriÈ›ilor. Să le amintesc plăsmuitorilor de revelaÈ›ii È™i incantaÈ›ii sataniste, ce zic tăbliÈ›ele strămoÈ™ilor meu: ,,am cercetat cu măsură ÅŸi am botezat cu vin
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:26
Asa...si ce-a mai facut dupaia?
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 10:27
Le_miserable
Pai si cum rezolvam dom'le acum problema? ca e groasa rau.... ce sa mai comentam
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:28
Să le amintesc plăsmuitorilor de revelații și incantații sataniste, ce zic tăblițele strămoșilor meu: ,,am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie†aşa cum spune Zamolxe că a făcut cu cabirii pe la 540 î.e.n. iar pe la 350 î.e.n. un preot get ne zice de ce a trebăluit el cu mare folos prin Mesia: ,,în tinereţe am fost eu umilul la regele galilor, m-am rugat smerit şi sfios pentru el, l-am botezat cu vin şi pîine strămoşească†ritual pe care iudeo-creștinii l-au preluat fără ezitare în scrierile lor mincinoase însă îi acuzau pe mitraici – adică practicanții religiei geților din imperiul roman – că le-au șterpelit sfintele sacramente cînd ei mîngîiau cu privirea sfîntul prepuț. Prea multă batjocură jegurilor!
Esenii din Palestina uniÈ›i în jurul Frăţiei Celui Ales din CarpaÅ£i È™i a religiei crucii, respectau cu mare grijă obiceiul unei cine comune care avea toate caracteristicile euharistice ale Cinei celei de Taină. ÃŽn Regula Ordinului, manuscris descoperit în peÅŸterile de la Qumran se scrie: ,,Cînd se pregăteÅŸte masa pentru cină ÅŸi vinul de băut, preotul trebuie mai întîi să-ÅŸi întindă mîinile ÅŸi să binecuvînteze pîinea. Dacă se bea vin, preotul trebuie mai întîi să întindă mîna ÅŸi să binecuvînteze prima bucată de pîine ÅŸi vinulâ€. Asta spune ÅŸi J. Flavius despre esenii pe care i-a cunoscut personal ceva timp. Cîte dovezi să mai căutăm ca să ne recunoaÈ™tem adevărata istorie È™i cultură identitară iar pe furi să-i tragem la aspru judeÈ›?
ÃŽn Evanghelia după Matei se spune: 26,26 ,,Pe cînd mîncau ei, Iisus a luat o pîine ÅŸi după ce a binecuvîntat-o, a frînt-o ÅŸi a dat-o ucenicilor zicînd: LuaÅ£i, mîncaÅ£i, acesta este trupul meu. 26,27 Apoi a luat un pahar ÅŸi după ce a mulÅ£umit lui Dumnezeu li l-a dat zicînd: BeÅ£i toÅ£i din el; 26,28 căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou care se varsă pentru mulÅ£i spre iertarea păcatelorâ€. Tot în această evanghelie la 11,14 se spune: ,,Åži dacă vreÅ£i să înÅ£elegeÅ£i, El este Ilie care trebuia să vină†afirmaÅ£ie care dovedeÅŸte fără ocoliÈ™ că se cunoÅŸtea exact evenimentul istoric, dar din ÅŸmecherie drăcească s-a minÅ£it cu nemiluita. Vedem cu uimire că plăsmuitorii au scris Ilie, numele Marelui Preot get È™i nu Iisus cum ar fi trebuit să fie corect după făcătura lor, dar cum erau năuci È™i întunecaÈ›i la minte, nu au mai luat în seamă un amănunt ce a devenit peste timp atît de supărător È™i acuzator!
Ca să le nimicesc pe vecie făcătura criminală a ivriÅ£ilor împotriva istoriei ÅŸi religiei geÅ£ilor, le dau în bot cu manuscrisele descoperite la Qumran pe care încă nu au avut timp să le falsifice ci numai să le schimbe sensul prin unele traduceri făcute prin interpretări după Vechiul ÅŸi Noul Legămînt. ÃŽn manuscrisul intitulat Documentul sadochit, la capitolul Despre pedeapsa viitoare a celor nesupuÅŸi, ne spun miÅŸeii Frăţiei Noului Legămînt care au ocupat prin sabie centrul de la Qumran în anul 27, alungîndu-i pe eseni: ,,ÃŽn vremea perfidiei lui Israel, cînd templul a fost pîngărit, Casa lui Pelag(p-l-g în ivrită înseamnă ÅŸi cei împărÅ£iÅ£i) au ieÅŸit într-adevăr din OraÅŸul sfînt punîndu-ÅŸi încrederea în Dumnezeu ÅŸi s-au întors la El, iar din pricina acelor certuri s-a iscat vrajbă în aceÅŸtia care ar trebui să fie judecaÅ£i de sfatul adunării fiecare cu purtarea avută.†Că rău a minÅ£it ÅŸi plăsmuit acest neam blestemat iubitor numai de Satana, o dovedeÅŸte chiar acest text. ÃŽn limba română veche pelag înseamnă Å£inut imens, mare, uriaÅŸ iar vechii grecii spuneau că faimosul Pelasg a fost ziditorul neamului omenesc născîndu-se ,,pe munÅ£ii cei cu culmile înalteâ€, Å£inutul fiind numit ÅŸi ,,Å¢ara cea neagrăâ€, adică un tărîm roditor cu pământ negru cum este Cîmpia Munteniei. Iar mai la nord sînt munÅ£ii cei înalÅ£i unde s-a născut după legendă – din Tatăl Ceresc ÅŸi Mama Pămîntească – Fiul Omului ca Mîntuitorul ÅŸi Salvatorul neamului omenesc. Tot de aici au plecat ÅŸi populat Peloponezul ÅŸi ţărmurii Asiei Mici, neamul pelasgilor pe care aheii i-au găsit băştinaÅŸi cînd au invadat Å£inuturile ce le-au devenit mai tîrziu patrie de mare fală. Localizarea lui Pelag fiind făcută istoric ÅŸi mitologic pe plaiurile mioritice, nu-mi rămîne decît să pun mîna pe băţ ÅŸi să-i bat la tălpi pe ticăloÅŸii ÅŸi odioÅŸii ivriÅ£i pînă vor spune tot laptele pe care l-au supt de la țîța Satanei de s-au făcut atît de urîcioÅŸi asupra neamului omenesc.
Dacă ei au scris în Facerea numai Peleg, asta fiind o dovadă în plus că le era frică să nu se afle mişelia. În Macedonia, una din numeroasele patrii ale neamului arimin, există şi astăzi regiunea Pelagonia(Pelag on: clan, neam ia: stîncă, ţinut pietros) ca o
Esenii din Palestina uniÈ›i în jurul Frăţiei Celui Ales din CarpaÅ£i È™i a religiei crucii, respectau cu mare grijă obiceiul unei cine comune care avea toate caracteristicile euharistice ale Cinei celei de Taină. ÃŽn Regula Ordinului, manuscris descoperit în peÅŸterile de la Qumran se scrie: ,,Cînd se pregăteÅŸte masa pentru cină ÅŸi vinul de băut, preotul trebuie mai întîi să-ÅŸi întindă mîinile ÅŸi să binecuvînteze pîinea. Dacă se bea vin, preotul trebuie mai întîi să întindă mîna ÅŸi să binecuvînteze prima bucată de pîine ÅŸi vinulâ€. Asta spune ÅŸi J. Flavius despre esenii pe care i-a cunoscut personal ceva timp. Cîte dovezi să mai căutăm ca să ne recunoaÈ™tem adevărata istorie È™i cultură identitară iar pe furi să-i tragem la aspru judeÈ›?
ÃŽn Evanghelia după Matei se spune: 26,26 ,,Pe cînd mîncau ei, Iisus a luat o pîine ÅŸi după ce a binecuvîntat-o, a frînt-o ÅŸi a dat-o ucenicilor zicînd: LuaÅ£i, mîncaÅ£i, acesta este trupul meu. 26,27 Apoi a luat un pahar ÅŸi după ce a mulÅ£umit lui Dumnezeu li l-a dat zicînd: BeÅ£i toÅ£i din el; 26,28 căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou care se varsă pentru mulÅ£i spre iertarea păcatelorâ€. Tot în această evanghelie la 11,14 se spune: ,,Åži dacă vreÅ£i să înÅ£elegeÅ£i, El este Ilie care trebuia să vină†afirmaÅ£ie care dovedeÅŸte fără ocoliÈ™ că se cunoÅŸtea exact evenimentul istoric, dar din ÅŸmecherie drăcească s-a minÅ£it cu nemiluita. Vedem cu uimire că plăsmuitorii au scris Ilie, numele Marelui Preot get È™i nu Iisus cum ar fi trebuit să fie corect după făcătura lor, dar cum erau năuci È™i întunecaÈ›i la minte, nu au mai luat în seamă un amănunt ce a devenit peste timp atît de supărător È™i acuzator!
Ca să le nimicesc pe vecie făcătura criminală a ivriÅ£ilor împotriva istoriei ÅŸi religiei geÅ£ilor, le dau în bot cu manuscrisele descoperite la Qumran pe care încă nu au avut timp să le falsifice ci numai să le schimbe sensul prin unele traduceri făcute prin interpretări după Vechiul ÅŸi Noul Legămînt. ÃŽn manuscrisul intitulat Documentul sadochit, la capitolul Despre pedeapsa viitoare a celor nesupuÅŸi, ne spun miÅŸeii Frăţiei Noului Legămînt care au ocupat prin sabie centrul de la Qumran în anul 27, alungîndu-i pe eseni: ,,ÃŽn vremea perfidiei lui Israel, cînd templul a fost pîngărit, Casa lui Pelag(p-l-g în ivrită înseamnă ÅŸi cei împărÅ£iÅ£i) au ieÅŸit într-adevăr din OraÅŸul sfînt punîndu-ÅŸi încrederea în Dumnezeu ÅŸi s-au întors la El, iar din pricina acelor certuri s-a iscat vrajbă în aceÅŸtia care ar trebui să fie judecaÅ£i de sfatul adunării fiecare cu purtarea avută.†Că rău a minÅ£it ÅŸi plăsmuit acest neam blestemat iubitor numai de Satana, o dovedeÅŸte chiar acest text. ÃŽn limba română veche pelag înseamnă Å£inut imens, mare, uriaÅŸ iar vechii grecii spuneau că faimosul Pelasg a fost ziditorul neamului omenesc născîndu-se ,,pe munÅ£ii cei cu culmile înalteâ€, Å£inutul fiind numit ÅŸi ,,Å¢ara cea neagrăâ€, adică un tărîm roditor cu pământ negru cum este Cîmpia Munteniei. Iar mai la nord sînt munÅ£ii cei înalÅ£i unde s-a născut după legendă – din Tatăl Ceresc ÅŸi Mama Pămîntească – Fiul Omului ca Mîntuitorul ÅŸi Salvatorul neamului omenesc. Tot de aici au plecat ÅŸi populat Peloponezul ÅŸi ţărmurii Asiei Mici, neamul pelasgilor pe care aheii i-au găsit băştinaÅŸi cînd au invadat Å£inuturile ce le-au devenit mai tîrziu patrie de mare fală. Localizarea lui Pelag fiind făcută istoric ÅŸi mitologic pe plaiurile mioritice, nu-mi rămîne decît să pun mîna pe băţ ÅŸi să-i bat la tălpi pe ticăloÅŸii ÅŸi odioÅŸii ivriÅ£i pînă vor spune tot laptele pe care l-au supt de la țîța Satanei de s-au făcut atît de urîcioÅŸi asupra neamului omenesc.
Dacă ei au scris în Facerea numai Peleg, asta fiind o dovadă în plus că le era frică să nu se afle mişelia. În Macedonia, una din numeroasele patrii ale neamului arimin, există şi astăzi regiunea Pelagonia(Pelag on: clan, neam ia: stîncă, ţinut pietros) ca o
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 10:28
SIIIIIIIIIIIIIII?
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:29
Nene..te rog eu mult, mai ia o pauza, mai respira si matale, oi fi obosit...
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 10:31
Ok ,dar mai muta si tu sinele alea ,macazu sau cum dreaq ii zace
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.
1461 raspunsuri
6763 raspunsuri
1789 raspunsuri
1081 raspunsuri
1091 raspunsuri
1141 raspunsuri