Am găsit pe ariminia.ro un Iisus care îmi place:
IISUS A FOST GET
Să revin la neastîmpăraÅ£ii galati/gali stabiliÅ£i în Galileea. Cînd au spart ÅŸatra cu geÅ£ii din Mesia (teritoriul Bulgariei de azi) pe la anul 279 î.e.n. ÅŸi au migrat în Anatolia unde au pus de o Galatie iar alÅ£ii mai zburdalnici ÅŸi-au oprit căruÅ£ele mai la sud unde au şăruit o Galilee, galii/galaÅ£ii erau de mult timp adepÅ£ii religiei geÅ£ilor aÅŸa cum arată tăbliÅ£ele 10 ÅŸi 12 ducînd cu ei credinÅ£a în nemurire ÅŸi în puterea crucii. Istoricul grec Iamblichus spune pe la sfîrÅŸitul secolului lll în lucrarea ViaÅ£a lui Pitagoras: ,,Åži galaÅ£ii ÅŸi alte popoare au învăţat pe pruncii lor, cum că sufletul acelora care muriră nu a pierit, ci ei trăiesc neîncetat ÅŸi sufletele sînt eterne. Asemenea Zamolxis, le-a arătat cum că nu trebuia să aibă frică de moarte, ci ei trebuia să se întărească în contra tuturor pericolelorâ€.
Este bine că știau cei vechi asemenea idei de necrezut despre marele nostru strămoș care prin înțelepciune le-a fost călăuză și galilor, pentru că la noi minciuna este cea mai aleasă virtute cînd se scrie istoria neamului rumun. Alte surse antice afirmă că înţeleptul Zamolxis ar fi introdus druidismul la gali şi cred că nu este chiar o tîmpenie atît timp cît în cele două religii, crucea în cerc simbolizînd sacrul peste întreg pămîntul a avut mare trecere.
În cartea Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, editura Hasefer, Bucureşti 1997, ivritul plăsmuitor de istorii Ioshua Ben Matityahu, ,,romanizat†ca Josephus Flavius, ne dă informaţii, unele corecte altele mincinoase despre secta religioasă a esenilor. Pe la anul 105 î.e.n. un membru al lor îşi iniţia învăţăceii în arta profeţiei în curtea Templului din Ierusalim, dovedind că erau în relaţii bune cu rabinii ivriţilor. Centrul lor religios de la Qumram a fost distrus de un cutremur în timpul lui Irod cel Mare rămînînd nelocuit cît acest rege a condus şi Galileea. Populaţia acestui ţinut s-a opus cu arma în anul 24 î.e.n. poftelor de cuceritor ale lui Irod cel Mare ajutat de puterea romană dar a trebuit să accepte vitregiile sorţii.
La pagina 158 a lucrării amintite autorul descrie ritualurile ÅŸi obiceiurile acestei secte religioase. ,,Pentru ei plăcerile simÅ£urilor sînt o nelegiuire, iar virtutea constă în stăpînirea de sine ÅŸi în dominarea pasiunilor. Faţă de căsătorie au o părere dispreÅ£uitoare ÅŸi adoptă copiii la o vîrstă destul de fragedă pentru a fi lesne educaÅ£i, iar atunci îi tratează ca pe niÅŸte membri ai familiei ÅŸi le insuflă doctrinele lor, nu detestă totuÅŸi căsătoria, nici grija pentru obÅ£inerea urmaÅŸilor, ci caută să se pună la adăpost de destrăbălarea femeilor, fiindcă au convingerea neclintită că nici una dintre ele nu-ÅŸi păstrează credinÅ£a faţă de un singur om. Ei dispreÅ£uiesc bogăţia ÅŸi demnă de admirat la ei este comunitatea bunurilor, n-ai să găseÅŸti la ei pe nici unul care să se distingă de ceilalÅ£i prin avere. La ei există regula potrivit căreia oricine intră în sectă trebuie să renunÅ£e la averea lui în favoarea comunităţii, astfel încît la ei nu întîlneÅŸti îndeobÅŸte nici sărăcie înjositoare, nici bogăţie sfidătoare, bunurile fiecăruia contopindu-se în fondul comun ÅŸi toÅ£i, ca niÅŸte fraÅ£i, dispun de întreaga avuÅ£ie adunată la un loc. Ei sînt de părere că uleiul pătează ÅŸi cel care a fost uns cu el, contrar voinÅ£ei sale, trebuie să-ÅŸi cureÅ£e corpul, ei socotind ceva cuviincios să ai o piele aspră ÅŸi să porÅ£i mereu veÅŸminte albe. Cei ce administrau avuÅ£ia comunităţii erau aleÅŸi prin majoritate de voturi ÅŸi fiecare, fără deosebire, trebuia să fie gata pentru orice serviciu în folosul tuturor. Ei nu au un oraÅŸ propriu-zis al lor, în fiecare dintre ele locuind mai mulÅ£i laolaltă. Membrilor sectei, veniÅ£i de altundeva, li se pune la dispoziÅ£ie toate bunurile agonisite de comunitate, de parcă ar fi propria lui avuÅ£ie ÅŸi la niÅŸte oameni pe care nu i-au mai văzut pînă atunci, ei intră ca ÅŸi cum le-ar fi prieteni apropiaÅ£i. De aceea cînd pleacă la drum, nu iau cu ei nimic, cu excepÅ£ia armelor, ca să se apere de tîlhari. ÃŽn fiecare oraÅŸ, un membru anume are sarcina să se îngrijească de membrii sectei, procurîndu-le hainele ÅŸi cele necesare traiului zilnic. Prin felul cum se îmbracă ÅŸi prin purtarea lor ei par niÅŸte Å£inuÅ£i în frîu cu biciul de către un dascăl. Hainele ÅŸi încălţările nu sînt schimbate decît cînd ele au ajuns ferfeniţă ori s-au tocit de tot după o folosire îndelungată. …Faţă de Dumnezeu ei îşi arată evlavia într-un fel aparte. ÃŽnainte de răsăritul Soarelui ei nu vorbesc nici o vorbă profană, ci adresează niÅŸte vechi rugăciuni moÅŸtenite de la părinÅ£ii lor, implorîndu-l parcă să răsarăâ€. Este o caracteristică a ritualului religios al geÅ£ilor repetat ÅŸi de Dromixto care-È™i îndeamnă armata să se aÈ™eze în genunchi către soare răsare ÅŸi să se roage la Creator atunci cînd i-a prăpădit un soare arzător ce a căzut asupra lor, găsindu-se identic în cultul nostru creÅŸtin.
Dar şi manuscrisele descoperite la Qumran, spun că ei au învăţăturile moştenite de la părinţii lor, de la părinții părinților lor, care le-au fost date de Eno cel iubit de Creatorul geţilor, Sîntu şi mai înainte de la Cei Mari. Chiar dacă nu este amintit Sîntu ca Dumnezeu al esenilor, totuşi este o recunoaştere explicită din partea unuia dintre cei mai mari falsificatori ai istoriei antice clasice, că esenii nu se foloseau de scrierile lui Moşe date de Iahwe sau alte născociri ale urdiei de prooroci mincinoşi ivriţi vîntuiţi de vedenii, tîmpenii şi alte parascovenii!
Şi să continui cu zicerea lui F. Josephus: ,,Abia atunci supraveghetorul lor îi lasă să plece fiecare la meşteşugul cu care s-a deprins. După ce au muncit cu rîvnă pînă la ora 11 dimineaţa, se adună iar într-un loc anume, cu o fîşie de pînză de in înfăşurată în jurul şalelor, şi-şi spală trupul cu apă rece. De îndată ce s-au curăţat astfel, se duc într-o clădire deosebită, în care, nici un om străin de sectă, nu are voie să intre; purificaţi, ei înşişi intră în sala de mese ca într-un sanctuar. Cum şi-au ocupat locurile într-o linişte desăvîrşită, brutarul le pune rînd pe rînd cîte o pîine în faţă, după care bucătarul le dă cîte un castronaş cu un singur fel de mîncare. Pînă să înceapă masa preotul rosteşte o rugăciune şi comite un sacrilegiu cel ce începe să înfulece cumva înainte de terminarea rugăciunii. La terminarea mesei preotul se roagă din nou: la început şi la sfîrşit ei îl proslăvesc pe Dumnezeu ca pe Creatorul vieţii. Apoi ei îşi dezbracă veşmintele, socotindu-le sacre şi revin la îndeletnicirile lor pînă la asfinţitul Soarelui. La întoarcere, ei se ospătează în acelaşi fel, de astă dată luînd loc alături de străini, dacă se află vreunul la ei. Nu se aude nici o zarvă şi nici un zgomot nu tulbură vreodată masa, ci unul lasă să vorbească pe celălalt, respectînd rîndul. Celor aflaţi afară, tăcerea celor dinăuntru le apare ca o taină înfiorătoare. Dar liniştea aceasta are ca noimă statornica cumpătare a membrilor sectei şi faptul că ei mănîncă şi beau doar pînă se satură. Din celelalte lucruri ei nu fac nimic fără dezlegarea supraveghetorilor lor, doar în două privinţe li se dă îngăduinţa de a hotărî singuri: acordarea de ajutor şi dovedirea milosteniei. Să ajute pe cei ce merită să primească ajutorul, atunci cînd au mare nevoie de el şi să ofere hrană celor aflaţi în mizerie. Nu li se permite să aducă ajutor rudelor lor fără aprobarea superiorului. Înţelepţi vistieri ai mîniei, strunitori ai pasiunilor, pilde de fidelitate, slujitorii păcii, fiece cuvînt rostit de ei atîrnă mai greu decît un jurămînt, esenii se abţin de la jurăminte pe care le cred mai rele decît sperjurul. Cel ce nu este crezut pe cuvînt şi fără invocarea lui Dumnezeu, acela este condamnat din capul locului. Pentru cel ce aspiră să intre în sectă, primirea nu este imediată ci, vreme de un an, rămas în afara ordinului, solicitantul duce o viaţă asemănătoare cu a membrilor ordinului şi primeşte o toporişcă, şorţul de care am vorbit anterior şi un veşmînt alb. Dacă în acest răstimp a trecut cu bine proba stăpînirii de sine, el se apropie cu un pas de felul de viaţă al esenilor şi ia parte la sfinţirea apei purificatoare, fără să fie totuşi, acceptat încă la adunările comunităţii. După ce a făcut dovada statorniciei sale, vreme de alţi doi ani caracterul pe care îl are este pus la încercare şi dacă se arată cu adevărat demn, abia atunci el este primit în comunitate. El depune în faţa tuturor un teribil jurămînt, să-l cinstească pe Dumnezeu(Soarele Creator) să-şi respecte îndatoririle faţă de oameni şi să nu aducă pagubă nimănui atît din propria iniţiativă cît şi din ordinul altcuiva; să-i urască mereu pe cei nedrepţi şi să lupte alături de cei drepţi, că va păstra credinţa tuturor mai cu seamă celor ce cîrmuiesc, întrucît nimeni nu dobîndeşte puterea fără binecuvîntarea lui Dumnezeu; dacă cumva ajunge să dea ordine, nu se va arăta îngînfat şi asupritor şi nu-şi va întrece subordonaţii prin strălucirea veşmintelor, şi a altor podoabe, că va îndrăgi totdeauna dreptatea şi va demasca pe mincinoşi, că-şi va ţine mîinile nepîngărite de hoţie iar sufletul curat de orice cîştig necinstit, că nu va tăinui nimic membrilor sectei şi nu va divulga nimănui secretele sale, chiar dacă va fi supus torturilor pînă la moarte. În afară de asta, el jură că nu va transmite dogmele altfel decît le-a primit el însuşi, că se va feri de tîlhăria de stradă; că va veghea cu grijă să nu se piardă cărţile sectei precum şi numele îngerilor. Prin asemenea jurăminte, esenii îşi asigură credinţa noilor membr
Iisus a fost get
- Action Bar:
- Raspunsuri (114)
- Afisari (3630)
- Facebook Share
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:32
În Macedonia, una din numeroasele patrii ale neamului arimin, există şi astăzi regiunea Pelagonia(Pelag on: clan, neam ia: stîncă, ţinut pietros) ca o amintire a vremurilor uitate de istorie, adică o ţară sau un ţinut a lui Pelag, întemeietorul de neam şi ţară, tot aşa cum făceau şi prin secolele Xlll descălecătorii români care întemeiau ţări. În Facerea la 10,25 zice că Eber a avut doi fii pe Peleg(p-l-g: a împărţi) şi Ioctan. Primul s-a numit aşa pentru că atunci s-a împărţit pămîntul. În Apocriful Facerii, Noe într-adevăr împarte pămîntul de la nord de Ararat astfel: lui Gomer îi dă ţinuturile cuprinse la est de fluviul Tina/Don iar cele de la vestul apei le primeşte Magog, adică geţiii care au fost cunoscuţi în antichitate şi ca neamul Pelasg. Ştiau întunecaţii de unde au furat şi îi considerau pe esenii din Palestina, schismatici, tot aşa cum spunea o altă curvă la fel de întunecată, Tertulian cînd îi făcea pe mitraici, schismatici ai iudeo-creştinilor. Daţi Dracului fecioraşii lui Iahwiţă, s-au ținut numai de plăsmuiri și hoții cît nu-și pot imagina vreodată goimii cap de lut.
Expresia ,,oraÅŸul sfînt†din textul de mai sus este o traducere greÅŸită dacă nu chiar voit greÅŸită a cuvîntului ,,casă†aÅŸa cum apare el în altă parte. ÃŽn acelaÅŸi manuscris, la capitolul Despre drepÅ£ii ,,rămaÅŸi†se spune că Elohim ,,iertîndu-le păcatele ÅŸi întemeind pentru ei în Israel o Casă trainică ÅŸi temeinică aÅŸa cum nu se mai aflase niciodatăâ€, ori ,,casă sfîntă†era numită Frăţia celui Ales de la Qumran cum apare pe tăbliÅ£a 53, unde Ili este îndemnat să-ÅŸi apere casa – comunitatea religioasă – cu gabenul de zoile aramaice. Tot ,,casă sfîntă†sau a îngerilor este numit ÅŸi lăcaÅŸul de cult din capitala Sarmisetuzo fiind scrisă pe tăbliÅ£a 6 prin K. .
ÃŽn manuscrisele de la Qumran, acest centru al Frăţiei Celui Ales cît ÅŸi comunitatea în sine aveau numele de ,,Casa Adevărului†ei fiind singurii binecuvîntaÅ£i cu acest ,,adevăr†ce era în fapt o doctrină primită de la Dumnezeu. Membrii comunităţii indiferent de neamul de origine, se considerau ,,Fiii Adevărului sau ai Luminiiâ€. Cartea lui Eno sau Calea/Legea Adevărului ÅŸi Dreptăţii, una din scrierile teologice ale geÅ£ilor, învăţatul iudeo-creÅŸtin Tertullian a scris că a fost salvată de la potop în corabia lui Noe, iar Eno a făcut o copie după ea pentru a o dărui neamului omenesc. Cei care urmau aceste învăţături vechi ale geÅ£ilor se numeau ,,fiii Luminii†pentru că neamul lor era scoborîtor din zei, ca să nu mai urle ,,revelaÅ£ii†că i-a apucat înÅ£elepciunea cînd se scărpinau de rapăn prin părÅ£ile ruÅŸinoase!
Începînd cu secolul ll î.e.n. fariseii şi-au numit lăcașele lor de adunare religioasă sinagogă, cuvînt cu o provenienţă ciudată în ivrită, dar ei spun că ar veni din limba greacă. Eu zic şi dovedesc cu argumente că această rostire este neaoş carpatină. În romana veche sina avea sensul de fiică sau moştenitoare iar Goga este cuvîntul pentru Domnul sau Dumnezeu, arătînd pe deplin pungășia celor plini de revelații drăcești. Sinagoga era deci o moştenitoare a adevăratelor învăţături divine transmise pămîntenilor pentru dreapta lor ocîrmuire și nu tîlhărire ivrită, ridicată de către greci și italici la adevăr sacru.
Dar cuvîntul pelag mai are şi sensul de neam numeros sau mare aşa cum era şi neamul arimin sau pelasg după limba grecilor, venit în acele locuri din depărtare de peste mare, adică din nordul şi estul Mării Negre cum erau besii şi alte grupuri de geţi care trăiau în taberele din Palestina, rînduindu-și viața după înţelepciunile lui Eno.
ÃŽn acest manuscris mai avem o informaÅ£ie uluitoare care nimiceÅŸte toată plăsmuirea ulterioară acestor evenimente, din Vechiul ÅŸi Noul Legămînt. Se scrie în text că ,,învăţătorul iubirii†ce venise din Sarmisetuza ÅŸi care conducea Casa lui Pelag, a fost ucis de către perfidia lui Israel, adică de fioroÈ™ii rabini din Ierusalim, pentru că a ,,pîngărit templuâ€, ori această profanare o putea face numai un netăiat împrejur aÅŸa cum era ÅŸi Ili. ÃŽn templul din Ierusalim le era interzis celor netăiaÅ£i împrejur să intre, iar dacă aceasta era încălcată, rabinii îl trimiteau la moarte pe necugetat. Din text rezultă că lui Ili i s-a înscenat această ,,pîngărire†pentru a fi ucis iar sîngele lui să fie jertfă plăcută Taplei Iadului ÅŸi zburdalnicului său fiu Satana. Și J. Flavius spune despre eseni că nu aveau voie să intre în Templu, deci erau străini È™i nu iudei, È™i nici nu erau doritori să se pupe cu Satana sau Talpa Iadului. Textul este foarte explicit cînd spune că, drept urmare a perfidiei lui Israel, casa lui Pelag, adică geÈ›ii au părăsit ,,oraÈ™ul sfînt†sau centr
Expresia ,,oraÅŸul sfînt†din textul de mai sus este o traducere greÅŸită dacă nu chiar voit greÅŸită a cuvîntului ,,casă†aÅŸa cum apare el în altă parte. ÃŽn acelaÅŸi manuscris, la capitolul Despre drepÅ£ii ,,rămaÅŸi†se spune că Elohim ,,iertîndu-le păcatele ÅŸi întemeind pentru ei în Israel o Casă trainică ÅŸi temeinică aÅŸa cum nu se mai aflase niciodatăâ€, ori ,,casă sfîntă†era numită Frăţia celui Ales de la Qumran cum apare pe tăbliÅ£a 53, unde Ili este îndemnat să-ÅŸi apere casa – comunitatea religioasă – cu gabenul de zoile aramaice. Tot ,,casă sfîntă†sau a îngerilor este numit ÅŸi lăcaÅŸul de cult din capitala Sarmisetuzo fiind scrisă pe tăbliÅ£a 6 prin K. .
ÃŽn manuscrisele de la Qumran, acest centru al Frăţiei Celui Ales cît ÅŸi comunitatea în sine aveau numele de ,,Casa Adevărului†ei fiind singurii binecuvîntaÅ£i cu acest ,,adevăr†ce era în fapt o doctrină primită de la Dumnezeu. Membrii comunităţii indiferent de neamul de origine, se considerau ,,Fiii Adevărului sau ai Luminiiâ€. Cartea lui Eno sau Calea/Legea Adevărului ÅŸi Dreptăţii, una din scrierile teologice ale geÅ£ilor, învăţatul iudeo-creÅŸtin Tertullian a scris că a fost salvată de la potop în corabia lui Noe, iar Eno a făcut o copie după ea pentru a o dărui neamului omenesc. Cei care urmau aceste învăţături vechi ale geÅ£ilor se numeau ,,fiii Luminii†pentru că neamul lor era scoborîtor din zei, ca să nu mai urle ,,revelaÅ£ii†că i-a apucat înÅ£elepciunea cînd se scărpinau de rapăn prin părÅ£ile ruÅŸinoase!
Începînd cu secolul ll î.e.n. fariseii şi-au numit lăcașele lor de adunare religioasă sinagogă, cuvînt cu o provenienţă ciudată în ivrită, dar ei spun că ar veni din limba greacă. Eu zic şi dovedesc cu argumente că această rostire este neaoş carpatină. În romana veche sina avea sensul de fiică sau moştenitoare iar Goga este cuvîntul pentru Domnul sau Dumnezeu, arătînd pe deplin pungășia celor plini de revelații drăcești. Sinagoga era deci o moştenitoare a adevăratelor învăţături divine transmise pămîntenilor pentru dreapta lor ocîrmuire și nu tîlhărire ivrită, ridicată de către greci și italici la adevăr sacru.
Dar cuvîntul pelag mai are şi sensul de neam numeros sau mare aşa cum era şi neamul arimin sau pelasg după limba grecilor, venit în acele locuri din depărtare de peste mare, adică din nordul şi estul Mării Negre cum erau besii şi alte grupuri de geţi care trăiau în taberele din Palestina, rînduindu-și viața după înţelepciunile lui Eno.
ÃŽn acest manuscris mai avem o informaÅ£ie uluitoare care nimiceÅŸte toată plăsmuirea ulterioară acestor evenimente, din Vechiul ÅŸi Noul Legămînt. Se scrie în text că ,,învăţătorul iubirii†ce venise din Sarmisetuza ÅŸi care conducea Casa lui Pelag, a fost ucis de către perfidia lui Israel, adică de fioroÈ™ii rabini din Ierusalim, pentru că a ,,pîngărit templuâ€, ori această profanare o putea face numai un netăiat împrejur aÅŸa cum era ÅŸi Ili. ÃŽn templul din Ierusalim le era interzis celor netăiaÅ£i împrejur să intre, iar dacă aceasta era încălcată, rabinii îl trimiteau la moarte pe necugetat. Din text rezultă că lui Ili i s-a înscenat această ,,pîngărire†pentru a fi ucis iar sîngele lui să fie jertfă plăcută Taplei Iadului ÅŸi zburdalnicului său fiu Satana. Și J. Flavius spune despre eseni că nu aveau voie să intre în Templu, deci erau străini È™i nu iudei, È™i nici nu erau doritori să se pupe cu Satana sau Talpa Iadului. Textul este foarte explicit cînd spune că, drept urmare a perfidiei lui Israel, casa lui Pelag, adică geÈ›ii au părăsit ,,oraÈ™ul sfînt†sau centr
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:36
Textul este foarte explicit cînd spune că, drept urmare a perfidiei lui Israel, casa lui Pelag, adică geții au părăsit ,,orașul sfînt†sau centrul de la Qumran care era locul unde ei își păstrau scrierile sfinte pe care nu trebuiau să le vadă și cunoască străinii și s-au încredințat lui Dumnezeu, separîndu-se de turbații farisei zeloți, esenii geți nesprijinind sub nici o formă revolta iudeilor din anii 66-70 ai erei noastre cum a lăsat mărturie peste timp atît romanul Pliniu cel Bătrîn cît și ivritul J. Flavius care a condus o parte dintre răzvrătiți!
În Evanghelii este menţionată încercarea de găbuire a lui Ili în templul din Ierusalim, dar ei îl fac scăpat din condei pentru că era o profanare să arestezi un mozaic în lăcaşul de cult, însă un netăiat care cuteza să vină aici, trebuia ucis pentru pîngărire. Şi în Apocalipsa lui Ioan ticluită pe la anii 390, spune despre proorocul mincinos că umblase prin templu şi mare supărare a adus mozaicilor pentru faptă care amarnic l-au pedepsit. El precizează că acest prooroc mincinos era din neamul lui Magog şi îl slujea pe Dumnezeul lor Gog aşa cum spun şi azi aromânii, sau Sîntu după tăbliţele de plumb şi tradiţia noastră strămoşească. Magog, după informaţiile lăsate de Ieronim şi J. Falvius, iar cele mai bune sînt chiar din scrierile lor Talmud și Midrașim, era Gitia sau țara neamului get, aşa că lucrurile s-au ştiut foarte bine atunci dar acum nu trebuie să se ştie deloc pentru că ar duce la dispariția celei mai mari minciuni din istoria Europei şi a omenirii iudeo-creștinismul cu tot puhoiul lor de făcături și minciuni!
Tot textul spune că Frăţia Celui Ales sau Casa lui Pelag, fiind alungată din centrul de la Qumran, a rămas în regiune prin numeroasele tabere, iar această realitate este transmisă de Pliniu cel Bătrîn care vine în Palestina în vara anului 68 cu legiunile romane scriind că esenii erau cam 4000 de persoane de diferite neamuri, fără soţii ce trăiau în mai multe comunităţi. Iar ivriţii zeloți de la Qumran îşi părăsiseră clădirile ascunzînd şi manuscrisele în peșterile din apropiere și apoi plecînd toţi să apere Ierusalimul de legiunile romane care le cereau să stea mai blînd și să nu-și pună turbarea moț.
Tradiţia noastră populară povesteşte într-un colind din Maramureş, evenimentul plecării lui Ili la Qumran, păstrat în memoria colectivă a neamului get astfel:
Doamne, tu ai trimis Dracii să cutremure,
Pe Ilie, Sînt Ilie, Păgînii să creştinească.
Să fulgere, să trăsnească
Cu adevărat Ilie a plecat în cetatea Sionului(Dabo Sion) să-şi apere comunitatea credincioasă în sfînta cruce de zoile aramaice şi să o întărească prin cîştigarea de noi adepţi din rîndurile populației locale care convieţuiau împreună cu galii cei roşcaţi şi geţii pripăşiţi cu ceva treburi subţiri. Alte legende ale geţilor se găsesc în Apocalipsa lui Ioan luate cu neruşinare din Cartea esenă a revelaţiilor, pentru că aşa este acest neam blestemat şi mincinos, hoţia și minciuna la ei se numesc revelaţii.
Coborîrea din ceruri a Maicii Mîntuitorului pentru a naÅŸte pe pământ ÅŸi necazurile îndurate din partea ÅŸarpelui se găsesc într-o legendă din folclorul nostru aÅŸa cum am arătat în alt loc. Un interes deosebit are zisa din: 4,2 ,,Åži iată că în cer era pus un scaun de domnie iar pe scaunul de domnie stătea Cineva. 4,5 ÃŽnaintea scaunului de domnie ardeau ÅŸapte Lămpi de foc care sînt cele ÅŸapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 4,6 ÃŽn jurul scaunului de domnie ÅŸi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline de ochi pe dinainte ÅŸi pe dinapoi. 4,7 Cea dintîi făptură vie seamănă cu un leu, a doua seamănă cu un viÅ£el; a treia are faÅ£a ca a unui om ÅŸi a patra seamănă cu un vultur care zboară. 4,8 Fiecare dintre aceste făpturi aveau cîte ÅŸase aripi… 4,17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieÅ£ii ÅŸi Dumnezeu va ÅŸterge orice lacrimă din ochii lorâ€. Åži iarăşi l-am prins pe evanghelistul Ioan că a umblat cu ÅŸoalda prin spiritualitatea religioasă a neamului nostru pentru că al treilea principiu al cosmogoniei orfice era Timpul(Kronos la greci) care s-a născut din apă ÅŸi pământ fiind înfăţiÅŸat sub forma unui dragon căruia îi crescuse un cap de taur ÅŸi unul de leu, la mijloc avea faţă de om ÅŸi pe umeri purta aripi fiind însoÅ£it de Ananke. Aceste făpturi fabuloase din ritualul orficilor – Ananke – erau niÅŸte divinităţi ce împărÅ£eau echitabil adevărul în numele justiÅ£iei divine, judecînd atît muritorii pămînteni cît ÅŸi nemuritorii din ceruri.
Tragicianul g
În Evanghelii este menţionată încercarea de găbuire a lui Ili în templul din Ierusalim, dar ei îl fac scăpat din condei pentru că era o profanare să arestezi un mozaic în lăcaşul de cult, însă un netăiat care cuteza să vină aici, trebuia ucis pentru pîngărire. Şi în Apocalipsa lui Ioan ticluită pe la anii 390, spune despre proorocul mincinos că umblase prin templu şi mare supărare a adus mozaicilor pentru faptă care amarnic l-au pedepsit. El precizează că acest prooroc mincinos era din neamul lui Magog şi îl slujea pe Dumnezeul lor Gog aşa cum spun şi azi aromânii, sau Sîntu după tăbliţele de plumb şi tradiţia noastră strămoşească. Magog, după informaţiile lăsate de Ieronim şi J. Falvius, iar cele mai bune sînt chiar din scrierile lor Talmud și Midrașim, era Gitia sau țara neamului get, aşa că lucrurile s-au ştiut foarte bine atunci dar acum nu trebuie să se ştie deloc pentru că ar duce la dispariția celei mai mari minciuni din istoria Europei şi a omenirii iudeo-creștinismul cu tot puhoiul lor de făcături și minciuni!
Tot textul spune că Frăţia Celui Ales sau Casa lui Pelag, fiind alungată din centrul de la Qumran, a rămas în regiune prin numeroasele tabere, iar această realitate este transmisă de Pliniu cel Bătrîn care vine în Palestina în vara anului 68 cu legiunile romane scriind că esenii erau cam 4000 de persoane de diferite neamuri, fără soţii ce trăiau în mai multe comunităţi. Iar ivriţii zeloți de la Qumran îşi părăsiseră clădirile ascunzînd şi manuscrisele în peșterile din apropiere și apoi plecînd toţi să apere Ierusalimul de legiunile romane care le cereau să stea mai blînd și să nu-și pună turbarea moț.
Tradiţia noastră populară povesteşte într-un colind din Maramureş, evenimentul plecării lui Ili la Qumran, păstrat în memoria colectivă a neamului get astfel:
Doamne, tu ai trimis Dracii să cutremure,
Pe Ilie, Sînt Ilie, Păgînii să creştinească.
Să fulgere, să trăsnească
Cu adevărat Ilie a plecat în cetatea Sionului(Dabo Sion) să-şi apere comunitatea credincioasă în sfînta cruce de zoile aramaice şi să o întărească prin cîştigarea de noi adepţi din rîndurile populației locale care convieţuiau împreună cu galii cei roşcaţi şi geţii pripăşiţi cu ceva treburi subţiri. Alte legende ale geţilor se găsesc în Apocalipsa lui Ioan luate cu neruşinare din Cartea esenă a revelaţiilor, pentru că aşa este acest neam blestemat şi mincinos, hoţia și minciuna la ei se numesc revelaţii.
Coborîrea din ceruri a Maicii Mîntuitorului pentru a naÅŸte pe pământ ÅŸi necazurile îndurate din partea ÅŸarpelui se găsesc într-o legendă din folclorul nostru aÅŸa cum am arătat în alt loc. Un interes deosebit are zisa din: 4,2 ,,Åži iată că în cer era pus un scaun de domnie iar pe scaunul de domnie stătea Cineva. 4,5 ÃŽnaintea scaunului de domnie ardeau ÅŸapte Lămpi de foc care sînt cele ÅŸapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 4,6 ÃŽn jurul scaunului de domnie ÅŸi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline de ochi pe dinainte ÅŸi pe dinapoi. 4,7 Cea dintîi făptură vie seamănă cu un leu, a doua seamănă cu un viÅ£el; a treia are faÅ£a ca a unui om ÅŸi a patra seamănă cu un vultur care zboară. 4,8 Fiecare dintre aceste făpturi aveau cîte ÅŸase aripi… 4,17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieÅ£ii ÅŸi Dumnezeu va ÅŸterge orice lacrimă din ochii lorâ€. Åži iarăşi l-am prins pe evanghelistul Ioan că a umblat cu ÅŸoalda prin spiritualitatea religioasă a neamului nostru pentru că al treilea principiu al cosmogoniei orfice era Timpul(Kronos la greci) care s-a născut din apă ÅŸi pământ fiind înfăţiÅŸat sub forma unui dragon căruia îi crescuse un cap de taur ÅŸi unul de leu, la mijloc avea faţă de om ÅŸi pe umeri purta aripi fiind însoÅ£it de Ananke. Aceste făpturi fabuloase din ritualul orficilor – Ananke – erau niÅŸte divinităţi ce împărÅ£eau echitabil adevărul în numele justiÅ£iei divine, judecînd atît muritorii pămînteni cît ÅŸi nemuritorii din ceruri.
Tragicianul g
1141 raspunsuri
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:37
Aha.....pai si l-a prins?
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:39
Tragicianul grec Euripide(480-406 î.e.n.) în piesa Alkeste ne spune despre Ananke că erau singurele fiinţe din cer care nu aveau statui şi nu avut cui să-i dea jertfă. Imaginea fiinţelor cu cap de om, trup de animal şi cu aripi pe spate apare pe mai multe tăbliţe ale geţilor. În religia emeşilor Annunanki sînt divinităţi secundare, judecătorii lumii de jos, născuţi de Creatorul An(Lumina cerului) şi trimise să împartă dreptatea divină atît muritorilor cît şi nemuritorilor fiind în număr de 7. Religia geţilor avea şapte arhamgheli judecători şi luminători cereşti, dio care formau structura sacră şi căpeteniile oştirilor de îngeri. În fruntea acestei cete spirituale era Sîntu cu sensul de Creator, Cel fără de Început iar în faţa numelui celorlalte şapte duhuri se punea cuvîntul dio. Acest cuvînt nu se punea în faţa lui Sîntu nici a Mîntuitorului sau a îngerilor păzitor. Lămpile de foc ce ardeau în jurul scaunului de domnie pe care stătea Mielul lui Dumnezeu(sau Zabelo) erau cele şapte duhuri ale neamului nostru strămoşesc şi împreună cu oastea de îngeri pe care o invocă geţii în numeroase tăbliţe, îi ocroteau. Situaţia este identică şi la emeşi, care aveau şapte duhuri principale ce le asigurau protecţia.
Pe tăbliţa 66, în mijloc este un altar iar deasupra o persoană stă pe un scaun cu mîinile sprijinite pe două făpturi cu cap de get dar cu trup de animal cu aripile desfăcute. În dreapta imaginii, pe un soclu înalt este pus capul unui taur, ce va apărea mai tîrziu în stema Moldovei. Simbolistica se repetă pe tăbliţa 33 numai că în partea dreaptă apare un înger iar capul de taur este mutat în partea strîngă. Altarul are de partea stîngă un preot get iar în partea dreaptă este un corp de oastea al geţilor în frunte cu conducătorul călare. Pe tăbliţa de bronz descoperită la Polovragi unde era peştera lui Zamolxe, apare încadrat într-un curcubeu, vasul cu apa vieţii fiind păzit în partea stîngă de un animal cu trup de leu iar în partea dreaptă este un vultur sau cocoş. Pe cealaltă parte a plăcuţei este un călăreţ get ţinînd calul în buiestru, fiind însoţit de doi preoţi care îi dau binecuvîntarea.
O legendă mioritică precreştină(vezi Sîntu) ne spune că ,,Pămîntul e vegheat la cele patru colţuri de patru serafimi. Dacă noi nu ţinem cele patru posturi el se va prăbuşi. În centru e un munte pe care stă Dumnezeu. În centru este o fîntînă. Cerul este susţinut de şapte stîlpi păziţi de şapte îngeri. Cei şapte îngeri veghează asupra lungimii, lăţimii, adîncimii, înălţimii şi centrului cerului. Pămîntul este înconjurat de Apa Sîmbetei. Apa Sîmbetei este matca tuturor apelor. Ea fierbe. Acolo e cetatea lui Dumnezeu şi Mărul roşu.†Asemănarea este năucitoare dacă am admite că întîmplarea ne-a clocit vreo şmecherie, dar bunul simţ ne oblică să constatăm că şmecheria îi aparţine hoţomanului evanghelist Ioan care pretinde că Dumnezeu l-a luat la ceruri şi i-a dictat niscaiva cărţi, pe care el, umilul şi-a dat toată osîrdia să le aducă celor cu dorinţă în dreapta credinţă. În realitate textul este scris după anul 385, fiind o făcătură tîrzie a iudeo-creştinilor care au dorit să elogieze victoria lor din anul 381 asupra religiei geţilor pe care un împărat de căcat şi acela uscat, a interzis-o la cererea leprelor latine în frunte cu marele satanist Ambrosie şi focoasa preoţime greacă!
ÃŽn completarea celor de mai sus am să dau o altă zicere de-a noastră care spune că sub acest pămînt se află lumea cealaltă unde locuiesc o seamă de oameni ce se numesc rohmani, rahmani sau rugmani. Ei sînt niÅŸte oameni ca noi românii, dar ceva mai mici la făptură ÅŸi la stat. AÅŸa-s ca ÅŸi copii. ,,Sînt ÅŸi ei creÅŸtini ÅŸi credinÅ£a e tot aÅŸa ca ÅŸi la noi, numai că n-au luat învăţătura creÅŸtinească de la Hristos, ci de la Fiul Oii. Åži cred ÅŸi ei în Hristos ÅŸi Å£in toate sărbătorile, tot ca noi, au ÅŸi Crăciun ÅŸi PaÅŸti, dar fiindcă sînt aÅŸa de departe de lumea noastră ÅŸi nu au călindare ca noi ÅŸi nici oameni luminaÅ£i care să le spuie, nu ÅŸtiu nici cînd e Crăciunul ÅŸi nici cînd e PaÅŸtileâ€.
Leprele, fie ele pupincuriste sau în anteree, vor sări ca arse urlînd că este minciună şi hulă. Eu le dovedesc fără păcat, că este numai adevărul curat, scăpat de acţiunile lor criminale de nimicire totală a conştiinţei geţilor. Mesajul este transmis pentru Crăciun prin aruncarea cojilor de nuci pe Apa Sîmbetei iar înaintea Paştilui se aruncă coji de ouă. Fiul Oii este Mielul iar creştinarea lor prin simbolul crucii s-a făcut de la facerea lumii şi începutul neamului omenesc și nu au fost niciodată interesați în a degusta făcăturile iudeo-sataniste!
Am pus imaginea lui Sîntu avînd lîngă obraz un Miel așa cum
Pe tăbliţa 66, în mijloc este un altar iar deasupra o persoană stă pe un scaun cu mîinile sprijinite pe două făpturi cu cap de get dar cu trup de animal cu aripile desfăcute. În dreapta imaginii, pe un soclu înalt este pus capul unui taur, ce va apărea mai tîrziu în stema Moldovei. Simbolistica se repetă pe tăbliţa 33 numai că în partea dreaptă apare un înger iar capul de taur este mutat în partea strîngă. Altarul are de partea stîngă un preot get iar în partea dreaptă este un corp de oastea al geţilor în frunte cu conducătorul călare. Pe tăbliţa de bronz descoperită la Polovragi unde era peştera lui Zamolxe, apare încadrat într-un curcubeu, vasul cu apa vieţii fiind păzit în partea stîngă de un animal cu trup de leu iar în partea dreaptă este un vultur sau cocoş. Pe cealaltă parte a plăcuţei este un călăreţ get ţinînd calul în buiestru, fiind însoţit de doi preoţi care îi dau binecuvîntarea.
O legendă mioritică precreştină(vezi Sîntu) ne spune că ,,Pămîntul e vegheat la cele patru colţuri de patru serafimi. Dacă noi nu ţinem cele patru posturi el se va prăbuşi. În centru e un munte pe care stă Dumnezeu. În centru este o fîntînă. Cerul este susţinut de şapte stîlpi păziţi de şapte îngeri. Cei şapte îngeri veghează asupra lungimii, lăţimii, adîncimii, înălţimii şi centrului cerului. Pămîntul este înconjurat de Apa Sîmbetei. Apa Sîmbetei este matca tuturor apelor. Ea fierbe. Acolo e cetatea lui Dumnezeu şi Mărul roşu.†Asemănarea este năucitoare dacă am admite că întîmplarea ne-a clocit vreo şmecherie, dar bunul simţ ne oblică să constatăm că şmecheria îi aparţine hoţomanului evanghelist Ioan care pretinde că Dumnezeu l-a luat la ceruri şi i-a dictat niscaiva cărţi, pe care el, umilul şi-a dat toată osîrdia să le aducă celor cu dorinţă în dreapta credinţă. În realitate textul este scris după anul 385, fiind o făcătură tîrzie a iudeo-creştinilor care au dorit să elogieze victoria lor din anul 381 asupra religiei geţilor pe care un împărat de căcat şi acela uscat, a interzis-o la cererea leprelor latine în frunte cu marele satanist Ambrosie şi focoasa preoţime greacă!
ÃŽn completarea celor de mai sus am să dau o altă zicere de-a noastră care spune că sub acest pămînt se află lumea cealaltă unde locuiesc o seamă de oameni ce se numesc rohmani, rahmani sau rugmani. Ei sînt niÅŸte oameni ca noi românii, dar ceva mai mici la făptură ÅŸi la stat. AÅŸa-s ca ÅŸi copii. ,,Sînt ÅŸi ei creÅŸtini ÅŸi credinÅ£a e tot aÅŸa ca ÅŸi la noi, numai că n-au luat învăţătura creÅŸtinească de la Hristos, ci de la Fiul Oii. Åži cred ÅŸi ei în Hristos ÅŸi Å£in toate sărbătorile, tot ca noi, au ÅŸi Crăciun ÅŸi PaÅŸti, dar fiindcă sînt aÅŸa de departe de lumea noastră ÅŸi nu au călindare ca noi ÅŸi nici oameni luminaÅ£i care să le spuie, nu ÅŸtiu nici cînd e Crăciunul ÅŸi nici cînd e PaÅŸtileâ€.
Leprele, fie ele pupincuriste sau în anteree, vor sări ca arse urlînd că este minciună şi hulă. Eu le dovedesc fără păcat, că este numai adevărul curat, scăpat de acţiunile lor criminale de nimicire totală a conştiinţei geţilor. Mesajul este transmis pentru Crăciun prin aruncarea cojilor de nuci pe Apa Sîmbetei iar înaintea Paştilui se aruncă coji de ouă. Fiul Oii este Mielul iar creştinarea lor prin simbolul crucii s-a făcut de la facerea lumii şi începutul neamului omenesc și nu au fost niciodată interesați în a degusta făcăturile iudeo-sataniste!
Am pus imaginea lui Sîntu avînd lîngă obraz un Miel așa cum
1461 raspunsuri
Postat de niatza la 09 ianuarie 2016 - 10:40
HADMINEEEEEEEEEEE! ...suspenda-l pi Miser ,c-o iau razna si ma ai pi constiintzaaaaaaaaaaa:)))))))
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:41
Am pus imaginea lui Sîntu avînd lîngă obraz un Miel așa cum apare pe T 19 și T 53 unde chipul Ziditorului Neamului Omenesc și Mielul se repetă, dar apar și alte simboluri totemic-religioase: taurul solar, șarpele Băla, înțelepciunea Tatălui Ceresc(acoperișul lăcașului de cult sub formă de triunghi echilateral) și altele. Toate acestea arată că există o legătură mai mult decît evidentă între religia geților, scrierile esene și ,,poveștile†noastre din cultura populară care în fapt este o supraviețuire a religiei strămoșești.
Minunatul Moş Arimin, ziditorul neamului arimin şi get era păstor iar oaia în mitologia noastră este considerată animal sfînt pentru că Dracu poate intra în orice animal dar în mioriţă ba. Iar acest animal poartă pe spate semnul crucii ca adeverire a alegerii divine. Dar de cînd ne-am făcut iudeo-creştini, a intrat Dracu în noi şi am devenit toţi nişte oi la cîtă prostie am adunat în fiecare. Mielul ca fiu al Oii era darul păstorilor către Creator pentru începerea unui nou ciclu existenţial al vieţii cuvîntătoarelor, necuvîntătoarelor şi naturii.
RenaÅŸterea prin sacrificiul naÅŸterii ÅŸi al îmbătrînirii a preocupat profund neamul mioritic ales de Sîntu. Că tradiÅ£ia noastră este o sursă inestimabilă de informaÅ£ii privind religia strămoÅŸească, o arată tăbliÅ£a 59 care spune: ,,Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie, să aducă laude prin Miel, să se închine ÅŸi să Å£ină calea cea dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici ÅŸi a călătorit cu toiagul la urmaÅŸii minunatei mame a geÅ£ilor ÅŸi tracilorâ€. Iar în tăbliÅ£a 72 Diogio îl îndeamnă pe Duro să cerceteze ,,zînele(îngerii) îngrămădite laolaltă dacă vor goni ÅŸi vor închide gura puiului de căprioară(mielului) din cetatea geÅ£ilorâ€.
Judecata din ceruri făcută de Miel este de fapt o chemare în veşnicie a sufletelor curate pentru o nouă rînduială a lumii. Şi ne mai spune că la sfîrşitul sfîrşiturilor se va coborî din ceruri Sfînta Cruce şi va lumina ca Sfîntul Soare. Înaintea ei vor merge armate nenumărate de îngeri care o vor străjui. Ce bine ne păstrăm credinţele strămoşeşti confirmate de tăbliţele de plumb, dar ascunse și batjocorite de istorii și clericii români.
Tot atunci se va arăta ÅŸi semnul venirii Fiului Omului, Iisus care va pogorî pe nori aÅŸezîndu-se pe scaunul ceresc la judecata de pe urmă. ÃŽngerii vor trîmbiÅ£a către toate văzduhurile ÅŸi vor striga spre pămînt: ,,GăteÅŸte-te ÅŸi te pregăteÅŸte ca o mireasă, că iată, în curînd pogorî-se-va Mielul cu mare alai peste tine ÅŸi mare judeÅ£ va aduceâ€. Fiul Omului este mesajul divin trimis a doua oară neamului ales de Dumnezeu prin răstignirea lui Ili de către iudei, eveniment care pentru strămoÅŸii noÅŸtri a însemnat al doilea mare sacrificiu închinat crucii ÅŸi Creatorul din partea lor, după cel al lui Sarmis cu 16 secole în urmă.
O altă contradicÅ£ie cu religia mozaică o găsim în această scriere la 14,3 ,,Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii ÅŸi înaintea bătrînilor. Åži nimeni nu putea să înveÅ£e cîntarea, afară de cei o sută patru zeci ÅŸi patru de mii care fuseseră răscumpăraÅ£i de pe pământ. 14,4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sînt verguri ÅŸi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraÅ£i dintre oameni ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu ÅŸi pentru Mielâ€. După informaÅ£iile pe care le avem, iudeii practicau poligamia ca ceva normal ÅŸi deci textul nu se poate referi la ei. Josephus spune despre eseni că cei mai mulÅ£i erau celibatari situaÅ£ie identică ÅŸi pentru preoÅ£ii geÅ£i. Chiar ÅŸi ticluirea familiei monogame din care s-ar fi născut Iisus este în contradicÅ£ie cu realitatea istorică a societăţii iudaice ÅŸi amintesc că Irod l, ajuns rege al Iudeii cu sprijinul triumvirului roman Octavianus Augustus, după cum spune Josephus: ,,avea numeroase soÅ£ii, fiindcă datina strămoÅŸească îngăduia iudeilor să aibă mai multe neveste, iar regele îşi găsea plăcere în astaâ€. Cu această plăcere ÅŸi-au ogoit ei oful pînă în anul 1019 cînd rabinul Gerhom din Worms interzice poligamia cu care au scandalizat Germania ÅŸi au determinat alungarea lor din Å£ară. Iar ivriÈ›ii înstăpîniÈ›i la Qumran după asasinarea lui Ili, aveau cu ei È™i soÈ›iile sau mai sigur acele kedeÈ™e pe care le numeau tot ,,soÈ›iiâ€, adevăr confirmat arheologic de mai multe schelete de femei descoperite aici!
În toate scrierile din Noul Testament se face referire totdeauna la rugăciuni în sinagogi sau în Templul din Ierusalim dar niciodată în faţa crucii ca simbol al sacrului şi nu se aminteşte de gestul de a face semnul crucii. Mai mult: ,,blestemat fie acela care îşi atîrnă chipul pe lemn†cu referire la icoane, pentru că iudaismul inter
Minunatul Moş Arimin, ziditorul neamului arimin şi get era păstor iar oaia în mitologia noastră este considerată animal sfînt pentru că Dracu poate intra în orice animal dar în mioriţă ba. Iar acest animal poartă pe spate semnul crucii ca adeverire a alegerii divine. Dar de cînd ne-am făcut iudeo-creştini, a intrat Dracu în noi şi am devenit toţi nişte oi la cîtă prostie am adunat în fiecare. Mielul ca fiu al Oii era darul păstorilor către Creator pentru începerea unui nou ciclu existenţial al vieţii cuvîntătoarelor, necuvîntătoarelor şi naturii.
RenaÅŸterea prin sacrificiul naÅŸterii ÅŸi al îmbătrînirii a preocupat profund neamul mioritic ales de Sîntu. Că tradiÅ£ia noastră este o sursă inestimabilă de informaÅ£ii privind religia strămoÅŸească, o arată tăbliÅ£a 59 care spune: ,,Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie, să aducă laude prin Miel, să se închine ÅŸi să Å£ină calea cea dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici ÅŸi a călătorit cu toiagul la urmaÅŸii minunatei mame a geÅ£ilor ÅŸi tracilorâ€. Iar în tăbliÅ£a 72 Diogio îl îndeamnă pe Duro să cerceteze ,,zînele(îngerii) îngrămădite laolaltă dacă vor goni ÅŸi vor închide gura puiului de căprioară(mielului) din cetatea geÅ£ilorâ€.
Judecata din ceruri făcută de Miel este de fapt o chemare în veşnicie a sufletelor curate pentru o nouă rînduială a lumii. Şi ne mai spune că la sfîrşitul sfîrşiturilor se va coborî din ceruri Sfînta Cruce şi va lumina ca Sfîntul Soare. Înaintea ei vor merge armate nenumărate de îngeri care o vor străjui. Ce bine ne păstrăm credinţele strămoşeşti confirmate de tăbliţele de plumb, dar ascunse și batjocorite de istorii și clericii români.
Tot atunci se va arăta ÅŸi semnul venirii Fiului Omului, Iisus care va pogorî pe nori aÅŸezîndu-se pe scaunul ceresc la judecata de pe urmă. ÃŽngerii vor trîmbiÅ£a către toate văzduhurile ÅŸi vor striga spre pămînt: ,,GăteÅŸte-te ÅŸi te pregăteÅŸte ca o mireasă, că iată, în curînd pogorî-se-va Mielul cu mare alai peste tine ÅŸi mare judeÅ£ va aduceâ€. Fiul Omului este mesajul divin trimis a doua oară neamului ales de Dumnezeu prin răstignirea lui Ili de către iudei, eveniment care pentru strămoÅŸii noÅŸtri a însemnat al doilea mare sacrificiu închinat crucii ÅŸi Creatorul din partea lor, după cel al lui Sarmis cu 16 secole în urmă.
O altă contradicÅ£ie cu religia mozaică o găsim în această scriere la 14,3 ,,Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii ÅŸi înaintea bătrînilor. Åži nimeni nu putea să înveÅ£e cîntarea, afară de cei o sută patru zeci ÅŸi patru de mii care fuseseră răscumpăraÅ£i de pe pământ. 14,4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sînt verguri ÅŸi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraÅ£i dintre oameni ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu ÅŸi pentru Mielâ€. După informaÅ£iile pe care le avem, iudeii practicau poligamia ca ceva normal ÅŸi deci textul nu se poate referi la ei. Josephus spune despre eseni că cei mai mulÅ£i erau celibatari situaÅ£ie identică ÅŸi pentru preoÅ£ii geÅ£i. Chiar ÅŸi ticluirea familiei monogame din care s-ar fi născut Iisus este în contradicÅ£ie cu realitatea istorică a societăţii iudaice ÅŸi amintesc că Irod l, ajuns rege al Iudeii cu sprijinul triumvirului roman Octavianus Augustus, după cum spune Josephus: ,,avea numeroase soÅ£ii, fiindcă datina strămoÅŸească îngăduia iudeilor să aibă mai multe neveste, iar regele îşi găsea plăcere în astaâ€. Cu această plăcere ÅŸi-au ogoit ei oful pînă în anul 1019 cînd rabinul Gerhom din Worms interzice poligamia cu care au scandalizat Germania ÅŸi au determinat alungarea lor din Å£ară. Iar ivriÈ›ii înstăpîniÈ›i la Qumran după asasinarea lui Ili, aveau cu ei È™i soÈ›iile sau mai sigur acele kedeÈ™e pe care le numeau tot ,,soÈ›iiâ€, adevăr confirmat arheologic de mai multe schelete de femei descoperite aici!
În toate scrierile din Noul Testament se face referire totdeauna la rugăciuni în sinagogi sau în Templul din Ierusalim dar niciodată în faţa crucii ca simbol al sacrului şi nu se aminteşte de gestul de a face semnul crucii. Mai mult: ,,blestemat fie acela care îşi atîrnă chipul pe lemn†cu referire la icoane, pentru că iudaismul inter
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:43
Mai mult: ,,blestemat fie acela care îşi atîrnă chipul pe lemn†cu referire la icoane, pentru că iudaismul interzicea cultul imaginilor pictate specifice creÅŸtinismului arimin al geÈ›ilor chiar dacă ÅŸi prin sinagogi sînt fel de fel de imagini ÅŸi statui. Deci este o ipocrizie toată pretenÅ£ia pretinsului iluminat iudeu, pentru că pînă după mijlocul secolului lV î.e.n. ei practicau idolatria în draci prin cultul satanist al falusului, iar mai tîrziu s-au bosumflat ridicînd-È™i nasul pe sus, cînd au început să-ÅŸi considere sacre smintelile despre care ceilalÈ›i spuneau că sînt ,,basme iudaiceâ€!
Ori geÅ£ii practicau cultul crucii cu patru milenii înainte, aÅŸa cum au dovedit descoperirile de la StefăneÅŸti, Gorban ÅŸi Cucuteni iar neamul nostru din Ki-en-gi punea semnul crucii cînd scria pe tăbliţă numele vreunei divinităţi. ÃŽn insula Samos, cabirii: ,,au fost cercetaÅ£i ÅŸi botezaÅ£i cu vin în credinÅ£a sfintei cruci a Mîntuitorului†de către Zamolxe iar galii/galaÅ£ii din Mesia au trecut în frunte cu regele lor la religia crucii pe la anul 350 î.e.n. cînd au fost botezaÅ£i de preotul get ,,cu vin ÅŸi pîine strămoÅŸească ÅŸi numit cu epitetul de fiu al crucii strălucitoareâ€. Bazorio, conducătorul neamului este uluit de răutăţile geÅ£ilor din dreapta Istrului(Mesia): ,,Neamul acesta a fugit ÅŸi s-a oprit într-o prăpastie, trebuie să fie o minune ÅŸi Creatorul(Sfîntul Soare) să îi ajute să revină la veÅŸnica credinţă a crucii†iar falnicul boero Bisto se intitula: ,,credinciosul în sfînta cruce ÅŸi conducătorul geÅ£ilorâ€.
Oricît ai căuta în plăsmuirile mozaicilor, în veci nu găseşti asemenea idei. În Epistola lui Pavel către galateni spune galilor la 3,1: ,,O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? 3,2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi; Prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei? 3,3 Sînteţi atît de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfîrşiţi prin firea pămîntească? 3,7 Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avram sînt cei ce au credinţă. 4,9 …după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou� Supărarea lu Şaul este determinată de refuzul galatenilor(urmaşii galilor stabiliţi cu 300 de ani în urmă şi care practicau religia geţilor) de a accepta fariseismul în forma propusă de el şi alţii ca el, chiar dacă ştia că aceştia au o religie diferită de a iudeilor şi pe care o califică slabă, începătoare şi sărăcăcioasă. Se mai sumeţeşte împotriva imaginii zugrăvite a lui Iisus răstignit care nu putea intra în guşa unui iudeu sadea fiind interzisă de religia lor deși toate textele și locurile din sinagogi sînt pline de așa ceva și chiar chipuri cioplite!
Dar marea supărare vine de la înÅ£elegerea opusă a relaÅ£iei cu Dumnezeu pe care o aveau ivriÅ£ii ÅŸi galatenii. Pavel pretinde o cunoaÅŸtere a divinului prin credinţă nestrămutată în dogma religioasă a iudeilor, adică am spune noi astăzi că asemenea comportament se numeÅŸte îndobitocire, pe cînd galatenii consideră relaÅ£ia cu divinitatea ca o finalitate a faptelor bune făcute în viaÅ£a pămîntească ÅŸi punerea individului în slujba comunităţii sale, concepÅ£ie identică cu religia geÅ£ilor din stînga Istrului. Apocalipsa lui Ioan ne mai dă unele informaÅ£ii cu privire la vizita lui în ceruri: 1,11 …Ce vezi scrie într-o carte ÅŸi trimite celor ÅŸapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia(Aman) ÅŸi Laodiceaâ€. Toate aceste biserici sînt situate în provinciile romane Galatia ÅŸi Siria adică Å£inuturile unde trăiau urmaÅŸii galilor ÅŸi pe care geÅ£ii spun că le-a binecuvîntat puterea crucii; ,,sfînta cruce se va întinde peste Siria. Sfînta cruce va străluci peste galii cei roÅŸcaÅ£iâ€. Åži tot în aceste Å£inuturi au apărut primele biserici creÅŸtine care aveau ca simbol al sacrului pus deasupra uÅŸii de la intrare, crucea cu braÅ£ele egale înscrisă în cerc, semn identic cu al geÅ£ilor. Mozaicii aveau atunci ca simbol al sacrului legămîntul/falusul purtat ca talisman la gît iar rabinii aveau chiar un colier de asemenea podoabe deocheate È™i pe deasupra steaua cu cinci colÅ£uri, pe care o vor readuce în memoria lumii prin îngrozitoarea ideologie a bolÈ™evismului leninist născocită de cazarii mozaici.
Există diferenţe foarte mari între evanghelişti, în felul cum au descris familia lui Iisus. Dacă la Ioan apare o singură dată mama lui şi căreia îi vorbeşte ca unei străine iar ,,fraţii†sînt prezenţi la eveniment dar tac, la Matei şi Marcu familia este completată şi cu ceva surori iar Luca îi găsește o familie monogamă cu precizarea
Ori geÅ£ii practicau cultul crucii cu patru milenii înainte, aÅŸa cum au dovedit descoperirile de la StefăneÅŸti, Gorban ÅŸi Cucuteni iar neamul nostru din Ki-en-gi punea semnul crucii cînd scria pe tăbliţă numele vreunei divinităţi. ÃŽn insula Samos, cabirii: ,,au fost cercetaÅ£i ÅŸi botezaÅ£i cu vin în credinÅ£a sfintei cruci a Mîntuitorului†de către Zamolxe iar galii/galaÅ£ii din Mesia au trecut în frunte cu regele lor la religia crucii pe la anul 350 î.e.n. cînd au fost botezaÅ£i de preotul get ,,cu vin ÅŸi pîine strămoÅŸească ÅŸi numit cu epitetul de fiu al crucii strălucitoareâ€. Bazorio, conducătorul neamului este uluit de răutăţile geÅ£ilor din dreapta Istrului(Mesia): ,,Neamul acesta a fugit ÅŸi s-a oprit într-o prăpastie, trebuie să fie o minune ÅŸi Creatorul(Sfîntul Soare) să îi ajute să revină la veÅŸnica credinţă a crucii†iar falnicul boero Bisto se intitula: ,,credinciosul în sfînta cruce ÅŸi conducătorul geÅ£ilorâ€.
Oricît ai căuta în plăsmuirile mozaicilor, în veci nu găseşti asemenea idei. În Epistola lui Pavel către galateni spune galilor la 3,1: ,,O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? 3,2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi; Prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei? 3,3 Sînteţi atît de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfîrşiţi prin firea pămîntească? 3,7 Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avram sînt cei ce au credinţă. 4,9 …după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou� Supărarea lu Şaul este determinată de refuzul galatenilor(urmaşii galilor stabiliţi cu 300 de ani în urmă şi care practicau religia geţilor) de a accepta fariseismul în forma propusă de el şi alţii ca el, chiar dacă ştia că aceştia au o religie diferită de a iudeilor şi pe care o califică slabă, începătoare şi sărăcăcioasă. Se mai sumeţeşte împotriva imaginii zugrăvite a lui Iisus răstignit care nu putea intra în guşa unui iudeu sadea fiind interzisă de religia lor deși toate textele și locurile din sinagogi sînt pline de așa ceva și chiar chipuri cioplite!
Dar marea supărare vine de la înÅ£elegerea opusă a relaÅ£iei cu Dumnezeu pe care o aveau ivriÅ£ii ÅŸi galatenii. Pavel pretinde o cunoaÅŸtere a divinului prin credinţă nestrămutată în dogma religioasă a iudeilor, adică am spune noi astăzi că asemenea comportament se numeÅŸte îndobitocire, pe cînd galatenii consideră relaÅ£ia cu divinitatea ca o finalitate a faptelor bune făcute în viaÅ£a pămîntească ÅŸi punerea individului în slujba comunităţii sale, concepÅ£ie identică cu religia geÅ£ilor din stînga Istrului. Apocalipsa lui Ioan ne mai dă unele informaÅ£ii cu privire la vizita lui în ceruri: 1,11 …Ce vezi scrie într-o carte ÅŸi trimite celor ÅŸapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia(Aman) ÅŸi Laodiceaâ€. Toate aceste biserici sînt situate în provinciile romane Galatia ÅŸi Siria adică Å£inuturile unde trăiau urmaÅŸii galilor ÅŸi pe care geÅ£ii spun că le-a binecuvîntat puterea crucii; ,,sfînta cruce se va întinde peste Siria. Sfînta cruce va străluci peste galii cei roÅŸcaÅ£iâ€. Åži tot în aceste Å£inuturi au apărut primele biserici creÅŸtine care aveau ca simbol al sacrului pus deasupra uÅŸii de la intrare, crucea cu braÅ£ele egale înscrisă în cerc, semn identic cu al geÅ£ilor. Mozaicii aveau atunci ca simbol al sacrului legămîntul/falusul purtat ca talisman la gît iar rabinii aveau chiar un colier de asemenea podoabe deocheate È™i pe deasupra steaua cu cinci colÅ£uri, pe care o vor readuce în memoria lumii prin îngrozitoarea ideologie a bolÈ™evismului leninist născocită de cazarii mozaici.
Există diferenţe foarte mari între evanghelişti, în felul cum au descris familia lui Iisus. Dacă la Ioan apare o singură dată mama lui şi căreia îi vorbeşte ca unei străine iar ,,fraţii†sînt prezenţi la eveniment dar tac, la Matei şi Marcu familia este completată şi cu ceva surori iar Luca îi găsește o familie monogamă cu precizarea
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:44
Ce precizare?
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:45
Dacă la Ioan apare o singură dată mama lui şi căreia îi vorbeşte ca unei străine iar ,,fraţii†sînt prezenţi la eveniment dar tac, la Matei şi Marcu familia este completată şi cu ceva surori iar Luca îi găsește o familie monogamă cu precizarea originii tatălui şi stabilirea unei genealogii pînă la Avram şi chiar mai sus în ceruri! Ce să mai spun despre asemenea mîrșăvii, maeştri desăvîrşiţi ai minciunii!
Evangheliile lui Marcu ÅŸi Matei au fost scrise după distrugerea Ierusalimului în anul 70 iar evanghelia lui Luca este scrisă ultima pe la anul 100 sau ceva mai devreme. La Matei, Luca ÅŸi Ioan, Iisus apare în istorie ca un bărbat la treizeci de ani dar Luca introduce în mitologia creÅŸtină naÅŸterea în iesle ÅŸi descrie fidel imaginea de pe tăbliÅ£a 3 imprimată de Zamolxe în insula Samos pe la 550 î.e.n. Există o mică diferenţă, pe tăbliţă sînt doi măgăruÅŸi aÅŸa cum apare la Matei cînd povesteÅŸte intrarea Mîntuitorului în Ierusalim: 21,2 ,,ÅŸi le-a zis: DuceÅ£i-vă în satul dinaintea voastră, în el veÅ£i găsi îndată o măgăriţă legată ÅŸi un măgăruÅŸ împreună cu ea; dezlegaÅ£i-i ÅŸi aduceÅ£i-i la Mineâ€, iar Luca spune că a intrat în Ierusalim călare pe un asin.
Este mai mult decît ciudat că lipsesc date despre existenÅ£a ÅŸi moartea năprasnică a lui Ili/Iisus din surse istorice iudaice, greceÅŸti ÅŸi romane totul bazîndu-se numai pe scrierile religioase ale ivriÅ£ilor. Dar odată cu descoperirea manuscriselor de la Qumran, avem ÅŸi altfel de informaÅ£ii care au fost ocolite cu mare grijă de către Biserică ÅŸi istorici pentru că scoteau în evidenţă o mare miÅŸelie. Esenii ÅŸi-au încheiat istoria prin anii 68-70 sub măcelul roman cum le place să mintă istoricii, ebraiÅŸtii ÅŸi apologeÅ£ii iudeo-creÅŸtinismului chiar dacă informaÅ£iile epigrafice spun că au vieÅ£uit în această regiune pînă în secolul Vl al erei noastre. Amintesc aici, pentru a-i bate pe mincinoÅŸi la tălpi, manuscrisele intitulate Documentul Damanscian ÅŸi Comentariul la Habakuk care scriu despre un ,,ÃŽnvăţător al Dreptăţii†ce a murit ca un martir ucis de mîna unui ,,preot nemernic†numit ÅŸi ,,Omul minciuniiâ€.
Rabinii din Ierusalim aveau puternice sentimente de ură faţă de aceştia pentru că sub nasul lor practicau un cult ce nu-l puteau accepta. Esenii considerau că martirizatul lor conducător a fost Mesia care va învia şi va reveni pe pământ. Ori aceştia sînt geţii şi galii cei roşcaţi la care s-au refugiat românii după ce l-au luat pe crucificatul Ili de la iudei. Tăbliţa 58 aminteşte această grozăvie şi spune despre gali că s-au îngrămădit în mare număr şi l-au jelit fierbinte. Autenticitatea informaţiei nu poate fi pusă la îndoială pentru că de ea nu s-a ştiut decît după citirea manuscriselor iar aceste texte au fost scrise de la mijlocul secolului ll î.e.n. pînă în anul 68 cînd trupele romane au apărut în regiune iar centrul de la Qumran a fost părăsit de fanaticii mozaici farisei numiţi şi zeloţi.
Dar cumplita moarte a lui Ili a mai fost menţionată şi într-o scrisoare descoperită în anul 1970 în arhivele din Liverpool, atribuită lui Pilat, prefectul roman al Iudeei în anii 26-36 care era adresată împăratului Tiberiu. Acesta încearcă să se dezvinovăţească de moartea lui Ili/Iisus spunînd că nu a avut suficiente trupe pe care să le opună puhoiului de fanatici iudei care cerea moartea acestuia. Scrisoarea a fost cercetată de Vatican, hotărînd că este un apocrif din secolele lV - V fără a exclude că unele fapte din înscris ar fi reale.
Ca să înțelegem ce adevăruri încearcă să ascundă întunecații din șărpăria Vaticanului dau un tras din răvășel să le stea în nas acestor secături, dar nu numai lor. Fragmentul prezentat mai jos dovedește atît pentru orbi cît și pentru surzi că personajul pe care ei l-au plăsmuit numindu-l Iisus, este în adevărul istoric și nu cel ,,revelat†în făcăturile lor, un bărbat care nu aparține rasei semite: ,,Trecînd într-o zi pe lîngă lacul ce se cheamă Siloam(în apropiere de Ierusalim) am văzut acolo mare mulțime de oameni, din nou în mijlocul ei era un tînăr. Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ceea ce puțin mă așteptam să văd, atît de mare era deosebirea dintre el și ascultătorii lui. El părea a fi cam de 30 de ani. N-am văzut în viața mea o privire atît de senină și de dulce, un contrast izbitor între el și ascultătorii lui, cu bărbile lor negre și fețele încruntate.†Ori tăbliţele 55 şi 58 confirmă întocmai aceste fapte atît de veridice și violente dovedind că scrisoarea este o copie cu informații autentice, pe care însă biserica creștină refuză să le recunoască, fiindcă ar răsturna toată făcătura iudeo-satanistă.
Dar și manuscrisele descoperite la Qumran, centrul esen sa
Evangheliile lui Marcu ÅŸi Matei au fost scrise după distrugerea Ierusalimului în anul 70 iar evanghelia lui Luca este scrisă ultima pe la anul 100 sau ceva mai devreme. La Matei, Luca ÅŸi Ioan, Iisus apare în istorie ca un bărbat la treizeci de ani dar Luca introduce în mitologia creÅŸtină naÅŸterea în iesle ÅŸi descrie fidel imaginea de pe tăbliÅ£a 3 imprimată de Zamolxe în insula Samos pe la 550 î.e.n. Există o mică diferenţă, pe tăbliţă sînt doi măgăruÅŸi aÅŸa cum apare la Matei cînd povesteÅŸte intrarea Mîntuitorului în Ierusalim: 21,2 ,,ÅŸi le-a zis: DuceÅ£i-vă în satul dinaintea voastră, în el veÅ£i găsi îndată o măgăriţă legată ÅŸi un măgăruÅŸ împreună cu ea; dezlegaÅ£i-i ÅŸi aduceÅ£i-i la Mineâ€, iar Luca spune că a intrat în Ierusalim călare pe un asin.
Este mai mult decît ciudat că lipsesc date despre existenÅ£a ÅŸi moartea năprasnică a lui Ili/Iisus din surse istorice iudaice, greceÅŸti ÅŸi romane totul bazîndu-se numai pe scrierile religioase ale ivriÅ£ilor. Dar odată cu descoperirea manuscriselor de la Qumran, avem ÅŸi altfel de informaÅ£ii care au fost ocolite cu mare grijă de către Biserică ÅŸi istorici pentru că scoteau în evidenţă o mare miÅŸelie. Esenii ÅŸi-au încheiat istoria prin anii 68-70 sub măcelul roman cum le place să mintă istoricii, ebraiÅŸtii ÅŸi apologeÅ£ii iudeo-creÅŸtinismului chiar dacă informaÅ£iile epigrafice spun că au vieÅ£uit în această regiune pînă în secolul Vl al erei noastre. Amintesc aici, pentru a-i bate pe mincinoÅŸi la tălpi, manuscrisele intitulate Documentul Damanscian ÅŸi Comentariul la Habakuk care scriu despre un ,,ÃŽnvăţător al Dreptăţii†ce a murit ca un martir ucis de mîna unui ,,preot nemernic†numit ÅŸi ,,Omul minciuniiâ€.
Rabinii din Ierusalim aveau puternice sentimente de ură faţă de aceştia pentru că sub nasul lor practicau un cult ce nu-l puteau accepta. Esenii considerau că martirizatul lor conducător a fost Mesia care va învia şi va reveni pe pământ. Ori aceştia sînt geţii şi galii cei roşcaţi la care s-au refugiat românii după ce l-au luat pe crucificatul Ili de la iudei. Tăbliţa 58 aminteşte această grozăvie şi spune despre gali că s-au îngrămădit în mare număr şi l-au jelit fierbinte. Autenticitatea informaţiei nu poate fi pusă la îndoială pentru că de ea nu s-a ştiut decît după citirea manuscriselor iar aceste texte au fost scrise de la mijlocul secolului ll î.e.n. pînă în anul 68 cînd trupele romane au apărut în regiune iar centrul de la Qumran a fost părăsit de fanaticii mozaici farisei numiţi şi zeloţi.
Dar cumplita moarte a lui Ili a mai fost menţionată şi într-o scrisoare descoperită în anul 1970 în arhivele din Liverpool, atribuită lui Pilat, prefectul roman al Iudeei în anii 26-36 care era adresată împăratului Tiberiu. Acesta încearcă să se dezvinovăţească de moartea lui Ili/Iisus spunînd că nu a avut suficiente trupe pe care să le opună puhoiului de fanatici iudei care cerea moartea acestuia. Scrisoarea a fost cercetată de Vatican, hotărînd că este un apocrif din secolele lV - V fără a exclude că unele fapte din înscris ar fi reale.
Ca să înțelegem ce adevăruri încearcă să ascundă întunecații din șărpăria Vaticanului dau un tras din răvășel să le stea în nas acestor secături, dar nu numai lor. Fragmentul prezentat mai jos dovedește atît pentru orbi cît și pentru surzi că personajul pe care ei l-au plăsmuit numindu-l Iisus, este în adevărul istoric și nu cel ,,revelat†în făcăturile lor, un bărbat care nu aparține rasei semite: ,,Trecînd într-o zi pe lîngă lacul ce se cheamă Siloam(în apropiere de Ierusalim) am văzut acolo mare mulțime de oameni, din nou în mijlocul ei era un tînăr. Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ceea ce puțin mă așteptam să văd, atît de mare era deosebirea dintre el și ascultătorii lui. El părea a fi cam de 30 de ani. N-am văzut în viața mea o privire atît de senină și de dulce, un contrast izbitor între el și ascultătorii lui, cu bărbile lor negre și fețele încruntate.†Ori tăbliţele 55 şi 58 confirmă întocmai aceste fapte atît de veridice și violente dovedind că scrisoarea este o copie cu informații autentice, pe care însă biserica creștină refuză să le recunoască, fiindcă ar răsturna toată făcătura iudeo-satanistă.
Dar și manuscrisele descoperite la Qumran, centrul esen sa
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:47
Dar È™i manuscrisele descoperite la Qumran, centrul esen sau al religiei geÈ›ilor în Palestina, ne dezvăluie această realitate ocultată cu mare viclenie È™i ferocitate de frățiile iudeo-creÈ™tine. ÃŽn textul intitulat Cartea esenă a ÃŽnvățătorului Iubirii avem informaÈ›ii asemănătoare cu cele din scrisoarea pretorului Pilat privind întîlnirile lui Ili/Iosius cu iudeii pe malul unei ape însă în aceeaÈ™i regiune: ,,ÃŽnvățătorul mergea pe malul rîului, acolo unde se adunase mulÈ›imea dornică de a-I asculta cuvintele... Și ÃŽnvățătorul le-a zis: «S-a spus strămoÈ™ilor voÈ™tri să nu rîvnească la nimic din ceea ce aparÈ›ine vecinului È™i acum eu vă spun vouă să nu doriÈ›i nimic din ceea ce nu este în puterea vostră, pentru că numai ceea ce este în voi vă aparÈ›ine; iar ceea ce este în afara voastră aparÈ›ine altuia»â€. Deci ÃŽnvățătorul nu aparÈ›inea neamului ivrit cum limpede se înÈ›elege din felul de adresare al acestuia către iudei.
Un alt manuscris descoperit tot la Qumran ce dovedește că Iisus/Ili nu a fost de neam ivrit, este Evanghelia esenă a păcii, unde păstrăm pentru trebușoara noastră următorul tras: ,,Toți aceia care erau în jurul lui Iosius ascultară aceste cuvinte cu uimire, căci ele erau pline de forță și îi învățau într-un fel cu totul nou decît o făcuseră rabinii și scribii. Soarele asfințea și totuși ei nu s-au înapoiat la casele lor. Așezîndu-se în jurul învățătorului întrebară: «Doamne care sînt aceste legi ale vieții?» Atunci Iosius s-a așezat în mijlocul lor și le-a vorbit astfel: «Adevăr zic vouă, nimeni nu poate fi fericit dacă nu cunoaște Legea.» La aceasta cei din jurul Învățătorului îi spuseră: «Noi toți urmăm legile lui Moșe, legiuitorul nostru, așa cum sînt consemnate în scrierile noastre sfinte.» Atunci Iosius le-a zis: «Nu căutați Legea în scripturile voastre, căci Legea este viață, în timp ce scrierea este moartă... Voi nu puteți înțelege cuvintele vieții, pentru că trăiți în moarte. Patimile și urile vă întunecă vederea, iar urechile voastre sînt atinse de surzenie. Totuși vă spun că nu vă este de nici un folos să aveți ochii fixați pe scrierile a căror literă este moartă, dacă prin faptele voastre, voi huliți pe Acela care va dat Legea.... Eu sînt trimis de Tatăl pentru a face să strălucească în fața voastră lumina vieții... Li s-a spus strămoșilor voștri să-l respectați pe Tatăl vostru Ceresc și Maica voastră Pămîntească și să urmați poruncile Lor ca zilele voastre să fie nenumărate pe pămînt.»†Poate că Ili vrea să le amintească ivriților că strămoșii lor de demult în frunte cu Avraam, se închinau aceluiași Tată Ceresc ca și geții așa cum rezultă din Apocriful facerii, dar îmbolnăvindu-se rău de turbarea numită vedenie, au dat de Talpa Iadului cu care au ajuns la mare iub. Continui cu citatul din manuscrisul de mai sus: ,,Un altul spuse de asemenea: «Moșe care a fost cel mai mare în Israel, a lăsat părinților noștri a mînca carnea animalelor pure și a interzis numai carnea animalelor impure. Pentru ce ne interzici tu folosirea cărnii tuturor animalelor? Care este Legea care vine de la Dumnezeu? Este a lui Moșe sau este Legea Ta?» Atunci Iosius le răspunse: «Iahwe a dat strămoșilor voștri prin mijlocirea lui Moșe cele zece porunci... scribii și fariseii au făcut din ele de o sută de ori cîte zece porunci și au încărcat umeri voștri cu poveri zdrobitoare, poveri pe care ei înșiși n-au știut să le poarte... Iată pentru ce scribii și fariseii au atît de multe legi.»†Vedem limpede ca apa de izvor că vorbitorul și ascultătorii iudei aparțin a două popoare diferite, avînd religii diferite cu texte sacre care, se contrazic în întregul lor. Interzicerea consumului de carne era specific numai religiei geților, pe care unii răuleni, numiți eseni, o practicau sub nasul ivriților în toată Palestina și mult venin și ură le-au făcut întunecaților rabini. Și aceste fărîme de adevăr sînt o mică parte din istoria și cultura noastră identitară, falsificată și ocultată de organizații criminale care ne-au scris istoria după interesul lor.
În manuscrisul esen intitulat Legea Sfîntă avem informații despre apariția pe pămînt a acestei Legi a Tatălui Ceresc, loc binecuvîntat de Ziditor cu numele de Țara Sfîntă: ,,Tu, O, Lege Sfîntă/ Arborele Vieții/ Care te înalți în mijlocul/ Mării Veșnice./ Care ești numit/ Pomul Vindecărilor sufletești/ Pomul uimitoarelor vindecări/ Al tuturor Vindecărilor/ Și pe care se sprijină semințele/ Tuturor chemărilor noastre... Fiii Luminii/ Care lucrează în Grădina Frăției/ Se adăpostesc în Legea Sfîntă/ Binecuvîntați sînt aceia care sălășluiesc în Ea!†Numai la neamul get sau Neamul Scoborîtor din Zei cum îl numea poetul latin Ovidiu, apar aces
Un alt manuscris descoperit tot la Qumran ce dovedește că Iisus/Ili nu a fost de neam ivrit, este Evanghelia esenă a păcii, unde păstrăm pentru trebușoara noastră următorul tras: ,,Toți aceia care erau în jurul lui Iosius ascultară aceste cuvinte cu uimire, căci ele erau pline de forță și îi învățau într-un fel cu totul nou decît o făcuseră rabinii și scribii. Soarele asfințea și totuși ei nu s-au înapoiat la casele lor. Așezîndu-se în jurul învățătorului întrebară: «Doamne care sînt aceste legi ale vieții?» Atunci Iosius s-a așezat în mijlocul lor și le-a vorbit astfel: «Adevăr zic vouă, nimeni nu poate fi fericit dacă nu cunoaște Legea.» La aceasta cei din jurul Învățătorului îi spuseră: «Noi toți urmăm legile lui Moșe, legiuitorul nostru, așa cum sînt consemnate în scrierile noastre sfinte.» Atunci Iosius le-a zis: «Nu căutați Legea în scripturile voastre, căci Legea este viață, în timp ce scrierea este moartă... Voi nu puteți înțelege cuvintele vieții, pentru că trăiți în moarte. Patimile și urile vă întunecă vederea, iar urechile voastre sînt atinse de surzenie. Totuși vă spun că nu vă este de nici un folos să aveți ochii fixați pe scrierile a căror literă este moartă, dacă prin faptele voastre, voi huliți pe Acela care va dat Legea.... Eu sînt trimis de Tatăl pentru a face să strălucească în fața voastră lumina vieții... Li s-a spus strămoșilor voștri să-l respectați pe Tatăl vostru Ceresc și Maica voastră Pămîntească și să urmați poruncile Lor ca zilele voastre să fie nenumărate pe pămînt.»†Poate că Ili vrea să le amintească ivriților că strămoșii lor de demult în frunte cu Avraam, se închinau aceluiași Tată Ceresc ca și geții așa cum rezultă din Apocriful facerii, dar îmbolnăvindu-se rău de turbarea numită vedenie, au dat de Talpa Iadului cu care au ajuns la mare iub. Continui cu citatul din manuscrisul de mai sus: ,,Un altul spuse de asemenea: «Moșe care a fost cel mai mare în Israel, a lăsat părinților noștri a mînca carnea animalelor pure și a interzis numai carnea animalelor impure. Pentru ce ne interzici tu folosirea cărnii tuturor animalelor? Care este Legea care vine de la Dumnezeu? Este a lui Moșe sau este Legea Ta?» Atunci Iosius le răspunse: «Iahwe a dat strămoșilor voștri prin mijlocirea lui Moșe cele zece porunci... scribii și fariseii au făcut din ele de o sută de ori cîte zece porunci și au încărcat umeri voștri cu poveri zdrobitoare, poveri pe care ei înșiși n-au știut să le poarte... Iată pentru ce scribii și fariseii au atît de multe legi.»†Vedem limpede ca apa de izvor că vorbitorul și ascultătorii iudei aparțin a două popoare diferite, avînd religii diferite cu texte sacre care, se contrazic în întregul lor. Interzicerea consumului de carne era specific numai religiei geților, pe care unii răuleni, numiți eseni, o practicau sub nasul ivriților în toată Palestina și mult venin și ură le-au făcut întunecaților rabini. Și aceste fărîme de adevăr sînt o mică parte din istoria și cultura noastră identitară, falsificată și ocultată de organizații criminale care ne-au scris istoria după interesul lor.
În manuscrisul esen intitulat Legea Sfîntă avem informații despre apariția pe pămînt a acestei Legi a Tatălui Ceresc, loc binecuvîntat de Ziditor cu numele de Țara Sfîntă: ,,Tu, O, Lege Sfîntă/ Arborele Vieții/ Care te înalți în mijlocul/ Mării Veșnice./ Care ești numit/ Pomul Vindecărilor sufletești/ Pomul uimitoarelor vindecări/ Al tuturor Vindecărilor/ Și pe care se sprijină semințele/ Tuturor chemărilor noastre... Fiii Luminii/ Care lucrează în Grădina Frăției/ Se adăpostesc în Legea Sfîntă/ Binecuvîntați sînt aceia care sălășluiesc în Ea!†Numai la neamul get sau Neamul Scoborîtor din Zei cum îl numea poetul latin Ovidiu, apar aces
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 10:50
Ba prietene o fi cum zici tu, nu ma bag sa te contrazic, ca si mi-a zis parca cineva tot asa parca...
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:52
Numai la neamul get sau Neamul Scoborîtor din Zei cum îl numea poetul latin Ovidiu, apar aceste concepte teologice Pomul Vieții sau al Cunoașterii, Marea Veșnică, Frăția Celui Ales, Fiii Luminii, Legea Sfîntă - atît în cult, cît mai ales în mitologia noastră populară, adică stratul din mentalul colectiv care a păstrat mult din vechea religie strămoșească, dar nu se găsesc deloc în scrierile pretins revelate mozaicilor.
Manuscrisul Comuniunea cu îngerul apei ne spune că: ,,Legea Sfîntă a Tatălui Ceresc este ca un rîu care șerpuiește prin pădure: toate creaturile se adapă din acesta. El nu este numai pentru unii ci pentru toți.†Și din aceste locuri pline de păduri, pajiști, rîuri sfinte, Legea a fost dusă în Palestina cum se scrie limpede în manuscrisul intitulat Evanghelia esenă a lui Ioan: ,,Din locuri îndepărtate deșertului veniră Frații pentru a purta mărturia luminii, ca toți oamenii prin ei să poată merge în lumina Legii Sfinte.†Un mic fragment de manuscris păstrat în arhiva Vaticanului spune că: ,,Legea a fost plantată în/ Grădina Frăției/ pentru a lumina inima omului/ și a întinde înaintea lor/ toate căile adevăratei virtuți.†Asta este Legea lui Dumnezeu, Legea Adevărului și Dreptății dar numită și în alte forme în scrierile din Noul Legămînt și care nu are nimic comun cu mozaismul sau cu iudeo-creștinismul.
Mai este un document care aruncă în aer toată plăsmuirea celor ce au scris în numele religiei crucii în primele secole. Se numeÈ™te Scrisoarea lui Lentulus iar autorul care era proconsulul Tigrului È™i Sidonului în acele vremuri a trimis-o împăratului Tiberiu È™i Senatului roman. Manuscrisul a apărut menÈ›ionat pentru prima dată în anul 1421 la Roma de un italian ce l-ar fi tradus după unul grecesc ceva mai vechi care a fost adus de la Constantinopol. ,,...poporul îl numeÈ™te «Profet al Adevărului», iar ucenicii zic că este Fiul lui Dumnezeu, cel ce a făcut cerul ÅŸi pământul È™i toate cele ce au fost ÅŸi vor mai exista în univers! Omul acesta are o înfățiÈ™are simplă, e de statură mijlocie, are o faţă minunată, nobilă. Uitîndu-te la el, poÅ£i să-l îndrăgeÈ™ti ÅŸi să te temi de el totodată. Părul, de culoarea nucii coapte, îi atîrnă drept pînă la urechi, iar mai jos e răsucit în inele de culoare ceva mai deschisă ÅŸi strălucitoare, pe umeri îi este ciufulit, iar la mijlocul capului despărÈ›it – cum se obiÈ™nuieÈ™te la nazariteni; fruntea îi este senină ÅŸi netedă, faÅ£a fără riduri ÅŸi pete arată liniÈ™te È™i forță. Nu poÈ›i găsi nici un cusur formei nasului ÅŸi gurii, barba este deasă, de culoarea părului, nu prea lungă, în mijloc despărÅ£ită. Privirea dreaptă È™i pătrunzătoare, iar ochii albaÅŸtri-verzi, senini ÅŸi vioi. Cînd tună e înspăimîntător – cînd dojeneÈ™te e prietenos ÅŸi delicat, vioi în gravitatea lui. Cîteodată a plîns, dar niciodată nu a rîs. Èšinuta corpului mîndră ÅŸi dreaptă, mîinile ÅŸi braÈ›ele pline de farmec, în discuÈ›ie serios, modest È™i sobru, aÈ™a că poate fi pe drept cuvînt denumit după prooroci: cel mai frumos dintre fiii oamenilor... Cât despre învățătură, el atrage atenÈ›ia întregului Ierusalim. CunoaÈ™te pe dinafară toate È™tiinÈ›ele, fără a fi studiat vreuna. CălătoreÈ™te desculÈ›, sau încălÈ›at în sandale romane È™i cu capul descoperit. Se vorbeÈ™te pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut până acum prin părÈ›ile acestea. MulÈ›i iudei îl consideră chiar ca trimisul lui Dumnezeu; alÈ›ii îl denunță că lucrează contra legilor imperiale romane. Mă revolt foarte contra acestor iudei pizmaÈ™i. Omul acesta nu a cauzat nicio nemulÈ›umire niciunui om, niciodată.â€
Textul a fost cunoscut pentru prima dată în secolul Xlll iar în prezent este considerat apocrif sau chiar fals. Asemănarea pînă la identificare cu portretul lui Ili de pe tăbliţa 55 este năucitoare! Ideea coincidenței este exclusă pentru oricine sau orice, iar informațiile manuscrisului trebuie luate ca autentice pentru adevărata noastră istorie veche și nu cea falsificată din manuale. În manuscrisul descoperit la Qumran și intitulat Evanghelia esenă a păcii Ili chiar așa le spune iudeilor: ,,eu sînt trimis de Tatăl†ceea ce dovedește autenticitatea informațiilor din scrisoarea romanului Lentulus. Dar și expresiile din text, ,,profet al Adevărului†și ,,Fiul lui Dumnezeu†arată că personajul din scrisoare era adeptul religiei geților și cunoștea foarte bine Calea/Legea Adevărului și Dreptății fiindcă numai în textele sacre ale geților și esenilor găsim aceste formule teologice, ele lipsind cu desăvîrșire din scriiturile mozaicilor pretins a fi revelate, adică șoptite de Întunecimea Sa Iahwe!
Într-o traducere a Scrisorii lui Lentulus în limba engleză, am găsit următorul paragraf care lipsește din cele apărute în limb
Manuscrisul Comuniunea cu îngerul apei ne spune că: ,,Legea Sfîntă a Tatălui Ceresc este ca un rîu care șerpuiește prin pădure: toate creaturile se adapă din acesta. El nu este numai pentru unii ci pentru toți.†Și din aceste locuri pline de păduri, pajiști, rîuri sfinte, Legea a fost dusă în Palestina cum se scrie limpede în manuscrisul intitulat Evanghelia esenă a lui Ioan: ,,Din locuri îndepărtate deșertului veniră Frații pentru a purta mărturia luminii, ca toți oamenii prin ei să poată merge în lumina Legii Sfinte.†Un mic fragment de manuscris păstrat în arhiva Vaticanului spune că: ,,Legea a fost plantată în/ Grădina Frăției/ pentru a lumina inima omului/ și a întinde înaintea lor/ toate căile adevăratei virtuți.†Asta este Legea lui Dumnezeu, Legea Adevărului și Dreptății dar numită și în alte forme în scrierile din Noul Legămînt și care nu are nimic comun cu mozaismul sau cu iudeo-creștinismul.
Mai este un document care aruncă în aer toată plăsmuirea celor ce au scris în numele religiei crucii în primele secole. Se numeÈ™te Scrisoarea lui Lentulus iar autorul care era proconsulul Tigrului È™i Sidonului în acele vremuri a trimis-o împăratului Tiberiu È™i Senatului roman. Manuscrisul a apărut menÈ›ionat pentru prima dată în anul 1421 la Roma de un italian ce l-ar fi tradus după unul grecesc ceva mai vechi care a fost adus de la Constantinopol. ,,...poporul îl numeÈ™te «Profet al Adevărului», iar ucenicii zic că este Fiul lui Dumnezeu, cel ce a făcut cerul ÅŸi pământul È™i toate cele ce au fost ÅŸi vor mai exista în univers! Omul acesta are o înfățiÈ™are simplă, e de statură mijlocie, are o faţă minunată, nobilă. Uitîndu-te la el, poÅ£i să-l îndrăgeÈ™ti ÅŸi să te temi de el totodată. Părul, de culoarea nucii coapte, îi atîrnă drept pînă la urechi, iar mai jos e răsucit în inele de culoare ceva mai deschisă ÅŸi strălucitoare, pe umeri îi este ciufulit, iar la mijlocul capului despărÈ›it – cum se obiÈ™nuieÈ™te la nazariteni; fruntea îi este senină ÅŸi netedă, faÅ£a fără riduri ÅŸi pete arată liniÈ™te È™i forță. Nu poÈ›i găsi nici un cusur formei nasului ÅŸi gurii, barba este deasă, de culoarea părului, nu prea lungă, în mijloc despărÅ£ită. Privirea dreaptă È™i pătrunzătoare, iar ochii albaÅŸtri-verzi, senini ÅŸi vioi. Cînd tună e înspăimîntător – cînd dojeneÈ™te e prietenos ÅŸi delicat, vioi în gravitatea lui. Cîteodată a plîns, dar niciodată nu a rîs. Èšinuta corpului mîndră ÅŸi dreaptă, mîinile ÅŸi braÈ›ele pline de farmec, în discuÈ›ie serios, modest È™i sobru, aÈ™a că poate fi pe drept cuvînt denumit după prooroci: cel mai frumos dintre fiii oamenilor... Cât despre învățătură, el atrage atenÈ›ia întregului Ierusalim. CunoaÈ™te pe dinafară toate È™tiinÈ›ele, fără a fi studiat vreuna. CălătoreÈ™te desculÈ›, sau încălÈ›at în sandale romane È™i cu capul descoperit. Se vorbeÈ™te pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut până acum prin părÈ›ile acestea. MulÈ›i iudei îl consideră chiar ca trimisul lui Dumnezeu; alÈ›ii îl denunță că lucrează contra legilor imperiale romane. Mă revolt foarte contra acestor iudei pizmaÈ™i. Omul acesta nu a cauzat nicio nemulÈ›umire niciunui om, niciodată.â€
Textul a fost cunoscut pentru prima dată în secolul Xlll iar în prezent este considerat apocrif sau chiar fals. Asemănarea pînă la identificare cu portretul lui Ili de pe tăbliţa 55 este năucitoare! Ideea coincidenței este exclusă pentru oricine sau orice, iar informațiile manuscrisului trebuie luate ca autentice pentru adevărata noastră istorie veche și nu cea falsificată din manuale. În manuscrisul descoperit la Qumran și intitulat Evanghelia esenă a păcii Ili chiar așa le spune iudeilor: ,,eu sînt trimis de Tatăl†ceea ce dovedește autenticitatea informațiilor din scrisoarea romanului Lentulus. Dar și expresiile din text, ,,profet al Adevărului†și ,,Fiul lui Dumnezeu†arată că personajul din scrisoare era adeptul religiei geților și cunoștea foarte bine Calea/Legea Adevărului și Dreptății fiindcă numai în textele sacre ale geților și esenilor găsim aceste formule teologice, ele lipsind cu desăvîrșire din scriiturile mozaicilor pretins a fi revelate, adică șoptite de Întunecimea Sa Iahwe!
Într-o traducere a Scrisorii lui Lentulus în limba engleză, am găsit următorul paragraf care lipsește din cele apărute în limb
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 10:54
ÃŽntr-o traducere a Scrisorii lui Lentulus în limba engleză, am găsit următorul paragraf care lipseÈ™te din cele apărute în limba română: ,,în acest moment trăieÈ™te în Iudeea, un om de o virtute unică, al cărui nume este Isus Cristos, pe care barbarii îl cinstesc ca pe un profet, dar discipolii lui din dragoste îl adoră ca pe fiul nemuritorului Dumnezeu.†Dacă propoziÈ›ia ,,pe care barbarii îl cinstesc ca pe un profet†există cu adevărat în textul latin È™i cel grec È™i eu asta cred, atunci cei care au făcut ,,È™mecheria†eliminării citatului, È™tiu mult mai multe despre adevărata origine a iudeo-creÈ™tinismului È™i îi È›in pe tîmpiÈ›i tot în ceaÈ›a revelaÈ›iilor iudeo-sataniste. Nici Vaticanul nu s-a sfiit să dosească ceva scrisorele descoperite la Qumran motivînd că nu dau bine la urdoarea mozaică poleită ca vedenie cerească! Paragraful eliminat, menÈ›ionat mai sus, arată fără dubii că Ili/Iisus era ,,barbarâ€, adică străin din nordul Istrului, adevărul fiind tocmai cel dezvăluit È™i de tăbliÈ›ele de plumb găsite la Sinaia, dar È™i de textele iudeo-creÈ™tinilor Justin Martirul È™i Meliton din Sardes scrise în partea a doua a secolului ll È™i folosite de Eusebiu din Cezareea în Istoria bisericească!
Faptele povestite de scrisorile lui Lentulus și Pilat – persoane care au trăit evenimentele pe viu ca oficiali ai imperiului roman – sînt confirmate pe deplin de informațiile descoperite pe tăblițele de plumb ale geților și de scrierile esene Evanghelia Păcii și Cartea esenă a Învățătorului iubirii, dovedind autenticitatea evenimentelor istorice prezentate și, pe cale de consecință, marea făcătură a ivriților zeloți și a iudeo-sataniștilor numită ca religie creștină, însă corect iudeo-creștinism.
Dar sare în ochi în cele două scrisori, descrierea personajului Iisus care nu aparține rasei semite, autorii scoțînd în evidență contrastul uluitor de fizionomie dintre vorbitor și ascultătorii iudei, iar prin aceasta se infirmă toate scrierile ,,revelate†înguste sau late, ale religiei iudeo-creştine și implicit originile ei. Este firesc ca documentele menționate mai sus să fie negate de către frăția întunecaților Militia Crsiti, autoarea acestei monstruozități și beneficiara făcăturii! Dacă pretinsul fals ar fi fost făcut de către un roman, el nu are logică fiindcă atunci nu exista iudeo-creștinism, iar dacă a fost făcut mai tîrziu chiar de către un iudeo-creștin atunci ipoteticul autor nu dă dovadă că era întreg la minte fiindcă un fals are o logică a lui și sprijină un interes. Însă conținutul scrisorilor tocmai distrug fundamentele dogmei iudeo-creștine, arătînd că Iisus cel din antichitate, și nu cel născocit de către ivriți, nu aparținea acestui neam, ci el era venit din altă parte acolo și a fost crucificat de către fanaticii farisei fiindcă le-a demascat făcăturile și golăniile cu care umblau să zăpăcească lumea.
Înscrisurile amintite mai înainte nu descriu genotipul semit cu fețe întunecate, păr negru, creț, aspru și sîrmos, nas mare și coroiat și bărbi stufoase(cele două fotografii din dreapta), nici tipologia populației mediteraneene, nordice ori galice, ci numai pe cea din Carpaţi, adică strămoșii noștri geţi aşa cum dovedesc şi tăbliţele ce ne dau informaţii exacte despre fizionomia lui Ili, martirul crucificat de fanaticii ivriți farisei și zeloți pe care noi încă nu vrem să ni-l revendicăm cu mare respect şi pioşenie ca unul din marii martiri ai neamului mioritic. Pentru a le demasca mișelia, am pus la stînga imaginea cunoscută a lui Iisus Cristos în ipostaza de Păstor al Neamului Omenesc, unde el apare cu vestimentația specifică populației ivrițe deși pînă pe la anii 400 el era prezentat cum se vede în fotografia de jos. Spre dreapta am pus statuia unui get aflată în prezent în Muzeul Vaticanului și capul acestei sculpturi separat. Lîngă el am pus capul Marelui Preot al Neamului Scoborîtor din Zei, Ili așa cum apare el pe tăblița 54 dovedind prin asta că românii de azi păstrează în fizionomia lor foarte mult din cea a strămoșilor noștri, falnicii geți. Dacă născocitul ivrit Ioshua ajuns la noi ca Iisus ar fi fost semit trebuia să aibă o mutră ca a celor ce își spuneau ,,Beni Israel†sau ca a marelui lor plăsmuitor Josephus Flavius, ultimele două fotografii spre dreapta.
Bunul Păstor, iudeo-creștinism așa cum și-l imaginau ei în secolul lV cînd încă nu erau stăpînii imperiului roman. Spre dreapta, următoarea vedere este a unuia dintre cei doi însoțitori ai Sfîntului Soare din creștinismul arimin, numiți de greci cabiri sau dendrofori. Mai departe spre dreapta este o iconiță a geților cu un cabir care săvîrșește un ritual de purificare pentru însănătoșirea unei persoane bolnave. Practica a ajuns pînă la încep
Faptele povestite de scrisorile lui Lentulus și Pilat – persoane care au trăit evenimentele pe viu ca oficiali ai imperiului roman – sînt confirmate pe deplin de informațiile descoperite pe tăblițele de plumb ale geților și de scrierile esene Evanghelia Păcii și Cartea esenă a Învățătorului iubirii, dovedind autenticitatea evenimentelor istorice prezentate și, pe cale de consecință, marea făcătură a ivriților zeloți și a iudeo-sataniștilor numită ca religie creștină, însă corect iudeo-creștinism.
Dar sare în ochi în cele două scrisori, descrierea personajului Iisus care nu aparține rasei semite, autorii scoțînd în evidență contrastul uluitor de fizionomie dintre vorbitor și ascultătorii iudei, iar prin aceasta se infirmă toate scrierile ,,revelate†înguste sau late, ale religiei iudeo-creştine și implicit originile ei. Este firesc ca documentele menționate mai sus să fie negate de către frăția întunecaților Militia Crsiti, autoarea acestei monstruozități și beneficiara făcăturii! Dacă pretinsul fals ar fi fost făcut de către un roman, el nu are logică fiindcă atunci nu exista iudeo-creștinism, iar dacă a fost făcut mai tîrziu chiar de către un iudeo-creștin atunci ipoteticul autor nu dă dovadă că era întreg la minte fiindcă un fals are o logică a lui și sprijină un interes. Însă conținutul scrisorilor tocmai distrug fundamentele dogmei iudeo-creștine, arătînd că Iisus cel din antichitate, și nu cel născocit de către ivriți, nu aparținea acestui neam, ci el era venit din altă parte acolo și a fost crucificat de către fanaticii farisei fiindcă le-a demascat făcăturile și golăniile cu care umblau să zăpăcească lumea.
Înscrisurile amintite mai înainte nu descriu genotipul semit cu fețe întunecate, păr negru, creț, aspru și sîrmos, nas mare și coroiat și bărbi stufoase(cele două fotografii din dreapta), nici tipologia populației mediteraneene, nordice ori galice, ci numai pe cea din Carpaţi, adică strămoșii noștri geţi aşa cum dovedesc şi tăbliţele ce ne dau informaţii exacte despre fizionomia lui Ili, martirul crucificat de fanaticii ivriți farisei și zeloți pe care noi încă nu vrem să ni-l revendicăm cu mare respect şi pioşenie ca unul din marii martiri ai neamului mioritic. Pentru a le demasca mișelia, am pus la stînga imaginea cunoscută a lui Iisus Cristos în ipostaza de Păstor al Neamului Omenesc, unde el apare cu vestimentația specifică populației ivrițe deși pînă pe la anii 400 el era prezentat cum se vede în fotografia de jos. Spre dreapta am pus statuia unui get aflată în prezent în Muzeul Vaticanului și capul acestei sculpturi separat. Lîngă el am pus capul Marelui Preot al Neamului Scoborîtor din Zei, Ili așa cum apare el pe tăblița 54 dovedind prin asta că românii de azi păstrează în fizionomia lor foarte mult din cea a strămoșilor noștri, falnicii geți. Dacă născocitul ivrit Ioshua ajuns la noi ca Iisus ar fi fost semit trebuia să aibă o mutră ca a celor ce își spuneau ,,Beni Israel†sau ca a marelui lor plăsmuitor Josephus Flavius, ultimele două fotografii spre dreapta.
Bunul Păstor, iudeo-creștinism așa cum și-l imaginau ei în secolul lV cînd încă nu erau stăpînii imperiului roman. Spre dreapta, următoarea vedere este a unuia dintre cei doi însoțitori ai Sfîntului Soare din creștinismul arimin, numiți de greci cabiri sau dendrofori. Mai departe spre dreapta este o iconiță a geților cu un cabir care săvîrșește un ritual de purificare pentru însănătoșirea unei persoane bolnave. Practica a ajuns pînă la încep
26755 raspunsuri
Postat de Lady_G la 09 ianuarie 2016 - 11:05
Ehehee!!!ajunserati la pagina 2..sa ma pun pe citit la cafea..
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:07
Practica a ajuns pînă la începutul secolului XX prin dansul călușarilor. Cei doi bărbați care îl însoțesc pe călăreț, au aceeași vestimentație ca Bunul Păstor! În margine este o carpetă oltenească de pe la anii 1890-1920 cu Pomul Vieții pe care sînt așezate patru păsări. Trei sînt mai mici și seamănă foarte bine cu pasărea mică din imaginea cu Bunul Păstor, fiind situată la stînga capului, iar pasărea mai mare de pe mijlocul Pomului Vieții sau al Cunoașterii, este situată la dreapta capului Bunului Păstor. Poate că pasărea mică este o ciocîrlie, așa cum a fost numit de mai multe ori Ili pe tăblițele de plumb, iar cea mare este pasărea măiastră sau fenixul cum i-au zis pricepuții greci.
Un alt document care confirmă informaÈ›iile de pe tăbliÅ£ele geÅ£ilor dar ÅŸi a celor din scrisoarea menÅ£ionată este o traducere a lucrării lui J. Flavius Istoria războiul iudeilor împotriva romanilor în limba rusă, făcută în secolele Xl-Xll ÅŸi care ne dă alte date despre moartea lui Iisus dar foarte asemănătoare cu conÅ£inutul tăbliÅ£elor noastre dovedind faptul că tălmăcitorii s-au folosit de unele scrieri religioase apocrife dar care sînt autentice. ,,Åži a poruncit (Pilat) să fie adus în faÅ£a sa făcătorul de minuni. Punînd să fie cercetat a recunoscut că acesta era un binefăcător ÅŸi nu un răufăcător sau răzvrătit sau unul din cei care vrea să ia puterea ÅŸi i-a dat drumul. Åži într-adevăr i-a vindecat soÅ£ia ce îi era pe moarte. Åži s-a îndepărtat la locul său obiÅŸnuit ÅŸi faptele sale obiÅŸnuite le făcea. Cărturarii, otrăviÅ£i de invidie, i-au dat lui Pilat 30 de talanÅ£i pentru a-l omorî. Iar acesta luînd banii, lăsă voinÅ£ei lor executarea acestei miÅŸelii. AceÅŸtia îl prinseră ÅŸi îl răstigniră împotriva Legii părinÅ£ilor lor… Unii susÅ£in acum că a fost înviat, alÅ£ii că a fost furat de prieteni. Cine are dreptate nu ÅŸtiuâ€. TăbliÅ£ele strămoÅŸilor noÅŸtri chiar asta spun despre soarta lui Ili, că iudeii l-au ucis din ura fără margine împotriva a tot ce nu ieÅŸea de sub freza lor iar fapta este confirmată ÅŸi de J. Flavius. TăbliÅ£ele 55 ÅŸi 56 spun cum Noe împreună cu ceata lui au luat trupul lui Ili l-au pus la poarta cetăţii, după ce au plătit o taxă autorităţilor romane ÅŸi l-au adus în GeÅ£ia, informaÈ›ia fiind confirmată de tălmăcirea rusă a scrierii lui J. Flavius.
Urmele adevărului istoric le mai găsim și în scrierile talmudice din secolul l sau ll care spun numai pentru luminarea lor, despre Ili sau Iisous astfel: ,,Ieshu practica vrăjitoria și uimea pe Israel†(B. Sanhendrin 43,a, amintit de Mircea Eliade în Istoria ideilor și credințelor religioase, vol. ll, pag. 305 ediția 1992.) Chiar scrisoarea lui Lentulus spune despre iudeii pizmași că umblau peste tot cu pîra, acuzîndu-l pe Ili de cîte în lună și pe pămînt, inclusiv că ar cloci ceva împotriva împăratului! Expresia ,,uimea pe Israel†arată tocmai ura și înveninarea ce o arătau rabinii și fariseii din Iudeea marelui preot al geților adeptul unei religii opuse mozaismului.
Epistola luiPavel către iudei aminteÅŸte de locul martirajului lui Ili la 13,12: ,,De aceea ÅŸi Iisus ca să sfinÅ£ească norodul cu însăşi sîngele Său, a pătimit dincolo de poartăâ€, adică hoÅ£ie ÅŸi făcătură toată făcută din vedenie dar Å£inută ca har divin. Grozăvia acestei crime este menÈ›ionată È™i în manuscrisul descoperit la Qumran È™i intitulat Documentul sadochit, unde la capitolul Despre pedeapsa viitoare a celor nesupuÅŸi, spun despre conducătorul casei Pelag, că a fost crucificat fiindcă a pîngărit templul mozaicilor, iar prin sîngele lui s-a făcut purificare prin ispășirea sacrilegiului după căpățînele lor. Ambele izvoare confirmă faptul că Ili a fost victima unui act de sacrificiu ritualic al rabinilor mozaici, astfel ca prin sîngele său să fie ,,curățat†templul Satanei de ,,pîngărirea†adusă de Marele Preot al geÈ›ilor.
Mai aduc o dovadă arheologică privind monstruozitățile numite azi ,,revelații†care în fapt sînt crime asupra Neamului Omenesc puse la cale de cea mai odioasă organizație criminală ce și-a făcut felul printre oameni.
Fotografia din stînga este Iisus răstignit după hagiografia iudeo-cretină, iar cea din dreapta este cea a lui ,,Orfeu, păstorul răstignitâ€. Deasupra crucii este o semilună, iar deasupra acesteia este crucea cu braÈ›ele egale. De-a dreapta È™i de-a stînga acesteia sînt cîte trei cruci, dar răsucite puÈ›in care seamănă cu ,,crucea sf. Andreiâ€. Imaginea are următoarea inscripÈ›ie: OPΦEOC BAKKI(baci: È™eful stînei, conducător, îndrumător) KOC(coÈ™i: a lovi, a bate, a desprinde, a nimici), adică după înÈ›elegerea mioritică se tălmăceÈ™te astfel: Orfeu, păstorul/baciul distrus/răstignit. Textul este scris în limba română veche fiindcă grecii di
Un alt document care confirmă informaÈ›iile de pe tăbliÅ£ele geÅ£ilor dar ÅŸi a celor din scrisoarea menÅ£ionată este o traducere a lucrării lui J. Flavius Istoria războiul iudeilor împotriva romanilor în limba rusă, făcută în secolele Xl-Xll ÅŸi care ne dă alte date despre moartea lui Iisus dar foarte asemănătoare cu conÅ£inutul tăbliÅ£elor noastre dovedind faptul că tălmăcitorii s-au folosit de unele scrieri religioase apocrife dar care sînt autentice. ,,Åži a poruncit (Pilat) să fie adus în faÅ£a sa făcătorul de minuni. Punînd să fie cercetat a recunoscut că acesta era un binefăcător ÅŸi nu un răufăcător sau răzvrătit sau unul din cei care vrea să ia puterea ÅŸi i-a dat drumul. Åži într-adevăr i-a vindecat soÅ£ia ce îi era pe moarte. Åži s-a îndepărtat la locul său obiÅŸnuit ÅŸi faptele sale obiÅŸnuite le făcea. Cărturarii, otrăviÅ£i de invidie, i-au dat lui Pilat 30 de talanÅ£i pentru a-l omorî. Iar acesta luînd banii, lăsă voinÅ£ei lor executarea acestei miÅŸelii. AceÅŸtia îl prinseră ÅŸi îl răstigniră împotriva Legii părinÅ£ilor lor… Unii susÅ£in acum că a fost înviat, alÅ£ii că a fost furat de prieteni. Cine are dreptate nu ÅŸtiuâ€. TăbliÅ£ele strămoÅŸilor noÅŸtri chiar asta spun despre soarta lui Ili, că iudeii l-au ucis din ura fără margine împotriva a tot ce nu ieÅŸea de sub freza lor iar fapta este confirmată ÅŸi de J. Flavius. TăbliÅ£ele 55 ÅŸi 56 spun cum Noe împreună cu ceata lui au luat trupul lui Ili l-au pus la poarta cetăţii, după ce au plătit o taxă autorităţilor romane ÅŸi l-au adus în GeÅ£ia, informaÈ›ia fiind confirmată de tălmăcirea rusă a scrierii lui J. Flavius.
Urmele adevărului istoric le mai găsim și în scrierile talmudice din secolul l sau ll care spun numai pentru luminarea lor, despre Ili sau Iisous astfel: ,,Ieshu practica vrăjitoria și uimea pe Israel†(B. Sanhendrin 43,a, amintit de Mircea Eliade în Istoria ideilor și credințelor religioase, vol. ll, pag. 305 ediția 1992.) Chiar scrisoarea lui Lentulus spune despre iudeii pizmași că umblau peste tot cu pîra, acuzîndu-l pe Ili de cîte în lună și pe pămînt, inclusiv că ar cloci ceva împotriva împăratului! Expresia ,,uimea pe Israel†arată tocmai ura și înveninarea ce o arătau rabinii și fariseii din Iudeea marelui preot al geților adeptul unei religii opuse mozaismului.
Epistola luiPavel către iudei aminteÅŸte de locul martirajului lui Ili la 13,12: ,,De aceea ÅŸi Iisus ca să sfinÅ£ească norodul cu însăşi sîngele Său, a pătimit dincolo de poartăâ€, adică hoÅ£ie ÅŸi făcătură toată făcută din vedenie dar Å£inută ca har divin. Grozăvia acestei crime este menÈ›ionată È™i în manuscrisul descoperit la Qumran È™i intitulat Documentul sadochit, unde la capitolul Despre pedeapsa viitoare a celor nesupuÅŸi, spun despre conducătorul casei Pelag, că a fost crucificat fiindcă a pîngărit templul mozaicilor, iar prin sîngele lui s-a făcut purificare prin ispășirea sacrilegiului după căpățînele lor. Ambele izvoare confirmă faptul că Ili a fost victima unui act de sacrificiu ritualic al rabinilor mozaici, astfel ca prin sîngele său să fie ,,curățat†templul Satanei de ,,pîngărirea†adusă de Marele Preot al geÈ›ilor.
Mai aduc o dovadă arheologică privind monstruozitățile numite azi ,,revelații†care în fapt sînt crime asupra Neamului Omenesc puse la cale de cea mai odioasă organizație criminală ce și-a făcut felul printre oameni.
Fotografia din stînga este Iisus răstignit după hagiografia iudeo-cretină, iar cea din dreapta este cea a lui ,,Orfeu, păstorul răstignitâ€. Deasupra crucii este o semilună, iar deasupra acesteia este crucea cu braÈ›ele egale. De-a dreapta È™i de-a stînga acesteia sînt cîte trei cruci, dar răsucite puÈ›in care seamănă cu ,,crucea sf. Andreiâ€. Imaginea are următoarea inscripÈ›ie: OPΦEOC BAKKI(baci: È™eful stînei, conducător, îndrumător) KOC(coÈ™i: a lovi, a bate, a desprinde, a nimici), adică după înÈ›elegerea mioritică se tălmăceÈ™te astfel: Orfeu, păstorul/baciul distrus/răstignit. Textul este scris în limba română veche fiindcă grecii di
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:09
Textul este scris în limba română veche fiindcă grecii din secolele l-ll ale erei noastre ca și cei de azi, nu folosesc litera C pentru consoana S, ci numai semnul Σ.
Amintirea laconică a existenţei lui, nu este determinată de sărăcia informaţiilor ci de cloceala ce au pus-o la cale ivriţii, romanii şi grecii să-şi însuşească înţelepciunea şi martirajul acestui om deosebit. În cazul lui Ili/Iosius, sărăcia datelor mă duce cu gîndul la potlogăria lui Herodot pusă la cale, de cinstire a grecului Pitagora şi prezentarea lui Zamolxe ca un om de nimic bun doar pentru sclavie şi incapabil să înţeleagă cum vine cu subţirimea înţelepciunii!
Informaţiile arătate mai sus coincid în cea mai mare parte cu cele furnizate de tăbliţele de plumb ale geţilor numai că aici avem şi originea lui de neam precum şi legătura care exista între strămoşii noştri şi galii sau galatii din Galatia şi Galileea iar secta esenilor din această regiune era îndrumată spiritual de marele preot get cum ne arată limpede documentele lor descoperite la Qumran, o parte făcute publice iar altele ascunse încă în arhiva secretă a Vaticanului dar şi miturile solomonarilor noştri!
A venit timpul să ştim adevărul despre aceste evenimente care sînt măsluite cu mare meşteşug de aproape 2000 de ani iar Ili să aibă dreptul la istorie şi la veşnică amintire în memoria colectivă a neamului rumun!
CONSTANTIN OLARIU ARIMIN
Amintirea laconică a existenţei lui, nu este determinată de sărăcia informaţiilor ci de cloceala ce au pus-o la cale ivriţii, romanii şi grecii să-şi însuşească înţelepciunea şi martirajul acestui om deosebit. În cazul lui Ili/Iosius, sărăcia datelor mă duce cu gîndul la potlogăria lui Herodot pusă la cale, de cinstire a grecului Pitagora şi prezentarea lui Zamolxe ca un om de nimic bun doar pentru sclavie şi incapabil să înţeleagă cum vine cu subţirimea înţelepciunii!
Informaţiile arătate mai sus coincid în cea mai mare parte cu cele furnizate de tăbliţele de plumb ale geţilor numai că aici avem şi originea lui de neam precum şi legătura care exista între strămoşii noştri şi galii sau galatii din Galatia şi Galileea iar secta esenilor din această regiune era îndrumată spiritual de marele preot get cum ne arată limpede documentele lor descoperite la Qumran, o parte făcute publice iar altele ascunse încă în arhiva secretă a Vaticanului dar şi miturile solomonarilor noştri!
A venit timpul să ştim adevărul despre aceste evenimente care sînt măsluite cu mare meşteşug de aproape 2000 de ani iar Ili să aibă dreptul la istorie şi la veşnică amintire în memoria colectivă a neamului rumun!
CONSTANTIN OLARIU ARIMIN
Postat de Lady_G la 09 ianuarie 2016 - 11:11
Autor, tot ce ne pui aci, tu ai citit ? Doar intreb..
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:17
Lady_G
Autor, tot ce ne pui aci, tu ai citit ? Doar intreb..
4062 raspunsuri
Postat de independenta la 09 ianuarie 2016 - 11:17
Asta da inteligenta :)))))eu nu pot copia de pe telefon:(
Postat de Lady_G la 09 ianuarie 2016 - 11:20
bhairava
Lady_G
Autor, tot ce ne pui aci, tu ai citit ? Doar intreb..
Postat de independenta la 09 ianuarie 2016 - 11:20
bhairava
Lady_G
Autor, tot ce ne pui aci, tu ai citit ? Doar intreb..
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:27
Pentru Lady_G: Din acelaşi motiv din care a fost refuzat şi Toni Victor Moldovan, însă voi citi şi taducerile domniei voastre ale plăcuţelor de la Sinaia când le veţi avea!
Acum am văzut pe ariminia.ro că acel tiraj s-a epuizat, deci sunt mulţi care încep să "behăie"! "Adevăruri ascunse" are cu siguranţă alt preţ...
Acum am văzut pe ariminia.ro că acel tiraj s-a epuizat, deci sunt mulţi care încep să "behăie"! "Adevăruri ascunse" are cu siguranţă alt preţ...
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:32
Catalogarea lucrării ca â€periculoasă†a fost făcută cu prilejul unei întruniri a unor români patrioÅ£i ÅŸi iubitori de Adevăr pe la mijlocul lunii august 2011, cînd cineva dintre cei prezenÅ£i a cerut organizatorului să fie prezentată ÅŸi â€Adevăruri Ascunseâ€. Acesta a spus că nu poate întreprinde o asemenea acÅ£iune, fiindcă scrierea este â€periculoasăâ€!
Am să dau numai cîteva din motivele pentru care această carte este ,,periculoasăâ€:
◠prezintă cum nu a mai fost făcut încă în cultura românilor, istoria noastră foarte veche şi veche, aşa cum a putut fi extrasă pînă în prezent din diferite izvoare, iar nu cum a falsificat-o instituţia iudeo-masonică numită Academia Română la porunca mafiei sioniste şi prin fel de fel de trădători de Neam şi Ţară.
◠înfăţişează măreaţa civilizaţie a geţilor (în vechea limbă însemnînd Poporul Ales/Strălucitor), poate cea mai grandioasă a antichităţii, şi modul în care au fost ascunse sau răstălmăcite cu bună ştiinţă majoritatea informaţiilor legate de aceasta; prezintă istoria imperiului roman de neam get timp de peste 180 de ani şi regatul geto-got din Italia.
◠arată continuitatea poporului hiperborean/arimasp/pelasg/get/rumun pe aceste meleaguri din timpuri imemoriale şi dăinuirea limbii şi tradiţiilor strămoşeşti.
◠prezintă o mare parte din istoria reală a iudeo-creştinismului şi a adevăratului dar ocultatului creştinism (cel numit arimin) - religia geţilor, bazată pe cultul crucii, cu o vechime la noi de peste 8000 de ani.
â— luminează aÅŸa-zisul â€mileniu de întuneric al românilorâ€, făcătură malefică a unor pretinÅŸi istorici români în conjuraÅ£ie cu unii neromâni (pentru a ne aduce pe aceste plaiuri abia în secolele IX-X, pe cînd pasămite alÅ£ii erau de multe sute de ani stăpîni ÅŸi neÅŸtiuÅ£i băştinaÅŸi ai plaiurilor carpatine), în vederea unor pretenÅ£ii etnice ÅŸi teritoriale.
◠desfiinţează cu date statistice şi documente oficiale, pretinsul holocaust făcut de către armata română asupra mozaicilor în Transnistria în perioada 1941-1944, unde ar fi asasinat 400.000 de iubitori ai lui Yahwe, înroşiţi de iudeo-bolşevism şi antiromânism.
Cartea are 1198 de pagini structurate în două volume (format A5) și pornește de la citirea tăblițelor de plumb descoperite la Sinaia. Poate fi achiziţionată folosind legătura (linkul) de mai jos.
ACEST TIRAJ A FOST EPUIZAT ȘI AM SCOS ALTUL ÃŽN 2014, vezi informaÈ›ii în articolul ,,Èšara Zeilorâ€
Am să dau numai cîteva din motivele pentru care această carte este ,,periculoasăâ€:
◠prezintă cum nu a mai fost făcut încă în cultura românilor, istoria noastră foarte veche şi veche, aşa cum a putut fi extrasă pînă în prezent din diferite izvoare, iar nu cum a falsificat-o instituţia iudeo-masonică numită Academia Română la porunca mafiei sioniste şi prin fel de fel de trădători de Neam şi Ţară.
◠înfăţişează măreaţa civilizaţie a geţilor (în vechea limbă însemnînd Poporul Ales/Strălucitor), poate cea mai grandioasă a antichităţii, şi modul în care au fost ascunse sau răstălmăcite cu bună ştiinţă majoritatea informaţiilor legate de aceasta; prezintă istoria imperiului roman de neam get timp de peste 180 de ani şi regatul geto-got din Italia.
◠arată continuitatea poporului hiperborean/arimasp/pelasg/get/rumun pe aceste meleaguri din timpuri imemoriale şi dăinuirea limbii şi tradiţiilor strămoşeşti.
◠prezintă o mare parte din istoria reală a iudeo-creştinismului şi a adevăratului dar ocultatului creştinism (cel numit arimin) - religia geţilor, bazată pe cultul crucii, cu o vechime la noi de peste 8000 de ani.
â— luminează aÅŸa-zisul â€mileniu de întuneric al românilorâ€, făcătură malefică a unor pretinÅŸi istorici români în conjuraÅ£ie cu unii neromâni (pentru a ne aduce pe aceste plaiuri abia în secolele IX-X, pe cînd pasămite alÅ£ii erau de multe sute de ani stăpîni ÅŸi neÅŸtiuÅ£i băştinaÅŸi ai plaiurilor carpatine), în vederea unor pretenÅ£ii etnice ÅŸi teritoriale.
◠desfiinţează cu date statistice şi documente oficiale, pretinsul holocaust făcut de către armata română asupra mozaicilor în Transnistria în perioada 1941-1944, unde ar fi asasinat 400.000 de iubitori ai lui Yahwe, înroşiţi de iudeo-bolşevism şi antiromânism.
Cartea are 1198 de pagini structurate în două volume (format A5) și pornește de la citirea tăblițelor de plumb descoperite la Sinaia. Poate fi achiziţionată folosind legătura (linkul) de mai jos.
ACEST TIRAJ A FOST EPUIZAT ȘI AM SCOS ALTUL ÃŽN 2014, vezi informaÈ›ii în articolul ,,Èšara Zeilorâ€
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 11:36
Eu cred ca ti bag raport la topic ca esti bandit si faci reclama aici pe carca oamenilor care vor sa se cupleze sa ti vinzi tu idiotenia:)
3843 raspunsuri
Postat de mosado la 09 ianuarie 2016 - 11:41
Autorule,iar noi am fost evrei?Aici ar fi socul forumului,zic sa cercetezi alte site-uri de specialitate,poate vii cu ceva informatii.d:))
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:42
Le_miserable
Eu cred ca ti bag raport la topic ca esti bandit si faci reclama aici pe carca oamenilor care vor sa se cupleze sa ti vinzi tu idiotenia:)
1288 raspunsuri
Postat de Catalin_N la 09 ianuarie 2016 - 11:45
Autor, dacat acest spam, eu zic ca mai util site-ului ar fi un sitemap si setarea unui fisier robots.txt
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 11:45
Aa pai dupa doamne umblii tu sa-ti citeasca toata tampenia asta? N-ai noroc imi pare rau despre dumneata, si cu ocazia asta am sa rog toate doamnele pe care le stresezi cu insistenta dumitale, sa foloseasca butonul cu stegulet din coltul din dreapta de la inceputul topicului unde scrie raportati abuz.
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:47
Catalin_N
Autor, dacat acest spam, eu zic ca mai util site-ului ar fi un sitemap si setarea unui fisier robots.txt
Postat de Le_miserable la 09 ianuarie 2016 - 11:50
Nu trebuie sa te superi dar si noi umblam dupa doamne pe aici, e concurenta prea mare intre barbati, si datorita celor ca dumneata fug de pe site, ne baga pe toti in aceiasi oala, ne considera tampiti si ne ignora, asa ca trebuie luate masuri urgente in cazul tau sa fi eliminat in cel mai scurt timp pentru ca ai o influenta negativa asupra imaginii de ansamblu a sexului masculin
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 11:53
Le_miserable
Aa pai dupa doamne umblii tu sa-ti citeasca toata tampenia asta? N-ai noroc imi pare rau despre dumneata, si cu ocazia asta am sa rog toate doamnele pe care le stresezi cu insistenta dumitale, sa foloseasca butonul cu stegulet din coltul din dreapta de la inceputul topicului unde scrie raportati abuz.Văd că doamnele v-au ocolit insistent şi până să apar eu! Cred că şi adminii s-au plictisit de oferta voastră!
Postat de Lady_G la 09 ianuarie 2016 - 19:38
Sunt la jumatate..revin!
Postat de bhairava la 09 ianuarie 2016 - 20:54
Lady_G
Sunt la jumatate..revin!
14045 raspunsuri
Postat de FELIX_IULIAN la 09 ianuarie 2016 - 23:48
Am citit, inca de la amiaza, tot ce-ati scris ! Pe Iisus, (mi s-A aratat !), incerca Moartea sa-L ocoleasca oricum... sa ajunga la mine; urla, se razvratea impotriva-I, zicea ca a venit sa ma ajute, ca nu-i nevoie si de El aici, c-o scoate cumva la capat... Dadea sa-L atinga, si imediat din ceva ca un piept monstruos ieseau niste urlete groaznice, un sange negru se prelingea pe jos; Iisus imi zambea doar... raze de Soare ii curgeau din par. A ramas asa, nemiscat, zambindu-mi nesfarsit, pana m-am trezit... Stateam in capul oaselor, cu capul in barbie, si cu palmele stranse, atat de stranse incat in primele momente de trezie mi-a fost imposibil sa mi le desfac !
Postat de bhairava la 10 ianuarie 2016 - 00:13
FELIX_IULIAN
Am citit, inca de la amiaza, tot ce-ati scris ! Pe Iisus, (mi s-A aratat !), incerca Moartea sa-L ocoleasca oricum... sa ajunga la mine; urla, se razvratea impotriva-I, zicea ca a venit sa ma ajute, ca nu-i nevoie si de El aici, c-o scoate cumva la capat... Dadea sa-L atinga, si imediat din ceva ca un piept monstruos ieseau niste urlete groaznice, un sange negru se prelingea pe jos; Iisus imi zambea doar... raze de Soare ii curgeau din par. A ramas asa, nemiscat, zambindu-mi nesfarsit, pana m-am trezit... Stateam in capul oaselor, cu capul in barbie, si cu palmele stranse, atat de stranse incat in primele momente de trezie mi-a fost imposibil sa mi le desfac !Felix, eşti conştient în vise? Adică, spre exemplu, poţi mişca o mână? Dacă da, poţi încerca să schimbi un detaliu, spre exemplu să faci o floare galbenă dintr-o floare roşie? La trezire, s-a întâmplat vreodată să-ţi aminteşti mai mult de un vis?
Postat de FELIX_IULIAN la 10 ianuarie 2016 - 00:23
Da, ma pot misca... sau asa visez. Nu mi-am amintit decat visul in sine. In vise, schimb si culorile florile... da.
1789 raspunsuri
Postat de earthlife la 10 ianuarie 2016 - 00:55
Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta pana la moarte. (w. churchill)
domnule bhairava eu nu am citit nici 1% din ce ati postat aici, dar pentru libertatea domniei voastre de a posta ce doriti , eu voi lupta pana la moarte !
asadar , va sunt alaturi ! si rog administratia , in ciuda glumitelor colegilor , sa ne acorde placerea sa va avem in continuare , coechipier la rubrica forum !
domnule bhairava eu nu am citit nici 1% din ce ati postat aici, dar pentru libertatea domniei voastre de a posta ce doriti , eu voi lupta pana la moarte !
asadar , va sunt alaturi ! si rog administratia , in ciuda glumitelor colegilor , sa ne acorde placerea sa va avem in continuare , coechipier la rubrica forum !
Postat de bhairava la 10 ianuarie 2016 - 08:39
FELIX_IULIAN
Da, ma pot misca... sau asa visez. Nu mi-am amintit decat visul in sine. In vise, schimb si culorile florile... da.Dacă nu te plictiseşte, ar trebui să ai un caiet lângă pat în care să-ţi notezi imediat ce te trezeşti cât mai multe detalii din ce-ţi aminteşti. Cu timpul îţi vei aminti din ce în ce mai multe, însă va veni vremea când vei ieşi conştient din trupul fizic şi s-ar putea să te limitezi singur, considerând că nu eşti în acord cu dogma oficială. Atunci ar trebui să cauţi un isihast mai avansat în practică. Dacă îi dai detalii interesante, va prinde încredere în tine şi îţi va spune mai multe.
Postat de bhairava la 10 ianuarie 2016 - 08:42
earthlife
Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta pana la moarte. (w. churchill)domnule bhairava eu nu am citit nici 1% din ce ati postat aici, dar pentru libertatea domniei voastre de a posta ce doriti , eu voi lupta pana la moarte !
asadar , va sunt alaturi ! si rog administratia , in ciuda glumitelor colegilor , sa ne acorde placerea sa va avem in continuare , coechipier la rubrica forum !
Pentru Felix: Nu mi-a luat cratima, "întoarce-te" în loc de "întoarcete"!
Postat de niatza la 10 ianuarie 2016 - 09:05
bhairava
earthlife
Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta pana la moarte. (w. churchill)domnule bhairava eu nu am citit nici 1% din ce ati postat aici, dar pentru libertatea domniei voastre de a posta ce doriti , eu voi lupta pana la moarte !
asadar , va sunt alaturi ! si rog administratia , in ciuda glumitelor colegilor , sa ne acorde placerea sa va avem in continuare , coechipier la rubrica forum !
Pentru Felix: Nu mi-a luat cratima, "întoarce-te" în loc de "întoarcete"!
...alta cheste ,...tu nu ai capacitate proprie de sinteza ,astfel incat, sa te urci cumva pe studiile astea sau pe asa imensitate de copy-paste ,...nu de alta dar zau ca luatul pe scurtatura te duce mai iute la tinta
Postat de bhairava la 10 ianuarie 2016 - 09:13
Pentru niatza: După cum vedeţi, este greu de priceput şi la lungimea aceasta, deşi autorul argumentează. Sunteţi invitatul meu să faceţi un rezumat al postărilor mele cât de scurt doriţi, însă fără a pierde informaţie esenţială.
Spre exemplu, aş dori să descărcaţi de pe ariminia.ro imaginea cu plăcuţa ce are un om crucificat pe ea şi să-mi spuneţi de ce scrie "Orfeu" pe ea.
Spre exemplu, aş dori să descărcaţi de pe ariminia.ro imaginea cu plăcuţa ce are un om crucificat pe ea şi să-mi spuneţi de ce scrie "Orfeu" pe ea.
Postat de Lady_G la 10 ianuarie 2016 - 14:13
bhairava
Pentru Lady_G: Din acelaşi motiv din care a fost refuzat şi Toni Victor Moldovan, însă voi citi şi taducerile domniei voastre ale plăcuţelor de la Sinaia când le veţi avea!Acum am văzut pe ariminia.ro că acel tiraj s-a epuizat, deci sunt mulţi care încep să "behăie"! "Adevăruri ascunse" are cu siguranţă alt preţ...
Postat de niatza la 10 ianuarie 2016 - 14:22
Nu treb sa-mi spuna arinimia ceva pt ca io sustin din suflet pi Eminescu ,numa ca ,inca n-a sosit vremea aia ,mai asteapta si tu
“Va veni ziua în care È™i pietrele vor vorbi adevărul, în care cartea faptelor petrecute va sta deschisă È™i se va citi atît de lămurit, încît toată doctrina paralogismelor nu va fi în stare să-i întunece înÈ›elesul.â€M Eminescu 1877
“Va veni ziua în care È™i pietrele vor vorbi adevărul, în care cartea faptelor petrecute va sta deschisă È™i se va citi atît de lămurit, încît toată doctrina paralogismelor nu va fi în stare să-i întunece înÈ›elesul.â€M Eminescu 1877
Postat de niatza la 10 ianuarie 2016 - 14:24
Pt mine ,pietrele si bolovanii ,ma invata mai mult decat tache vorbele la un loc ...pt ca vorba volant ...
4748 raspunsuri
Postat de oanalarisa la 10 ianuarie 2016 - 14:32
Doamne cat am putut sa rad:))))))))))))))))))))))))))))cu lacrimi de crocodil:)))))))))))))))))))))))))))))
Postat de FELIX_IULIAN la 10 ianuarie 2016 - 14:35
oanalarisa
Doamne cat am putut sa rad:))))))))))))))))))))))))))))cu lacrimi de crocodil:)))))))))))))))))))))))))))))
Postat de oanalarisa la 10 ianuarie 2016 - 14:37
De ce am citit peacilea:))))
Postat de FELIX_IULIAN la 10 ianuarie 2016 - 14:40
oanalarisa
De ce am citit peacilea:))))
Postat de oanalarisa la 10 ianuarie 2016 - 14:41
Da....suficient:)))))))daca vreau mai mult citesc:):P
Postat de FELIX_IULIAN la 10 ianuarie 2016 - 14:48
oanalarisa
Da....suficient:)))))))daca vreau mai mult citesc:):P
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.