Shiva Samhita spune că doar jnana (cunoaşterea) există... este universul inteligent? Putem vorbi cu o piatră? Dar cu o plantă? Cum ar fi să putem comunica cu animalele? Nu am acces la calculator până la sfârşitul lunii când sper să fac rost de bani pentru a repara monitorul, astfel încât subiectul inteligenţei universului va fi restrâns momentan la inteligenţa plantelor.
Voi da copy-paste din "Viaţa secretă a plantelor" de Peter Tompkins şi Christopher Bird2. PLANTELE Şl PERCEPŢIA EXTRASENZORIALĂ
Fereastra prăfuită a biroului care dădea spre Times Square din New York răsfrangea ca o oglindă o imagine vrednică mai curând de o ţară a minunilor. Nu una cu iepuraşi albi, îmbrăcaţi în jiletci şi cu lanţ de ceas lăfăindu-li-se pe burtică, ci priveliştea unui omuleţ cu urechi de spiriduş, numit Backster, care se afla în faţa unui galvanometru şi a unei plante de apartament, Dracaena massangeana. Incursiunea în ţara minunilor despre care vorbim începuse în 1966, când Cleve Backster, cel mai competent specialist american în detectarea minciunilor, lucrase o noapte întreagă cu o clasă de şcolari care nu erau altceva decât poliţişti şi agenţi de securitate sosiţi din toată lumea ca să înveţe secretele tehnicii lui. Lovit de o inspiraţie subită, Backster se hotărî acum să conecteze unul din electrozii poligrafului său, aparatul de detectare a minciunilor, de una din frunzele Dracaenei, plantă tropicală cu frunze late şi cu o inflorescenţă bogată şi deasă, numită în chip obişnuit dragonier, din pricina unei legende care spunea că răşina acestei plante ar da în realitate sânge de dragon. Backster era curios să vadă dacă, turnând apă la rădăcină, asta influenţează planta şi, dacă da, atunci când şi mai ales cum.
Numai că îl aştepta o surpriză. În timp ce planta sorbea cu lăcomie apa prin tulpina ei lungă, galvanometrul nu indica o rezistenţă mai mică, aşa cum ar fi fost de aşteptat de la conductibilitatea mai ridicată a plantei îmbibate de apă. Pe banda înregistratoare, acul avea dimpotrivă tendinţa să coboare în loc de a urca, trasând tot felul de urme în formă de dinţi de ferăstrău. Fapt era că aceste urme indicau mai curând o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umane supuse unui stimul emoţional scurt.
Un galvanometru este o componentă a poligrafului, detectorul de minciuni, care, atunci când un curent slab parcurge corpul unui om, răspunde imaginilor sale mintale sau celui mai mic semn de emoţie făcând să oscileze un ac sau o peniţă pe un tambur care se învârteşte încet. Acest aparat a fost inventat la sfârşitul secolului al optsprezecelea de un iezuit din Viena, părintele Maximilian Hell, astrolog oficial la curtea împărătesei Maria-Theresa, dar mai târziu paternitatea sa a fost atribuită, prin nu se ştie ce eroare capricioasă, lui Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, căruia i se atribuie de o lume întreagă meritele legate de descoperirea electricităţii animale. Astăzi, galvanometrul este folosit conectat la un circuit electric ce poartă numele de Puntea lui Wheatstone, în onoarea fizicianului englez care a inventat telegrafia fără fir, sir Charles Wheatstone.
În termeni simpli, puntea echilibrează rezistenţa în aşa fel încât energia potenţială a corpului uman să poată fi măsurată atunci când este supusă unor fluctuaţii provocate de anumite gânduri sau de emoţii. Procedura obişnuită a anchetatorilor constă în a adresa suspecţilor interogaţi întrebări formulate atent şi de a ţine o evidenţă a acelora dintre ele care provoacă mişcări bruşte ale acului. Anchetatori experimentaţi, de talia lui Backster, susţin că sunt în stare să detecteze minciunile după urmele lăsate de ac. Metoda cea mai eficace de a declanşa la o fiinţă omenească o reacţie suficient de puternică pentru a obţine oscilaţii specifice ale acului este aceea de a-i ameninţa starea de siguranţă. Drept care Backster se hotărî să procedeze în acelaşi fel şi cu planta despre care vorbeam, Dracaena massangeana. Duse ceaşca cu cafea fierbinte până la plantă şi înmuie în ea una din frunze, urmărind reacţia acului. Decepţie totală: expresia grafică a reacţiei era abia perceptibilă, la drept vorbind nesemnificativă.
După câteva minute de reflecţie, îşi închipui o tortură mai sofisticată şi mai crudă: va arde frunza legând-o de electrozi sau în alt mod. Exact în clipa când în minte i se desfăşura imaginea frunzei arse şi înainte ca el să fi apucat să întindă mâna după cutia de chibrituri, pe traseul ce se desena sub ochii lui interveni o schimbare spectaculoasă: peniţa desenă o curbă energică, prelungită în sus. Şi totuşi Backster nu apucase să schiţeze nici cel mai mic gest, nici în direcţia plantei şi nici în a aparatului. Înseamnă atunci că planta îi ghicise gândurile?
Ieşi din încăpere şi merse să caute chibrituri, iar la întoarcere observă o nouă oscilaţie bruscă pe grafic. Cu inima cam îndoită, se apucă să ardă frunza cu flacăra chibritului, dar fu din nou surprins să-şi vadă aşteptările înşelate: reacţia de pe traseu fu de-a dreptul neînsemnată. Mai târziu, când se prefăcu iarăşi că vrea să aprindă un chibrit şi să-l ţină sub frunză, reacţia fu nulă. Ciudat lucru, planta părea în stare să facă o diferenţă netă între intenţiile reale şi cele simulate. Vrând să vadă mai îndeaproape cum stau lucrurile, Backster hotărî să întreprindă o cercetare mai amănunţită a fenomenului la are tocmai fusese martor. Primul lucru pe care îl făcu fu să se asigure că nu neglijase nici o posibilă explicaţie logică a faptelor. Era ceva în neregulă cu planta respectivă? Sau poate cu el? Sau cu poligraful? Nu-şi putea da seama cu precizie, aşa că se hotărî la schimbări ale termenilor, recrutându-şi colaboratori de ici şi de colo, folosind alte plante şi alte instrumente şi făcându-şi experienţele în alte locuri decât biroul său. Fură supuse deci unor teste asemănătoare peste douăzeci şi cinci de specii de plante şi de fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele şi bananele. Observaţiile efectuate prezentau toate caracteristici comune şi păreau să deschidă calea unei viziuni noi asupra lumii.
Inteligenţa plantelor
- Action Bar:
- Raspunsuri (55)
- Afisari (2295)
- Facebook Share
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 07:15
La început, Backster bănuia că această capacitate a plantelor de a citi în sufletul lui şi de a-i ghici intenţiile ţine de o formă de percepţie extrasenzorială. Numai că foarte repede această explicaţie nu i se mai păru satisfăcătoare. Percepţia extrasenzorială presupune existenţa unei percepţii care merge dincolo de aceea care are loc prin cele cinci simţuri cunoscute: pipăitul, vederea, auzul, mirosul şi gustul. Cum plantele nu par a fi înzestrate cu ochi, urechi, nas sau gură, şi cum încă din vremea lui Darwin botaniştii nu admiteau că vegetalele ar dispune de un sistem nervos, Backster a tras concluzia că aici trebuia să fie vorba de ceva mult mai adânc. Cu alte cuvinte, nu putea fi vorba de un al şaselea simţ în lipsa primelor cinci, deci termenul de percepţie extrasenzorială trebuie abandonat. Iar asta l-a făcut pe Backster să încline spre ipoteza că cele cinci simţuri ale fiinţei umane ar constitui un factor limitativ, sub care s-ar ascunde un soi de percepţie primitivă şi incompletă, eventual comună tuturor vieţuitoarelor. „Plantele văd poate mult mai bine fără ochi decât văd oamenii cu ochii", conchise el. Prin intermediul celor cinci simţuri ale lor, oamenii pot percepe absolut tot, pot percepe parţial sau pot să nu perceapă nimic, după cum sunt sau nu interesaţi de cutare sau cutare chestiune. „Dacă ceva anume nu ne place, socotea Backster, putem întoarce privirile sau închide ochii. Dacă fiecare dintre noi ar fi prezent în spiritul celorlalţi, şi asta în permanenţă, am trăi atunci haosul absolut".
Încercând să descopere ce pot percepe sau simţi plantele, Backster se apucă să-şi instaleze aparatură ştiinţifică corespunzătoare şi montă astfel un laborator în toată regula. În lunile ce urmară, grafice după grafice înregistrau tot ce părea important şi toate felurile şi varietăţile de plante erau aduse să contribuie la bunul mers al cercetărilor. Fenomenul iniţial părea să persiste, inclusiv dacă frunza era ruptă de pe plantă. Şi mai surprinzătoare a fost constatarea că graficul înregistra aceeaşi reacţie chiar atunci când frunza era ruptă în bucăţele mici, risipite pe un electrod. Plantele reacţionau nu numai la ameninţările venite din partea cercetătorilor, ci şi în faţa unor pericole potenţiale, ca de exemplu apariţia bruscă a unui câine în încăpere sau sosirea unei persoane percepute ca ostilă. Backster fu în măsură să demonstreze că mişcările unui păianjen, împiedicat deliberat de cineva să se apropie de o plantă aflată în aceeaşi încăpere şi conectată la aparatele de înregistrat, provocau schimbări spectaculoase pe grafic încă înainte ca păianjenul să reuşească să scape vigilenţei paznicului său. „Am putea crede - afirmă Backster - că de fiecare dată când păianjenul se hotăra să încerce să scape, planta îl simţea şi reacţiona imediat la nivelul frunzei".
El observă în felul acesta că atunci când o plantă e ameninţată cu distrugerea şi simte acest pericol sau iminenţa unei agresiuni exterioare, se apără... „leşinând", întocmai cum ar face o fiinţă omenească. Acest fapt a fost dovedit într-un chip de-a dreptul spectaculos atunci când o cercetătoare din Canada, specialistă în fiziologie, a venit să-l vadă şi să asiste la experienţele din laboratorul lui. Prima plantă nu a manifestat nici o reacţie a doua la fel şi nici a treia. Backster, intrigat, şi-a verificat instrumentele, şi, neconstatând nici un defect, a continuat cu a patra, cu a cincea... Abia cea de-a şasea plantă a avut o reacţie suficient de puternică spre a-i dovedi vizitatoarei fenomenul.
Curios să afle motivele care influenţaseră primii subiecţi, Backster a întrebat-o pe vizitatoare: „Munca dumneavoastră vă obligă să faceţi rău plantelor?". „Da, i-a răspuns aceasta. Lichidez întotdeauna plantele cu care lucrez, le incinerez, ca să le pot cântări în stare de deshidratare absolută, la sfârşitul analizelor".
Trei sferturi de oră după ce vizitatoarea plecase spre aeroport, toate plantele lui Backster îşi recăpătaseră capacitatea de a reacÅ£iona prompt la stimuli. Episodul acesta i-a permis să constate că plantele pot ajunge în stare de letargie ÅŸi pot fi chiar hipnotizate de anumiÅ£i oameni. După părerea lui, de un fenomen oarecum asemănător ar putea fi vorba ÅŸi în cazul sacrificiilor rituale practicate la evrei: hahamul tranchilizează animalul ce urmează să fie sacrificat, în primul rând pentru a-i da acestuia o moarte fără dureri, iar mai apoi evitând ca Å£esuturile organismului acestuia să se îmbibe cu toxinele degajate instantaneu din cauza spaimei, ceea ce le dă de regulă un gust neplăcut ÅŸi chiar, după mulÅ£i cercetători, le face dăunătoare pentru sănătatea consumatorilor. S-ar putea chiar, adaugă Backster, „ca unei plante să-i placă mai mult sÄ
Încercând să descopere ce pot percepe sau simţi plantele, Backster se apucă să-şi instaleze aparatură ştiinţifică corespunzătoare şi montă astfel un laborator în toată regula. În lunile ce urmară, grafice după grafice înregistrau tot ce părea important şi toate felurile şi varietăţile de plante erau aduse să contribuie la bunul mers al cercetărilor. Fenomenul iniţial părea să persiste, inclusiv dacă frunza era ruptă de pe plantă. Şi mai surprinzătoare a fost constatarea că graficul înregistra aceeaşi reacţie chiar atunci când frunza era ruptă în bucăţele mici, risipite pe un electrod. Plantele reacţionau nu numai la ameninţările venite din partea cercetătorilor, ci şi în faţa unor pericole potenţiale, ca de exemplu apariţia bruscă a unui câine în încăpere sau sosirea unei persoane percepute ca ostilă. Backster fu în măsură să demonstreze că mişcările unui păianjen, împiedicat deliberat de cineva să se apropie de o plantă aflată în aceeaşi încăpere şi conectată la aparatele de înregistrat, provocau schimbări spectaculoase pe grafic încă înainte ca păianjenul să reuşească să scape vigilenţei paznicului său. „Am putea crede - afirmă Backster - că de fiecare dată când păianjenul se hotăra să încerce să scape, planta îl simţea şi reacţiona imediat la nivelul frunzei".
El observă în felul acesta că atunci când o plantă e ameninţată cu distrugerea şi simte acest pericol sau iminenţa unei agresiuni exterioare, se apără... „leşinând", întocmai cum ar face o fiinţă omenească. Acest fapt a fost dovedit într-un chip de-a dreptul spectaculos atunci când o cercetătoare din Canada, specialistă în fiziologie, a venit să-l vadă şi să asiste la experienţele din laboratorul lui. Prima plantă nu a manifestat nici o reacţie a doua la fel şi nici a treia. Backster, intrigat, şi-a verificat instrumentele, şi, neconstatând nici un defect, a continuat cu a patra, cu a cincea... Abia cea de-a şasea plantă a avut o reacţie suficient de puternică spre a-i dovedi vizitatoarei fenomenul.
Curios să afle motivele care influenţaseră primii subiecţi, Backster a întrebat-o pe vizitatoare: „Munca dumneavoastră vă obligă să faceţi rău plantelor?". „Da, i-a răspuns aceasta. Lichidez întotdeauna plantele cu care lucrez, le incinerez, ca să le pot cântări în stare de deshidratare absolută, la sfârşitul analizelor".
Trei sferturi de oră după ce vizitatoarea plecase spre aeroport, toate plantele lui Backster îşi recăpătaseră capacitatea de a reacÅ£iona prompt la stimuli. Episodul acesta i-a permis să constate că plantele pot ajunge în stare de letargie ÅŸi pot fi chiar hipnotizate de anumiÅ£i oameni. După părerea lui, de un fenomen oarecum asemănător ar putea fi vorba ÅŸi în cazul sacrificiilor rituale practicate la evrei: hahamul tranchilizează animalul ce urmează să fie sacrificat, în primul rând pentru a-i da acestuia o moarte fără dureri, iar mai apoi evitând ca Å£esuturile organismului acestuia să se îmbibe cu toxinele degajate instantaneu din cauza spaimei, ceea ce le dă de regulă un gust neplăcut ÅŸi chiar, după mulÅ£i cercetători, le face dăunătoare pentru sănătatea consumatorilor. S-ar putea chiar, adaugă Backster, „ca unei plante să-i placă mai mult sÄ
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 07:17
S-ar putea chiar, adaugă Backster, „ca unei plante să-i placă mai mult să pătrundă într-o formă superioară de viaţă decât să rămână să putrezească pe suprafaţa solului".
Într-o zi, vrând să demonstreze că nu numai plantele, ci chiar şi celulele izolate sunt capabile să capteze semnale printr-un sistem de comunicaţii necunoscute, Backster a organizat un experiment pentru autorul unui articol apărut în Baltimore Sun şi a reluat după aceea, cu unele prescurtări, în Reader's Digest. A conectat la galvanometrul T un filodendron şi, adresându-se ziaristului ca şi cum acesta ar fi fost conectat el însuşi la aparat, începu să-l chestioneze în scopul de a afla anul naşterii acestuia, precizându-i în prealabil că trebuia să răspundă negativ la fiecare întrebare. Backster rosti pe rând toţi anii dintre 1925 şi 1932, primind de fiecare dată răspuns negativ. La sfârşitul scurtei experienţe, examinând traseul acului, observă abaterea aşteptată în dreptul anului în care era născut ziaristul.
Încercând să vadă dacă plantele sunt înzestrate cu memorie, Backster puse la punct un scenariu care trebuia să-i permită demascarea răufăcătorului necunoscut. Era vorba de distrugerea uneia din cele două plante aflate în încăpere, în timp ce cealaltă avea să rămână „martor", încercându-se identificarea făptaşului cu ajutorul ei. Şase din cursanţii lui Backster în mânuirea poligrafului, toţi poliţişti capabili şi cu experienţă, se oferiră voluntari pentru acest experiment. Legaţi la ochi, traseră câte un bileţel dintr-o pălărie. Pe unul dintre bileţelele acestea erau scrise instrucţiunile: cel în cauză trebuia să smulgă din rădăcină, să rupă şi să mărunţească una din cele două plante aflate în încăpere. Agentul trebuia să comită fapta în cel mai mare secret: nici Backster şi nici vreunul din camarazii săi nu trebuiau să aibă nici măcar cel mai mic indiciu asupra identităţii sale. Singurul martor al crimei trebuia să rămână cea de-a doua plantă, cea care avea să rămână în viaţă. Backster spera să poată stabili identitatea vinovatului conectând planta-martor la poligraf şi punându-i pe urmă pe toţi cei şase suspecţi să defileze prin faţa ei. Incredibil, dar planta-martor nu a avut nici o reacţie la trecerea celor cinci nevinovaţi, dar la apropierea făptaşului acul a început să oscileze de-a dreptul nebuneşte.
Backster s-a gândit la început că exista şi posibilitatea ca planta să fi perceput şi reflectat sentimentele de vinovăţie ale agresorului. După o matură chibzuinţă şi-a dat seama că acesta nu numai că acţionase în interesul ştiinţei, dar nici măcar nu se simţea în vreun fel vinovat pentru ceea ce făcuse, aşa că ipoteza că planta îl recunoscuse ca pe un potenţial pericol pentru ea şi pentru semenele ei căpăta astfel argumente serioase.
Semnalăm o altă întâmplare extrem de interesantă, mai potrivită parcă cu lumea plină de misterioase tenebre a lui Sax Rohmer şi Bulwer Lytton. Când o tânără a fost găsită asasinată într-o mare fabrică din New Jersey, Backster fu însărcinat de poliţie să investigheze pe principalii suspecţi cu ajutorul detectode minciuni convenţional. Cum în seara crimei în fabrică se aflaseră numeroşi salariaţi, interogatoriile tuturor acestora ar fi durat mult şi ar fi fost destul de nesigure. Backster se gândi să conecteze la un poligraf fiecare din cele două plante ornamentale care se aflau în biroul unde fusese descoperit cadavrul tinerei. Urma ca toţi suspecţii să vină pe rând în încăperea adiacentă şi numai dacă plantele aveau să reacţioneze în prezenţa unuia urma să fie folosit detectorul de minciuni. În felul acesta ancheta avea să se încheie în scurt timp şi avea şanse serioase de succes.
Toţi muncitorii fură invitaţi să treacă pe rând prin încăperea alăturată, fără a provoca însă reacţii notabile ale plantelor. Acestea nu intrară în alertă decât atunci când Backster ordonă subordonaţilor săi să le pună pe amândouă la adăpost pe timpul nopţii într-o altă încăpere, mai sigură, dată fiind calitatea lor de martori atât de preţioşi. A doua zi experimentul fu reluat, dar rezultatele rămaseră aceleaşi. Numai că nereuşita nu era imputabilă nici plantelor şi nici lui Backster: când asasinul a fost prins, cu alte mijloace, s-a văzut că era un individ din afara uzinei.
Într-o altă serie de observaţii minuţioase, Backster a notat că între o plantă şi stăpânul ei pare a se stabili o relaţie oarecum privilegiată, întemeiată pe afecţiune, care rezistă chiar în cazul despărţirii. Folosind cronometre perfect sincronizate, a constatat că plantele lui continuau să reacţioneze la gândurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărta
Într-o zi, vrând să demonstreze că nu numai plantele, ci chiar şi celulele izolate sunt capabile să capteze semnale printr-un sistem de comunicaţii necunoscute, Backster a organizat un experiment pentru autorul unui articol apărut în Baltimore Sun şi a reluat după aceea, cu unele prescurtări, în Reader's Digest. A conectat la galvanometrul T un filodendron şi, adresându-se ziaristului ca şi cum acesta ar fi fost conectat el însuşi la aparat, începu să-l chestioneze în scopul de a afla anul naşterii acestuia, precizându-i în prealabil că trebuia să răspundă negativ la fiecare întrebare. Backster rosti pe rând toţi anii dintre 1925 şi 1932, primind de fiecare dată răspuns negativ. La sfârşitul scurtei experienţe, examinând traseul acului, observă abaterea aşteptată în dreptul anului în care era născut ziaristul.
Încercând să vadă dacă plantele sunt înzestrate cu memorie, Backster puse la punct un scenariu care trebuia să-i permită demascarea răufăcătorului necunoscut. Era vorba de distrugerea uneia din cele două plante aflate în încăpere, în timp ce cealaltă avea să rămână „martor", încercându-se identificarea făptaşului cu ajutorul ei. Şase din cursanţii lui Backster în mânuirea poligrafului, toţi poliţişti capabili şi cu experienţă, se oferiră voluntari pentru acest experiment. Legaţi la ochi, traseră câte un bileţel dintr-o pălărie. Pe unul dintre bileţelele acestea erau scrise instrucţiunile: cel în cauză trebuia să smulgă din rădăcină, să rupă şi să mărunţească una din cele două plante aflate în încăpere. Agentul trebuia să comită fapta în cel mai mare secret: nici Backster şi nici vreunul din camarazii săi nu trebuiau să aibă nici măcar cel mai mic indiciu asupra identităţii sale. Singurul martor al crimei trebuia să rămână cea de-a doua plantă, cea care avea să rămână în viaţă. Backster spera să poată stabili identitatea vinovatului conectând planta-martor la poligraf şi punându-i pe urmă pe toţi cei şase suspecţi să defileze prin faţa ei. Incredibil, dar planta-martor nu a avut nici o reacţie la trecerea celor cinci nevinovaţi, dar la apropierea făptaşului acul a început să oscileze de-a dreptul nebuneşte.
Backster s-a gândit la început că exista şi posibilitatea ca planta să fi perceput şi reflectat sentimentele de vinovăţie ale agresorului. După o matură chibzuinţă şi-a dat seama că acesta nu numai că acţionase în interesul ştiinţei, dar nici măcar nu se simţea în vreun fel vinovat pentru ceea ce făcuse, aşa că ipoteza că planta îl recunoscuse ca pe un potenţial pericol pentru ea şi pentru semenele ei căpăta astfel argumente serioase.
Semnalăm o altă întâmplare extrem de interesantă, mai potrivită parcă cu lumea plină de misterioase tenebre a lui Sax Rohmer şi Bulwer Lytton. Când o tânără a fost găsită asasinată într-o mare fabrică din New Jersey, Backster fu însărcinat de poliţie să investigheze pe principalii suspecţi cu ajutorul detectode minciuni convenţional. Cum în seara crimei în fabrică se aflaseră numeroşi salariaţi, interogatoriile tuturor acestora ar fi durat mult şi ar fi fost destul de nesigure. Backster se gândi să conecteze la un poligraf fiecare din cele două plante ornamentale care se aflau în biroul unde fusese descoperit cadavrul tinerei. Urma ca toţi suspecţii să vină pe rând în încăperea adiacentă şi numai dacă plantele aveau să reacţioneze în prezenţa unuia urma să fie folosit detectorul de minciuni. În felul acesta ancheta avea să se încheie în scurt timp şi avea şanse serioase de succes.
Toţi muncitorii fură invitaţi să treacă pe rând prin încăperea alăturată, fără a provoca însă reacţii notabile ale plantelor. Acestea nu intrară în alertă decât atunci când Backster ordonă subordonaţilor săi să le pună pe amândouă la adăpost pe timpul nopţii într-o altă încăpere, mai sigură, dată fiind calitatea lor de martori atât de preţioşi. A doua zi experimentul fu reluat, dar rezultatele rămaseră aceleaşi. Numai că nereuşita nu era imputabilă nici plantelor şi nici lui Backster: când asasinul a fost prins, cu alte mijloace, s-a văzut că era un individ din afara uzinei.
Într-o altă serie de observaţii minuţioase, Backster a notat că între o plantă şi stăpânul ei pare a se stabili o relaţie oarecum privilegiată, întemeiată pe afecţiune, care rezistă chiar în cazul despărţirii. Folosind cronometre perfect sincronizate, a constatat că plantele lui continuau să reacţioneze la gândurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărta
1211 raspunsuri
Postat de damian_laurentiu la 13 ianuarie 2016 - 07:46
Scz, autor e ceva timp de cand nu mai citesc doua randuri, despre ce este vorba , plantele au o inteligenta comparabila cu cea umana!? ufff doamne fereste!
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 08:12
damian_laurentiu
Scz, autor e ceva timp de cand nu mai citesc doua randuri, despre ce este vorba , plantele au o inteligenta comparabila cu cea umana!? ufff doamne fereste!
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 11:32
Chewbacca
Am si io doo intrebari:1. Ce faci atunci cand nu primesti niciun fel de vot?
2. Unde ti-e acolitul de culoare? Ca propovaduiala pakistaneza fara dansuri din buric in fundal... nu prea merge.
Sunt convins că există mai mulţi ca Earthlife şi mai multe ca Lilith, însă postările de pe forum arată că democraţia a fost şi va rămâne un fiasco din punct de vedere al evoluţiei societăţii şi un succes pentru stăpânii noştri.
Cam pe aici vom ajunge:
activenews.ro
O altă familie de români a fost decăzută din drepturi de către Protecția Copilului din Norvegia: Mi-au spus că e jenant să-mi țin fetița în brațe și să o pup. Pur și simplu îți iau sufletul din tine și pleacă cu el
De Anca Apostol
Marius și Ruth Bodnariu nu sunt singurii care trăiesc acest coșmar. În mass-media au apărut informații și despre alte cazuri, dar părinților le-a fost teamă să-și facă publică situația.
Familia Nan, Mihaela (37 de ani) și Dumitru (44 de ani), care a rămas fără copii pe 27 octombrie, înainte de a se declanșa cazul Bodnariu, a tăcut până acum. Cei doi soți, creștini ortodocși originari din Maramureș, s-au mutat în Norvegia în urmă cu cinci ani. Dumitru Nan a povestit pentru Adevărul
că el și soția sa au muncit din greu, dar au reușit să își cumpere o casă și un apartament pe care l-au închiriat la un preț de 1.500 de euro pe lună. Cu venituri care se apropie de 10.000 de euro pe lună și doi copii Bianca (7 ani) și Dragoș (un an și jumătate), familia Nan spune că și-a dorit să le ofere copiilor tot ce e mai bun. Tatăl spune că și-a dus fetița la înot, la balet, la handbal.
A venit, însă, ziua de 27 octombrie 2015, când cei doi soți au pierdut tot ce au mai scump pe lume. Cei doi copii ai familiei Nan au fost luați de Serviciul de Protecție a Copilului – Barnevernet și plasați într-o familie surogat. În timp ce era la serviciu, tatăl copiilor a fost sunat și chemat la Poliție. A sunat-o pe soție, de la care a aflat că și ea a fost chemată la Poliție, unde cei doi soți au fost interogați timp de șase ore și lăsați să plece. Afară i-au așteptat doi angajați ai Serviciului de Protecție a Copilului, în vârstă de aproximativ 30 de ani fiecare. Asistenții sociali le-au spus părinților, care nu au aflat nici până în prezent cine i-a denunțat, că fetița a declarat că a fost bătută și nu mai au dreptul la copii.
„Când am auzit asta, m-am clătinat pe picioareâ€, povesteÈ™te Dumitru Nan. Românul a mai declarat că în momentul în care au fost luaÈ›i copiii, soÈ›ia sa a început să plângă È™i să È›ipe, iar asistenÈ›ii sociali i-au spus că, dacă are nevoie de un psihiatru, o pot ajuta.
„Le-am spus că le dau tot ce am, casă, apartament. Nu îmi mai trebuie nimic. Să îmi dea copiii È™i plec din È›arăâ€, povesteÈ™te Dumitru Nan.
„Pur È™i simplu îți iau sufletul din tine È™i pleacă cu elâ€, a declarat È™i Mihaela Nan.
La fel ca în cazul Bodnariu, acuzaÈ›ia adusă familiei Nan este că È™i-a lovit copiii. Dumitru Nan susÈ›ine că niciodată nu a lovit fetiÈ›a „Am avut o slăbiciune foarte mare pentru ea. I-am făcut totul pe plac. Tot ce am făcut a fost să o mai pun la colÈ›ul ruÈ™inii, unde nu a stat mai mult de cinci minuteâ€, povesteÈ™te Dumitru Nan.
Din prima săptămână din care au rămas fără copii, Dumitru și Mihaela Nan au primit dreptul de a-i vedea pe Bianca și Dragoș, aflați la o distanță de 300 de km de casă, doar câte două ore pe săptămână. Potrivit lui Dumitru Nan, întâlnirile au loc într-o cameră de hotel, în prezența asistenților de la Serviciul de Protecție a Copilului, care își iau notițe. Momentele întâlnirilor cu copiii descrise de Dumitru Nan sunt dramatice.
„La prima întâlnire de la o săptămână când au luat-o, am mers să îi vedem. Bianca nu a avut nici o ezitare. A sărit direct în braÈ›e la mine. ÃŽn astea două ore, mai mult de o oră a stat în braÈ›e la mine È™i o mai pupam. Am fost acuzat că a fost foarte jenant că am È›inut fetiÈ›a la mine în braÈ›e È™i am pupat-o. La despărÈ›ire, Bianca È›ipă, se È›ine de mână că vrea la noi. A durat jumătate de oră să ne despărÈ›im. Plângeau să vină la mine în braÈ›eâ€, a mai povestit Dumitru Nan.
„De ce traumatizează copiii fără să se gândească o secundă că le distrug viitorul? Ei chiar nu pot să vadă că distrug familia È™i copiii?â€, a declarat È™i Mihaela Nan.
Tatăl copiilor a mai declarat că este creștin ortodox și că i-a învățat pe copii să se roage, iar la întâlnirea din preajma Crăciunului a cântat colinde alături de Bianca,
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 11:42
Un posibil răspuns în două episoade:
vremuritulburi.com
Grupul Bilderberg in spatele "Serviciului Social de Protecție a Copilului" Barnevernet!
ÃŽntr-un cerc al intelectualilor din Oslo se vorbeÈ™te despre un scenariu uluitor. O parte a norvegienilor crede că Barnevernet (Serviciul Social de ProtecÈ›ie a Copilului) ar fi unealta prin care Suedia ar încerca să controleze societatea din „Țara Fiordurilorâ€. Familia Bodnariu, la fel ca multe alte familii, ar fi picat la mijloc într-un război cu mize uriaÈ™e.
Pentru turiștii care nu provin din nordul Europei, mesajele statuilor care împodobesc parcurile din Oslo sunt mai mult decât bizare: bărbați care se consolează reciproc, ținându-se în brațe, copii încălecați unul în capul celuilalt, femei aplecate una asupra celeilalte.
Evenimentul Zilei a publicat, ieri, mărturiile unei tinere sociolog din România, C.K., stabilită de trei ani la Oslo și căsătorită cu un norvegian. Femeia, pentru că – da – este o olteancă ambițioasă care visează (sau cel puțin visa) să-și întemeieze o familie armonioasă în Scandinavia, ne-a dezvăluit aspecte cutremurătoare din viața de zi cu zi a norvegienilor. Ne-a povestit despre rasism, naționalism, hedonism, homosexualism, des pre copii răpiți de lângă părinți…
Astăzi, însă, vom scrie despre o idee năucitoare prin forța și importanța ei. Sociolog de profesie, C.K. studiază, în special, efectele acțiunilor Barnevernet asupra societății în mijlocul căreia a ales să trăiască. Concluziile acestor documentări s-au intersectat, în ultima perioadă, cu o adevărată teorie a conspirației, dezvoltată de un cerc de intelectuali norvegieni din Oslo cu care C.K. a intrat în contact. Dar să vedem mai bine despre ce este vorba.
Barnevernet – o structură condusă de stat și de șapte jucători private!
PovesteÈ™te C.K., sub protecÈ›ia anonimatului: „Poate nu se È™tiu aceste lucruri, dar Barnevernet, acest serviciu care a băgat spaima atât în norvegieni, cât È™i în străinii stabiliÈ›i aici, este controlat într-un procent limitat de stat. Alături de autoritățile norvegiene mai stau È™apte jucători privaÈ›i, care deÈ›in acÈ›iuni consistente la această societate. Ziarele au mai consemnat câte ceva, dar nimic amănunÈ›it. Dintre aceÈ™ti È™apte actori, unul – o celebră familie suedeză, Wallenberg pe numele ei – învârte roata. De remarcat că Jacop Wallenberg, reprezentant de vază al familiei suedeze, este È™i membru în Comitetul Executiv al grupului Bilderberg, celebru în toată lumea pentru influenÈ›a È™i potenÈ›a financiară. Este, pe scurt, o organizaÈ›ie a unora dintre cei mai puternici oameni de pe mapamondâ€.
C. K. se opreÈ™te pentru câteva clipe, apoi reia: „Ar fi de reÈ›inut È™i motto-ul acestei familii bogate – Wallenberg – Esse non videri! – adică, ceva de genul Să fii, dar nu la vedere! Sau, prin extensie, Să conduci, dar din umbră! O mână de intelectuali norvegieni cred că asta È™i fac suedezii: conduc fără să iasă în față. Am să explicâ€.
Distrugerea familiei – celula de bază a societății
„DeÈ›inând controlul asupra Barnevernet, elita aceasta profitoare – din care, cu siguranță, fac parte È™i câțiva norvegieni – s-au apucat de treabă. Urmăresc atomizarea familiilor tradiÈ›ionale, practic desfiin È›area acestora, pentru că o societatea poate fi mai uÈ™or controlată atunci când n-are un fundament. Cum au ales să distrugă familiile? Prin promovarea agresivă a homosexualismului, a pedofiliei, a hedonismului – nenorociri atât de specifice, din păcate, societății norvegiene. Prin Barnevernet, au instaurat un regim de teroare psihologică, de teamă fizică, de neîncredere. Unii sunt recompensaÈ›i cu sume colosale, pentru că primesc copii din alte culturi în familia lor – sunt aproape scutiÈ›i de muncă, fapt care nu e neapărat un lucru bun – , iar alÈ›ii sunt hărÈ›uiÈ›i È™i ameninÈ›aÈ›i că-È™i vor pierde odraslele pentru motive aiuritoare. CopilaÈ™ii sunt învățaÈ›i încă de la grădiniță să se revolte împotriva părinÈ›ilor, să-i pârască, să-i desconsidere. IntenÈ›ia de suprimare a ideii de familie este evidentă. Apoi, prin promovarea hedonismului, a individualismului, s-a ajuns ca mare parte a bărbaÈ›ilor norvegieni să devină extrem de efeminaÈ›i. Femeile norvegiene, în schimb, sunt masculinizate. ÃŽn acest fel, bărbaÈ›ii normali au ajuns să-È™i caută femei din Asia sau tipuri mai empatice, cu care se căsătoresc. S-au născut astfel familiile mixte, care sunt prigonite, pentru că reprezintă, de fapt, normalitateaâ€.
C.K. își trage sufletul: „Of, Doamne! Lesbianismul atât de prezent în rândul femeilor norvegiene, care preferă aventuri de o noapte, coroborat cu bărbații lor din ce în ce mai efeminați, a condus la una din cele mai mari rate ale divorțului din Europa, dar și la sinucideri, la comportame
vremuritulburi.com
Grupul Bilderberg in spatele "Serviciului Social de Protecție a Copilului" Barnevernet!
ÃŽntr-un cerc al intelectualilor din Oslo se vorbeÈ™te despre un scenariu uluitor. O parte a norvegienilor crede că Barnevernet (Serviciul Social de ProtecÈ›ie a Copilului) ar fi unealta prin care Suedia ar încerca să controleze societatea din „Țara Fiordurilorâ€. Familia Bodnariu, la fel ca multe alte familii, ar fi picat la mijloc într-un război cu mize uriaÈ™e.
Pentru turiștii care nu provin din nordul Europei, mesajele statuilor care împodobesc parcurile din Oslo sunt mai mult decât bizare: bărbați care se consolează reciproc, ținându-se în brațe, copii încălecați unul în capul celuilalt, femei aplecate una asupra celeilalte.
Evenimentul Zilei a publicat, ieri, mărturiile unei tinere sociolog din România, C.K., stabilită de trei ani la Oslo și căsătorită cu un norvegian. Femeia, pentru că – da – este o olteancă ambițioasă care visează (sau cel puțin visa) să-și întemeieze o familie armonioasă în Scandinavia, ne-a dezvăluit aspecte cutremurătoare din viața de zi cu zi a norvegienilor. Ne-a povestit despre rasism, naționalism, hedonism, homosexualism, des pre copii răpiți de lângă părinți…
Astăzi, însă, vom scrie despre o idee năucitoare prin forța și importanța ei. Sociolog de profesie, C.K. studiază, în special, efectele acțiunilor Barnevernet asupra societății în mijlocul căreia a ales să trăiască. Concluziile acestor documentări s-au intersectat, în ultima perioadă, cu o adevărată teorie a conspirației, dezvoltată de un cerc de intelectuali norvegieni din Oslo cu care C.K. a intrat în contact. Dar să vedem mai bine despre ce este vorba.
Barnevernet – o structură condusă de stat și de șapte jucători private!
PovesteÈ™te C.K., sub protecÈ›ia anonimatului: „Poate nu se È™tiu aceste lucruri, dar Barnevernet, acest serviciu care a băgat spaima atât în norvegieni, cât È™i în străinii stabiliÈ›i aici, este controlat într-un procent limitat de stat. Alături de autoritățile norvegiene mai stau È™apte jucători privaÈ›i, care deÈ›in acÈ›iuni consistente la această societate. Ziarele au mai consemnat câte ceva, dar nimic amănunÈ›it. Dintre aceÈ™ti È™apte actori, unul – o celebră familie suedeză, Wallenberg pe numele ei – învârte roata. De remarcat că Jacop Wallenberg, reprezentant de vază al familiei suedeze, este È™i membru în Comitetul Executiv al grupului Bilderberg, celebru în toată lumea pentru influenÈ›a È™i potenÈ›a financiară. Este, pe scurt, o organizaÈ›ie a unora dintre cei mai puternici oameni de pe mapamondâ€.
C. K. se opreÈ™te pentru câteva clipe, apoi reia: „Ar fi de reÈ›inut È™i motto-ul acestei familii bogate – Wallenberg – Esse non videri! – adică, ceva de genul Să fii, dar nu la vedere! Sau, prin extensie, Să conduci, dar din umbră! O mână de intelectuali norvegieni cred că asta È™i fac suedezii: conduc fără să iasă în față. Am să explicâ€.
Distrugerea familiei – celula de bază a societății
„DeÈ›inând controlul asupra Barnevernet, elita aceasta profitoare – din care, cu siguranță, fac parte È™i câțiva norvegieni – s-au apucat de treabă. Urmăresc atomizarea familiilor tradiÈ›ionale, practic desfiin È›area acestora, pentru că o societatea poate fi mai uÈ™or controlată atunci când n-are un fundament. Cum au ales să distrugă familiile? Prin promovarea agresivă a homosexualismului, a pedofiliei, a hedonismului – nenorociri atât de specifice, din păcate, societății norvegiene. Prin Barnevernet, au instaurat un regim de teroare psihologică, de teamă fizică, de neîncredere. Unii sunt recompensaÈ›i cu sume colosale, pentru că primesc copii din alte culturi în familia lor – sunt aproape scutiÈ›i de muncă, fapt care nu e neapărat un lucru bun – , iar alÈ›ii sunt hărÈ›uiÈ›i È™i ameninÈ›aÈ›i că-È™i vor pierde odraslele pentru motive aiuritoare. CopilaÈ™ii sunt învățaÈ›i încă de la grădiniță să se revolte împotriva părinÈ›ilor, să-i pârască, să-i desconsidere. IntenÈ›ia de suprimare a ideii de familie este evidentă. Apoi, prin promovarea hedonismului, a individualismului, s-a ajuns ca mare parte a bărbaÈ›ilor norvegieni să devină extrem de efeminaÈ›i. Femeile norvegiene, în schimb, sunt masculinizate. ÃŽn acest fel, bărbaÈ›ii normali au ajuns să-È™i caută femei din Asia sau tipuri mai empatice, cu care se căsătoresc. S-au născut astfel familiile mixte, care sunt prigonite, pentru că reprezintă, de fapt, normalitateaâ€.
C.K. își trage sufletul: „Of, Doamne! Lesbianismul atât de prezent în rândul femeilor norvegiene, care preferă aventuri de o noapte, coroborat cu bărbații lor din ce în ce mai efeminați, a condus la una din cele mai mari rate ale divorțului din Europa, dar și la sinucideri, la comportame
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 11:43
C.K. își trage sufletul: „Of, Doamne! Lesbianismul atât de prezent în rândul femeilor norvegiene, care preferă aventuri de o noapte, coroborat cu bărbaÈ›ii lor din ce în ce mai efeminaÈ›i, a condus la una din cele mai mari rate ale divorÈ›ului din Europa, dar È™i la sinucideri, la comportamente deviante. Toate acestea se re-flectă în statisticile pesimiste, care prevăd că, în 2050, Norvegia va fi o È›ară alcătuită, în proporÈ›ie de 90%, din homosexuali. Familiile compuse din astfel de oameni nu vor putea reprezenta niciodată baza unei societăți. Vor fi obediente sistemului care le-a permis, chipurile, să se exprime liber. Și, astfel, cu celula de bază a societății distrusă, cu capul de familie inexistent, e firesc că acest grup uman va fi mai uÈ™or de manipulat È™i de condusâ€.
Marea păcăleală: sunt conduși de alții pe banii lor!
„Ceea ce este È™i mai revoltător abia urmează: această elită restrânsă, care ar fi controlată, de fapt, de Suedia, beneficiază de controlul asupra societății norvegiene, implicit de munca membrilor acesteia. Oamenii plătesc taxe uriaÈ™e către stat, inclusiv către Barnevernet. Sunt amăgiÈ›i că ei au grijă de viitorul copiilor norvegieni. Praf în ochi! Mare parte din bani intră în buzunarele acestei elite, iar viitorul naÈ›iei lor este în ceață. Mai precis, la discreÈ›ia altora. DeÈ™i pare o adevărată teorie a conspiraÈ›iei, ar trebui să privim puÈ›in în urmă, la istoria Scandinaviei. Nu este un secret faptul că Norvegia a fost, în cea mai mare parte a existenÈ›ei ei ca formaÈ›iune statală, la discreÈ›ia Suediei sau a Danemarcei. Con sideraÈ›i un fel de iobagi, norvegienii au format, aproape tot timpul, un popor uÈ™or de condusâ€.
Românii au picat la mijloc
„Este trist faptul că familiile mixte – aÈ™a cum e È™i cazul familiei Bodnariu – au picat la mijloc în tot acest război: controlul societății norvegiene È™i, extins, al celei scandinave – pentru că mă îndoiesc că acest fenomen va viza doar Norvegia. Am uitat un amănunt, picant, de felul lui. Bugetul Barnevernet a ajuns să atingă, în 2014, conform datelor publicate de ziarele din Oslo, în jur de 550 de milioane de euro! Bine, suma e în coroane – se păstrează apa renÈ›ele. Se impune, însă, o întrebare: cine contribuie la acest fond È™i cine beneficiază, de fapt, de el? Răspunsul nu poate fi decât unul: norvegienii dau banii, iar acea elită controlată de suedezi, profităâ€.
Un nou caz sfâșietor zguduie Norvegia
C.K., tânăra română stabilită la Oslo, ne-a dezvăluit culisele unui caz dramatic consumat în urmă cu două zile în Norvegia: „Ultima acÈ›iune în care a fost implicat È™i serviciul Barnevernet a revoltat toată È›ara. Ce s-a întâmplat? Un cuplu de norvegieni a rămas fără copilaÈ™ul de câteva luni. Când au venit să-l ia, copilul era îmbrăcat subÈ›ire, iar tatăl, disperat când È™i-a văzut copilaÈ™ul scos afară, în frig, aÈ™a sumar îmbrăcat, a alergat după acei oameni È™i a aruncat o hăinuță pe bebeluÈ™, pentru a nu îngheÈ›a de frig. Cineva a filmat scena, a urcat-o pe internet, iar în doar două zile a strâns 200.000 de vizualizări. Din păcate, acel videoclip nu mai poate fi găsit, a fost È™tersâ€.
Curs despre sinuciderile copiilor sub 7 ani
Paranoia generată de acÈ›unile Barnevernet se pare că a atins cote greu de imaginat în Norvegia. Potrivit sociologului C.K., la Universitatea din Oslo se predă, mai nou, un curs cu o temă morbidă: Sinuciderile copiilor sub 7 ani. „Au fost cazuri când asemenea copii au recurs la gesturi extreme. Este vorba despre acei micuÈ›i daÈ›i spre adopÈ›ie familiilor-surogat. Probabil n-au reuÈ™it să se adapteze la noul climat È™i au clacat. Prin acest curs, norvegienii vor, probabil, să înÈ›eleagă mai bine fenomenul, pentru a-l putea stopaâ€.
Schema conspirației
O elită, dirijată de o familie suedeză putred de bogată, controlează Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia)
Această elită dispune distrugerea ideii de familie prin promovarea agresivă a homosexualismului și a hedonismului, dar și prin separarea copiilor de părinți
Odată celula de bază a societății distrusă, grupul uman în sine rămâne la cheremul acestei elite, care-l manipulează după bunul plac.
Impunerea, cu ajutorul statului norvegian, unor taxe uriașe cetățenilor dezbinați, duce la îmbogățirea elitei și la subordonarea populației autohtone.
De remarcat că familiile mixte (vezi cazul Bodnariu) au picat la mijloc în acest război scandinav cu mize uriașe. – evz.ro
Era clar ca aceasta organizatie criminala numita Barnevernet, are radacini foarte adanci. Era mult prea dubios faptul ca nimeni si nimic nu se poate atinge de ea. Iata ca incet, incet iasa la iveala scopurile reale ale acestui serviciu care se vrea in slujba familiei.
Aceasta este societatea gandita de elite, ac
Marea păcăleală: sunt conduși de alții pe banii lor!
„Ceea ce este È™i mai revoltător abia urmează: această elită restrânsă, care ar fi controlată, de fapt, de Suedia, beneficiază de controlul asupra societății norvegiene, implicit de munca membrilor acesteia. Oamenii plătesc taxe uriaÈ™e către stat, inclusiv către Barnevernet. Sunt amăgiÈ›i că ei au grijă de viitorul copiilor norvegieni. Praf în ochi! Mare parte din bani intră în buzunarele acestei elite, iar viitorul naÈ›iei lor este în ceață. Mai precis, la discreÈ›ia altora. DeÈ™i pare o adevărată teorie a conspiraÈ›iei, ar trebui să privim puÈ›in în urmă, la istoria Scandinaviei. Nu este un secret faptul că Norvegia a fost, în cea mai mare parte a existenÈ›ei ei ca formaÈ›iune statală, la discreÈ›ia Suediei sau a Danemarcei. Con sideraÈ›i un fel de iobagi, norvegienii au format, aproape tot timpul, un popor uÈ™or de condusâ€.
Românii au picat la mijloc
„Este trist faptul că familiile mixte – aÈ™a cum e È™i cazul familiei Bodnariu – au picat la mijloc în tot acest război: controlul societății norvegiene È™i, extins, al celei scandinave – pentru că mă îndoiesc că acest fenomen va viza doar Norvegia. Am uitat un amănunt, picant, de felul lui. Bugetul Barnevernet a ajuns să atingă, în 2014, conform datelor publicate de ziarele din Oslo, în jur de 550 de milioane de euro! Bine, suma e în coroane – se păstrează apa renÈ›ele. Se impune, însă, o întrebare: cine contribuie la acest fond È™i cine beneficiază, de fapt, de el? Răspunsul nu poate fi decât unul: norvegienii dau banii, iar acea elită controlată de suedezi, profităâ€.
Un nou caz sfâșietor zguduie Norvegia
C.K., tânăra română stabilită la Oslo, ne-a dezvăluit culisele unui caz dramatic consumat în urmă cu două zile în Norvegia: „Ultima acÈ›iune în care a fost implicat È™i serviciul Barnevernet a revoltat toată È›ara. Ce s-a întâmplat? Un cuplu de norvegieni a rămas fără copilaÈ™ul de câteva luni. Când au venit să-l ia, copilul era îmbrăcat subÈ›ire, iar tatăl, disperat când È™i-a văzut copilaÈ™ul scos afară, în frig, aÈ™a sumar îmbrăcat, a alergat după acei oameni È™i a aruncat o hăinuță pe bebeluÈ™, pentru a nu îngheÈ›a de frig. Cineva a filmat scena, a urcat-o pe internet, iar în doar două zile a strâns 200.000 de vizualizări. Din păcate, acel videoclip nu mai poate fi găsit, a fost È™tersâ€.
Curs despre sinuciderile copiilor sub 7 ani
Paranoia generată de acÈ›unile Barnevernet se pare că a atins cote greu de imaginat în Norvegia. Potrivit sociologului C.K., la Universitatea din Oslo se predă, mai nou, un curs cu o temă morbidă: Sinuciderile copiilor sub 7 ani. „Au fost cazuri când asemenea copii au recurs la gesturi extreme. Este vorba despre acei micuÈ›i daÈ›i spre adopÈ›ie familiilor-surogat. Probabil n-au reuÈ™it să se adapteze la noul climat È™i au clacat. Prin acest curs, norvegienii vor, probabil, să înÈ›eleagă mai bine fenomenul, pentru a-l putea stopaâ€.
Schema conspirației
O elită, dirijată de o familie suedeză putred de bogată, controlează Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia)
Această elită dispune distrugerea ideii de familie prin promovarea agresivă a homosexualismului și a hedonismului, dar și prin separarea copiilor de părinți
Odată celula de bază a societății distrusă, grupul uman în sine rămâne la cheremul acestei elite, care-l manipulează după bunul plac.
Impunerea, cu ajutorul statului norvegian, unor taxe uriașe cetățenilor dezbinați, duce la îmbogățirea elitei și la subordonarea populației autohtone.
De remarcat că familiile mixte (vezi cazul Bodnariu) au picat la mijloc în acest război scandinav cu mize uriașe. – evz.ro
Era clar ca aceasta organizatie criminala numita Barnevernet, are radacini foarte adanci. Era mult prea dubios faptul ca nimeni si nimic nu se poate atinge de ea. Iata ca incet, incet iasa la iveala scopurile reale ale acestui serviciu care se vrea in slujba familiei.
Aceasta este societatea gandita de elite, ac
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 11:46
Aceasta este societatea gandita de elite, aceasta este noua ordine mondiala, asa viseaza ca va fi intrega lume aceste satane care se vor liderii lumii. Din pacate spalatii pe creier devin din ce in ce mai multi si au devenit asa de indoctrinati, incat au ajuns sa idolatrizeze aceste idei si aceste tipuri de societati. Tarile nordice prin numarul foarte mare de atei, fiind terenul perfect pentru experimentarea a ceea ce se doreste la scara globala.
Rand pe rand, in urmatorii ani, toate tarile fara valori crestine puternice vor ajunge in aceasi situatie. Satana misuna in voie pe tot pamantul, este vremea lui lasata de la Dumnezeu, iar cine nu ii va face voia va avea enorm de mult de suferit. Vor urma persecutii dintre cele mai groaznice, haosuri generale, migratia necontrolata din ultima vreme, insotita de actele de violenta, fiind si ea de altfel un punct pe agenda infintarii acestei societati conduse din umbra de cel rau.
Ne asteapta vremuri grele dragi crestini, dar numai si numai prin Hristos putem birui, alta cale nu exsita. Cei plecati in tarile de genul acesta sau care sunt pe cale sa devina la fel, veniti acasa pana mai aveti timp. Cum spunea Sfantul Parinte Arsenie Boca, citez aproximativ „Va veni o vreme cand veti dori sa va intoaceti si nu veti mai puteaâ€. Haideti acasa si sa luptam impreuna pentru credinta si valorile curate lasate de Bunul Dumnezeu.
Despre grupul Bilderberg (guvernul din umbra al lumii) puteti citi foarte multe la categoria Bilderberg
Rand pe rand, in urmatorii ani, toate tarile fara valori crestine puternice vor ajunge in aceasi situatie. Satana misuna in voie pe tot pamantul, este vremea lui lasata de la Dumnezeu, iar cine nu ii va face voia va avea enorm de mult de suferit. Vor urma persecutii dintre cele mai groaznice, haosuri generale, migratia necontrolata din ultima vreme, insotita de actele de violenta, fiind si ea de altfel un punct pe agenda infintarii acestei societati conduse din umbra de cel rau.
Ne asteapta vremuri grele dragi crestini, dar numai si numai prin Hristos putem birui, alta cale nu exsita. Cei plecati in tarile de genul acesta sau care sunt pe cale sa devina la fel, veniti acasa pana mai aveti timp. Cum spunea Sfantul Parinte Arsenie Boca, citez aproximativ „Va veni o vreme cand veti dori sa va intoaceti si nu veti mai puteaâ€. Haideti acasa si sa luptam impreuna pentru credinta si valorile curate lasate de Bunul Dumnezeu.
Despre grupul Bilderberg (guvernul din umbra al lumii) puteti citi foarte multe la categoria Bilderberg
1789 raspunsuri
Postat de earthlife la 13 ianuarie 2016 - 12:19
A... domnule bhairava , imi place , deveniti din ce in ce mai interesant ! :)
bineinteles ca sunt convins de inteligenta plantelor ! e si firesc , universul intreg e inteligent si plantele fac parte din el insa probabil cum bine spuneati cu ocazia altui topic , la alt nivel de vibratie .
distinsul doctor biolog bruce lipton a prezentat foarte frumos problema celulei in documentarele sale ( noua biologie / biologia credintei ) explicand ca celula are aceleasi parti componente ca si omul : aparat respirator , digestiv etc inclusiv creier ( centru de comanda ) insa nu se misca pana nu exista o comanda ( nu stimul ) acea comanda o da mintea ( observatorul ) si asta cam lipseste celulei... nu creier ci minte sa apese pe butoanele creierului .
https://www.youtube.com/watch?v=7qpG9F5fKVc
( este si tradus in romana )
aici vin cei care studiaza fizica cuantica si explica fenomenul cu ajutorul experimentului cu particulele :
il recomand tuturor , dureaza cateva minute !
https://www.youtube.com/watch?v=_8Byv3nM6oc
( si acesta tradus si desi e prezentat ca desen animat treaba e foarte serioasa , va asigur !)
bineinteles ca sunt convins de inteligenta plantelor ! e si firesc , universul intreg e inteligent si plantele fac parte din el insa probabil cum bine spuneati cu ocazia altui topic , la alt nivel de vibratie .
distinsul doctor biolog bruce lipton a prezentat foarte frumos problema celulei in documentarele sale ( noua biologie / biologia credintei ) explicand ca celula are aceleasi parti componente ca si omul : aparat respirator , digestiv etc inclusiv creier ( centru de comanda ) insa nu se misca pana nu exista o comanda ( nu stimul ) acea comanda o da mintea ( observatorul ) si asta cam lipseste celulei... nu creier ci minte sa apese pe butoanele creierului .
https://www.youtube.com/watch?v=7qpG9F5fKVc
( este si tradus in romana )
aici vin cei care studiaza fizica cuantica si explica fenomenul cu ajutorul experimentului cu particulele :
il recomand tuturor , dureaza cateva minute !
https://www.youtube.com/watch?v=_8Byv3nM6oc
( si acesta tradus si desi e prezentat ca desen animat treaba e foarte serioasa , va asigur !)
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 12:29
Pentru Earthlife: Findcă mă chinui de pe tabletă şi durează până îţi răspund spune-mi întâi ce caută domnul Jacop Wallenberg şi în Bilderberg şi în Barnevet, că zici că nu există conspiraţie... ce înseamnă acest comportament faţă de copii?
Postat de earthlife la 13 ianuarie 2016 - 12:45
bhairava
Pentru Earthlife: Findcă mă chinui de pe tabletă şi durează până îţi răspund spune-mi întâi ce caută domnul Jacop Wallenberg şi în Bilderberg şi în Barnevet, că zici că nu există conspiraţie... ce înseamnă acest comportament faţă de copii?insa acum sa cred ca astia vor sa supuna omul si sa faca ce cu el ? pentru mine experientele de viata , viata traita nu as dao pentru nicio suma de bani . in fapt am inteles un lucru crucial . nimeni , absolut nimeni cat de urat si de neputincios nu ar schimba viata sa ( intreaga nu doar anumite aspecte ) cu a nimanui . tocmai ca evolutia noastra aici in aceasta scoala numita "pamant" este scopul . si aia mor de aceleasi boli , si ei se sterg la cur tot cu mana , si mai ales nu iau cu ei nimic pe lumea cealalta . asa ca lasa i pe ei sa faca ce vor. eu odata ce inteleg principiile astea de care vb dumneavoastra deja caut sa calc pe urmele lui iisus hristos si sa iert cat pot de mult si sa raspund raului cu bine de cate ori pot ( nu reusesc mereu ) .
ma uimeste profund atitudinea domniei voastre fata de lume odata intelese principiile de baza cum ca se traieste pe mai multe niveluri si exista o lege a atractiei universale cum sa mai existe teama sau nici macar preocuparea cum se supra evalueaza singuri oamenii aia pe la gruparile astea . ce ma intereseaza pe mine cat timp am libertatea interioara pe care nu mi o poate lua nimeni ? ( asta daac o am ...) nu exista manipulatori decat daca exista sclavi !!! asa ca atentia mea sta asupra evolutiei mele sa nu raman sclav nu la cum ajung aia conducatori ! credeti ca daca ar fi fost aia asa nenorociti am mai fi avut noi dreptul sa vb lucrurile astea pe aici ? credeti ca site ul asta nu e supravegheat ? daca se vrea maine ne iau baietii pe toti ca "din oala" de acasa inclusiv pe admini ! :))
si de ar fi sa mor maine numai sa nu fiu sclav , nu mi ar fi teama . pt ca eu chiar cred in ce vorbim pe aici si in invataturile lui hristos ! asta nu am inteles nici la grig ...
Postat de earthlife la 13 ianuarie 2016 - 13:03
"democraţia a fost şi va rămâne un fiasco din punct de vedere al evoluţiei societăţii şi un succes pentru stăpânii noştri"
nu a spus nimeni ca e perfecta , insa asa cum omul de rand care conduce ( caci de aici si termenul ) asa va fi si grupul respectiv tara caci este dupa chipul si asemanarea noastra . reprezentarile mentale capata forma in tridimensional...
insa ce alternativa avem ? vreuna din cele incercate deja credeti ca e mai buna ?
"cel mai bun argument impotriva democratiei este o conversatie de 5 minute cu votantul de rand " w. churchill
"O altă familie de români a fost decăzută din drepturi de către Protecția Copilului din Norvegia: Mi-au spus că e jenant să-mi țin fetița în brațe și să o pup. Pur și simplu îți iau sufletul din tine și pleacă cu el
De Anca Apostol "
tarile scandinave sunt cunoscute demult , nu de ieri de azi , ca sunt mai "reci" mai zgarciti in afisarea sentimentelor . daca oamenii respectivi au ales sa traiasca acolo mi se pare o ofensa grava sa incercam noi o mana de oameni sa le explicam lor , niste milioane de oameni ca ar trebui sa se schimbe !
chestiunea poate intra si intr un context mai amplu . legalizarea homosexualitatii bate la usile tuturor , sunt pregatit sa nu mai sarut nici sotia pe strada doar sa nu vad ca se saruta nici homosexualii . si asta nu pentru mine , nu ma intereseaza . ci sa nu influenteze copii in directia asta ( indiferent ce aleg mai tarziu copii cand devin adolescenti sau adulti ) in public totul trebuie sa fie cat mai neutru ! asta e ideea
la fel de valabil si cu celelalte cazuri . daca intru in casa respoectiv tara ,altcuiva caut sa i urmez regulile ( bune, rele ,nu i treaba mea )iar cand ma duc la mine acasa imi sarut copilul cat vreau si il bat de i suna apa in cap :))
nu a spus nimeni ca e perfecta , insa asa cum omul de rand care conduce ( caci de aici si termenul ) asa va fi si grupul respectiv tara caci este dupa chipul si asemanarea noastra . reprezentarile mentale capata forma in tridimensional...
insa ce alternativa avem ? vreuna din cele incercate deja credeti ca e mai buna ?
"cel mai bun argument impotriva democratiei este o conversatie de 5 minute cu votantul de rand " w. churchill
"O altă familie de români a fost decăzută din drepturi de către Protecția Copilului din Norvegia: Mi-au spus că e jenant să-mi țin fetița în brațe și să o pup. Pur și simplu îți iau sufletul din tine și pleacă cu el
De Anca Apostol "
tarile scandinave sunt cunoscute demult , nu de ieri de azi , ca sunt mai "reci" mai zgarciti in afisarea sentimentelor . daca oamenii respectivi au ales sa traiasca acolo mi se pare o ofensa grava sa incercam noi o mana de oameni sa le explicam lor , niste milioane de oameni ca ar trebui sa se schimbe !
chestiunea poate intra si intr un context mai amplu . legalizarea homosexualitatii bate la usile tuturor , sunt pregatit sa nu mai sarut nici sotia pe strada doar sa nu vad ca se saruta nici homosexualii . si asta nu pentru mine , nu ma intereseaza . ci sa nu influenteze copii in directia asta ( indiferent ce aleg mai tarziu copii cand devin adolescenti sau adulti ) in public totul trebuie sa fie cat mai neutru ! asta e ideea
la fel de valabil si cu celelalte cazuri . daca intru in casa respoectiv tara ,altcuiva caut sa i urmez regulile ( bune, rele ,nu i treaba mea )iar cand ma duc la mine acasa imi sarut copilul cat vreau si il bat de i suna apa in cap :))
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 13:05
Pentru Earthlife: Nu mă deranjează dacă aş muri mâine, mă deranjează că am fost atât de prost încât am aruncat cu banii în stânga şi-n dreapta şi când am şi eu nevoie de un laborator de alchimie mă uit ca vulpea la struguri, numai că nu pot să spun că sunt acri! O fi karmă, însă e frustrant, poate învaţă cineva din păţania mea...
26755 raspunsuri
Postat de Lady_G la 13 ianuarie 2016 - 13:08
Am o planta in casacare se intoarce dupa mine cand trec pe langa ea, cred ca nu i place parfumul meu:D
Postat de earthlife la 13 ianuarie 2016 - 13:12
bhairava
Pentru Earthlife: Nu mă deranjează dacă aş muri mâine, mă deranjează că am fost atât de prost încât am aruncat cu banii în stânga şi-n dreapta şi când am şi eu nevoie de un laborator de alchimie mă uit ca vulpea la struguri, numai că nu pot să spun că sunt acri! O fi karmă, însă e frustrant, poate învaţă cineva din păţania mea..."urmeaza ti fericirea si universul va deschide usi unde erau doar ziduri "
Joseph Campbell
"Nimic nu poate rezista vointei umane care va miza chiar cu propria existenta la atingerea scopurilor sale."
Benjamin Disraeli
Postat de earthlife la 13 ianuarie 2016 - 13:13
Lady_G
Am o planta in casacare se intoarce dupa mine cand trec pe langa ea, cred ca nu i place parfumul meu:D
Postat de Lady_G la 13 ianuarie 2016 - 13:13
earthlife
Lady_G
Am o planta in casacare se intoarce dupa mine cand trec pe langa ea, cred ca nu i place parfumul meu:D
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 13:14
Lady_G
Am o planta in casacare se intoarce dupa mine cand trec pe langa ea, cred ca nu i place parfumul meu:D
Postat de earthlife la 13 ianuarie 2016 - 13:14
In fapt psihologii recomanda demult celor care isi doresc o relatie sa si cumpere mai intai o planta dupa care un animal de companie... ca psi pregatitori . nu degeaba se intampla asta, sunt niveluri de constiinta pe scara evolutiei !
Postat de Lady_G la 13 ianuarie 2016 - 13:23
bhairava
Lady_G
Am o planta in casacare se intoarce dupa mine cand trec pe langa ea, cred ca nu i place parfumul meu:D
Postat de earthlife la 13 ianuarie 2016 - 13:28
Eu sunt unul din cei pentru care feromonii femeii conteaza mult . nu pot spune nici ca ma deranjeaza si putin parfum ocazional
Postat de BrADbrad la 13 ianuarie 2016 - 13:55
DA, categoric plantele sunt entitati capabile de tot felul de chestii inteligente. Nici nu trebuia inventat galvanometrul pentru a se stabili cu certitudine acest lucru.
Bunaoara, fondul nostru folcloric stramosesc e prin de dovezi ca poti sa stai la taclale prieteneste cu orice planta sau animal chiar, sa-i spui oful, sa-i marturisesti un secret...
Dovezi? Pai ce vreti mai mult de atat... ,,Jelui-m-as si n-am cui?Jelui-m-as codrului/Cu frunza-i sa ma alinte/Nu-mi raspunde prin cuvinte/Jelui-m-as si n-am cui/Jelui-m-as murgului/Dar mi-e murgul vita muta/Ma priveste si m-asculta/N-are gura sa-mi raspunda,,
Se observa deci ca stramosii nostrii au observat din amurgul timpului ca plantele si animalele ca partener inteligent de discutii sunt excelente ascultatoare, stocheaza informatiile transmise foarte bine, un usor deficit avand pe zona feedback-ului ....
In plus, sunt cunoscute publicului larg inca din vechime chiar si dispute aprige intre diverse plante, dispute pentru existenta carora inteligentza ca instrument de lupta este desigur o conditie sine qua non...par example, citez din memoria colectiva a romanilor dintotdeauna si de pretutindeni ,, Se ceartă bradul cu plopul/ Care e mai mândru-n codru...,, :d
Bunaoara, fondul nostru folcloric stramosesc e prin de dovezi ca poti sa stai la taclale prieteneste cu orice planta sau animal chiar, sa-i spui oful, sa-i marturisesti un secret...
Dovezi? Pai ce vreti mai mult de atat... ,,Jelui-m-as si n-am cui?Jelui-m-as codrului/Cu frunza-i sa ma alinte/Nu-mi raspunde prin cuvinte/Jelui-m-as si n-am cui/Jelui-m-as murgului/Dar mi-e murgul vita muta/Ma priveste si m-asculta/N-are gura sa-mi raspunda,,
Se observa deci ca stramosii nostrii au observat din amurgul timpului ca plantele si animalele ca partener inteligent de discutii sunt excelente ascultatoare, stocheaza informatiile transmise foarte bine, un usor deficit avand pe zona feedback-ului ....
In plus, sunt cunoscute publicului larg inca din vechime chiar si dispute aprige intre diverse plante, dispute pentru existenta carora inteligentza ca instrument de lupta este desigur o conditie sine qua non...par example, citez din memoria colectiva a romanilor dintotdeauna si de pretutindeni ,, Se ceartă bradul cu plopul/ Care e mai mândru-n codru...,, :d
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 14:29
BrADbrad
DA, categoric plantele sunt entitati capabile de tot felul de chestii inteligente. Nici nu trebuia inventat galvanometrul pentru a se stabili cu certitudine acest lucru.Bunaoara, fondul nostru folcloric stramosesc e prin de dovezi ca poti sa stai la taclale prieteneste cu orice planta sau animal chiar, sa-i spui oful, sa-i marturisesti un secret...
Dovezi? Pai ce vreti mai mult de atat... ,,Jelui-m-as si n-am cui?Jelui-m-as codrului/Cu frunza-i sa ma alinte/Nu-mi raspunde prin cuvinte/Jelui-m-as si n-am cui/Jelui-m-as murgului/Dar mi-e murgul vita muta/Ma priveste si m-asculta/N-are gura sa-mi raspunda,,
Se observa deci ca stramosii nostrii au observat din amurgul timpului ca plantele si animalele ca partener inteligent de discutii sunt excelente ascultatoare, stocheaza informatiile transmise foarte bine, un usor deficit avand pe zona feedback-ului ....
In plus, sunt cunoscute publicului larg inca din vechime chiar si dispute aprige intre diverse plante, dispute pentru existenta carora inteligentza ca instrument de lupta este desigur o conditie sine qua non...par example, citez din memoria colectiva a romanilor dintotdeauna si de pretutindeni ,, Se ceartă bradul cu plopul/ Care e mai mândru-n codru...,, :d
Postat de XBLS la 13 ianuarie 2016 - 17:17
Autor,daca plantele ar prezenta o asa capacitate de perceptie a stimulilor,emotiilor si asta ar fi usor de demonstrat stiintific,(pentru ca multitudinea experimentelor pomenite de tine o confirma),nu crezi ca plantele ar prezenta mai multa veridicitate decat niste martori care ar putea fi corupti, in cazul unor crime petrecute in vecinatatea unei plante? Nu crezi ca cel mai de temut martor pentru autorul unei crime este planta martor? De ce nu se folosesc,stimate autor,in instanta,plante martor pentru a inlatura nevinovati din sfera de suspecti? De ce sistemul incurajeaza infractionalitatea si inlatura niste martori atat de calificati si corecti sa-si exercite capacitatile suprasenzoriale? De ce nu se opteaza pentru o solutionare sigura a cazurilor? De ce nu li se da plantelor dreptul la opinie? De ce?
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 18:33
XBLS
Autor,daca plantele ar prezenta o asa capacitate de perceptie a stimulilor,emotiilor si asta ar fi usor de demonstrat stiintific,(pentru ca multitudinea experimentelor pomenite de tine o confirma),nu crezi ca plantele ar prezenta mai multa veridicitate decat niste martori care ar putea fi corupti, in cazul unor crime petrecute in vecinatatea unei plante? Nu crezi ca cel mai de temut martor pentru autorul unei crime este planta martor? De ce nu se folosesc,stimate autor,in instanta,plante martor pentru a inlatura nevinovati din sfera de suspecti? De ce sistemul incurajeaza infractionalitatea si inlatura niste martori atat de calificati si corecti sa-si exercite capacitatile suprasenzoriale? De ce nu se opteaza pentru o solutionare sigura a cazurilor? De ce nu li se da plantelor dreptul la opinie? De ce?V-am dat destulă libertate... uite, v-am înlocuit lanţurile cu facturi, aşa daţi randament mai mare deoarece aveţi iluzia că sunteţi liberi. V-am băgat destule otrăvuri în hrană astfel încât să trăiţi la jumătate ori mai puţin, vă iradiez la greu ca să vă prostesc şi să vă aţâţ unul împotriva altuia că deja sunteţi prea mulţi şi au început să se înmulţească fraierii care descoperă adevărul, puteţi chiar să vă jucaţi de-a yoga că oricum nu vă ajunge viaţa care v-am lăsat-o pentru a face mare brânză!
Numai să nu fiţi nerecunoscători şi să-mi refuzaţi otrăvurile în masă devenind vegetarieni şi apelând la kombucha, ayahuasca şi alte fineţuri că vă bag într-un nuclear de nu vă mai vedeţi! Doar am mai făcut-o de atâtea ori! Ce, credeţi că sunteţi primii? He-he, păi istoria oficială nu tot eu v-am scris-o? Fraierilor cu cioc, guvernele sunt de prosteală, legile în parlamente vin gata scrise, dezbaterile sunt doar pe ceea ce nu mă afectează. Mai nasol pentru mine e că există nişte cicluri în univers şi ăsta în care pot să fac ce vreau se cam termină, însă voi nu trebuie să ştiţi asta. Când vor începe să vi se activeze genele din ADN-ul ăla pe care în engleză îl numiţi "junk DNA", văd eu ce fac... vă mai bag nişte războaie asortate cu nişte cataclisme... văd eu, mă descurc, că sunt băiat mare!
Postat de XBLS la 13 ianuarie 2016 - 18:55
Stimate autor,nu credeti ca incurajandu-ma la o alimentatie vegetariana,complotati indirect la acest haos intretinut de guvernatorii terei? Pai cum sa devin vegetariana cand tocmai am aflat cat de pretioasa este aceasta civilizatie a plantelor? Cum sa-mi permit sa mananc acest martor sacru? ;;)
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 19:15
XBLS
Stimate autor,nu credeti ca incurajandu-ma la o alimentatie vegetariana,complotati indirect la acest haos intretinut de guvernatorii terei? Pai cum sa devin vegetariana cand tocmai am aflat cat de pretioasa este aceasta civilizatie a plantelor? Cum sa-mi permit sa mananc acest martor sacru? ;;)Acuma mă bazez şi eu pe discernământul domniei voastre după ce vă descărcaţi "Hrana vie" a lui Ernst Gunther de pe net şi o lecturaţi temeinic: nu vă repeziţi la tarabele cu cele mai mari şi mai frumoase legume în piaţă (supermarket-urile ies din discuţie), alegeţi-le pe cele mai mici, chiar dacă vă chinuiţi mai mult la curăţat, numai să fie cât mai sănătoase!
Postat de XBLS la 13 ianuarie 2016 - 19:28
bhairava
XBLS
Stimate autor,nu credeti ca incurajandu-ma la o alimentatie vegetariana,complotati indirect la acest haos intretinut de guvernatorii terei? Pai cum sa devin vegetariana cand tocmai am aflat cat de pretioasa este aceasta civilizatie a plantelor? Cum sa-mi permit sa mananc acest martor sacru? ;;)Acuma mă bazez şi eu pe discernământul domniei voastre după ce vă descărcaţi "Hrana vie" a lui Ernst Gunther de pe net şi o lecturaţi temeinic: nu vă repeziţi la tarabele cu cele mai mari şi mai frumoase legume în piaţă (supermarket-urile ies din discuţie), alegeţi-le pe cele mai mici, chiar dacă vă chinuiţi mai mult la curăţat, numai să fie cât mai sănătoase!
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 19:44
Pentru XBLS: Băgaţi kombucha la greu şi îi spuneţi minţii că faceţi un tapas pentru evoluţie spirituală şi mărirea vibraţiilor cu scopul găsirii unui partener corespunzător! Eu beau câte trei-patru litri pe zi când am ocazia să postesc doar cu kombucha şi apă.
Între timp încolţeşte grâul şi când aveţi bani mai luaţi şi nişte miez de nucă. Nu uitaţi să daţi pe răzătoare şi nişte sfeclă roşie cu ţelină şi măr, chiar dacă puneţi mai mult măr. Usturoi iarăşi la greu... dar ziceţi că ştiţi...
Între timp încolţeşte grâul şi când aveţi bani mai luaţi şi nişte miez de nucă. Nu uitaţi să daţi pe răzătoare şi nişte sfeclă roşie cu ţelină şi măr, chiar dacă puneţi mai mult măr. Usturoi iarăşi la greu... dar ziceţi că ştiţi...
Postat de XBLS la 13 ianuarie 2016 - 19:49
bhairava
Pentru XBLS: Băgaţi kombucha la greu şi îi spuneţi minţii că faceţi un tapas pentru evoluţie spirituală şi mărirea vibraţiilor cu scopul găsirii unui partener corespunzător! Eu beau câte trei-patru litri pe zi când am ocazia să postesc doar cu kombucha şi apă.Între timp încolţeşte grâul şi când aveţi bani mai luaţi şi nişte miez de nucă. Nu uitaţi să daţi pe răzătoare şi nişte sfeclă roşie cu ţelină şi măr, chiar dacă puneţi mai mult măr. Usturoi iarăşi la greu... dar ziceţi că ştiţi...
Postat de XBLS la 13 ianuarie 2016 - 19:49
De la* kombucha
Postat de bhairava la 13 ianuarie 2016 - 20:07
XBLS
De la* kombucha
18880 raspunsuri
Postat de Deceneu1 la 13 ianuarie 2016 - 23:24
Da...or fi senzitive...dar hmm inteligente...nu se poate face comparatie cu inteligenta...animala...Plantele au evoluat inca de la inceput in cu totul alta directie...intelegerea lor va produce un salt in gandire...dar mai este pana atunci..deocamdata suntem cam sub radacini ...
Postat de Deceneu1 la 13 ianuarie 2016 - 23:39
No..deci aprecierea depreciativa...:d..,,Ai ajuns ca o leguma ! "...de fapt e apreciativa pana la urma...Bradantrax nu stiu ce o sa mai adie din cetina-i falnica...in niciun caz Chanel no 2..ci poate o idee smart...:)
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 07:24
Folosind cronometre perfect sincronizate, a constatat că plantele lui continuau să reacţioneze la gândurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărtare considerabilă.
Reuşi chiar să demonstreze că plantele lui au reacţionat pozitiv în clipa când el s-a hotărât să se întoarcă acasă la New York, atunci când se găsea cam la douăzeci de kilometri, la New Jersey. Că era vorba de o senzaţie de uşurare din partea lor sau de un fel de urare de bun-sosit, Backster n-a putut să-şi dea seama. Un alt amănunt nu lipsit de importanţă: Dracaena, planta care stătea la originea tuturor acestor experienţe, a reacţionat emoţionată în biroul lui în clicând el, aflat într-un turneu de conferinţe, tocmai proiecta în faţa asistenţei o fotografie a ei.
Odată ce s-au obişnuit cu o persoană, plantele par să ţină legătura cu aceasta oriunde s-ar afla şi chiar dacă obiectul simpatiei lor este înconjurat de mii de alte fiinţe omeneşti. Acest lucru s-a văzut într-o seară de 31 decembrie când Backster, aflat la New York, s-a amestecat în vălmăşagul mulţimii care forfotea în Times Square, înarmat numai cu un carneţel şi cu un cronometru. Pierdut în înghesuială, şi-a notat toate faptele şi gesturile; momentele când a mers la pas sau a alergat, când a traversat pasaje subterane, trecând practic pe sub vehiculele grele de pe stradă, şi, în sfârşit, momentul când s-a luat la harţă cu un vânzător de ziare. La întoarcerea în apartament a constatat că fiecare dintre cele trei plante ţinute sub observatie reacţionase în acelaşi mod la emoţiile prin care trecuse el.
Backster nu reuşea însă să-şi facă nici cea mai mică idee asupra energiei prin care se transmit gândurile sau sentimentele de la el la plantă. Încercă o experienţă nouă, izolând o plantă într-o cuşcă Faraday, închisă şi aceasta la rândul ei într-un recipient de plumb. Nici unul dintre aceste două ecrane nu păru să întrerupă sau măcar să tulbure comunicarea dintre plantă şi stăpânul ei. Backster trase de aici concluzia că, indiferent de natura acestei energii, ea operează neinfluenţată de câmpurile magnetice şi că chestiunea se cerea privită trecând de la macrocosmos la microcosmos.
Într-o zi, când Backster se tăiase la un deget şi îşi tampona rana cu tinctură de iod, poligraful conectat la plantă înregistra o reacţie promptă, pricinuită după toate aparenţele de moartea câtorva celule ale organismului stăpânului. Această reacţie a plantei ar fi putut fi provocată şi de emoţia lui Backster la vederea propriului său sânge, ca şi de usturimea provocată de tinctură de iod. Totuşi, Backster începea să sesizeze reacţii identice la toate plantele, de fiecare dată când una din ele era martoră a distrugerii vreunui ţesut vital. Începea să se pună deci întrebarea dacă planta este sensibilă la moartea celulelor izolatele unui organism.
Într-o altă ocazie, aceleaşi urme tipice apărură pe traseul poligrafului în clipa când Backster se pregătea să înceapă un borcan de iaurt. Acest lucru îl intrigă şi îl făcu să cerceteze lucrurile mai amănunţit, ajungând la o concluzie dintre cele mai neaşteptate: dulceaţa pe care tocmai o amesteca în borcanul de iaurt conţinea un conservant chimic ucigător pentru fermenţii naturali folosiţi la acidularea lactatelor. O altă deviaţie bizară a acului poligrafului se lămuri până la urmă ca fiind cauzată de moartea bacteriilor din interiorul ţevii de scurgere de la chiuvetă, opărite de apa fierbinte.
Vrând să aprofundeze ipoteza că toate formele de viaţă au ca punct comun ceea ce el a numit conştiinţa celulară, Backster a reuşit să conecteze electrozi la diferite specii de organisme unicelulare ca amoeba, diferite drojdii, mucegaiuri, prelevări bucale, celule sanguine şi chiar spermatozoizi. Urmele obţinute la poligraf au fost la fel de interesante ca cele provocate de plantele evoluate. În special spermatozoizii s-au dovedit extrem de sensibili, reuşind să-l identifice fără greş pe părintele lor şi rămânând absolut inerţi în prezenţa altor reprezentanţi ai sexului masculin. Asemenea observaţii pot constitui un indiciu că fiinţele unicelulare ar dispune de o memorie globală, în care caz s-ar ajunge la concluzia stupefiantă că sediul memoriei nu e creierul, cum se crede deocamdată cu toată tăria, şi că acesta n-ar fi decât o simplă gară de triaj. „Sensibilitatea perceptivă - susţine Backster - nu pare să se oprească la nivelul celular. Ea ar putea chiar să fie localizată la nivelul moleculei, ceea ce ar implica reevaluarea a tot ceea ce până acum a fost considerat ca inanimat."
Convins că se află pe drumul unei descoperiri capitale pentru ştiinţă, Backster era foarte dornic să publice rezultatele cercetărilor sale într-o r
Reuşi chiar să demonstreze că plantele lui au reacţionat pozitiv în clipa când el s-a hotărât să se întoarcă acasă la New York, atunci când se găsea cam la douăzeci de kilometri, la New Jersey. Că era vorba de o senzaţie de uşurare din partea lor sau de un fel de urare de bun-sosit, Backster n-a putut să-şi dea seama. Un alt amănunt nu lipsit de importanţă: Dracaena, planta care stătea la originea tuturor acestor experienţe, a reacţionat emoţionată în biroul lui în clicând el, aflat într-un turneu de conferinţe, tocmai proiecta în faţa asistenţei o fotografie a ei.
Odată ce s-au obişnuit cu o persoană, plantele par să ţină legătura cu aceasta oriunde s-ar afla şi chiar dacă obiectul simpatiei lor este înconjurat de mii de alte fiinţe omeneşti. Acest lucru s-a văzut într-o seară de 31 decembrie când Backster, aflat la New York, s-a amestecat în vălmăşagul mulţimii care forfotea în Times Square, înarmat numai cu un carneţel şi cu un cronometru. Pierdut în înghesuială, şi-a notat toate faptele şi gesturile; momentele când a mers la pas sau a alergat, când a traversat pasaje subterane, trecând practic pe sub vehiculele grele de pe stradă, şi, în sfârşit, momentul când s-a luat la harţă cu un vânzător de ziare. La întoarcerea în apartament a constatat că fiecare dintre cele trei plante ţinute sub observatie reacţionase în acelaşi mod la emoţiile prin care trecuse el.
Backster nu reuşea însă să-şi facă nici cea mai mică idee asupra energiei prin care se transmit gândurile sau sentimentele de la el la plantă. Încercă o experienţă nouă, izolând o plantă într-o cuşcă Faraday, închisă şi aceasta la rândul ei într-un recipient de plumb. Nici unul dintre aceste două ecrane nu păru să întrerupă sau măcar să tulbure comunicarea dintre plantă şi stăpânul ei. Backster trase de aici concluzia că, indiferent de natura acestei energii, ea operează neinfluenţată de câmpurile magnetice şi că chestiunea se cerea privită trecând de la macrocosmos la microcosmos.
Într-o zi, când Backster se tăiase la un deget şi îşi tampona rana cu tinctură de iod, poligraful conectat la plantă înregistra o reacţie promptă, pricinuită după toate aparenţele de moartea câtorva celule ale organismului stăpânului. Această reacţie a plantei ar fi putut fi provocată şi de emoţia lui Backster la vederea propriului său sânge, ca şi de usturimea provocată de tinctură de iod. Totuşi, Backster începea să sesizeze reacţii identice la toate plantele, de fiecare dată când una din ele era martoră a distrugerii vreunui ţesut vital. Începea să se pună deci întrebarea dacă planta este sensibilă la moartea celulelor izolatele unui organism.
Într-o altă ocazie, aceleaşi urme tipice apărură pe traseul poligrafului în clipa când Backster se pregătea să înceapă un borcan de iaurt. Acest lucru îl intrigă şi îl făcu să cerceteze lucrurile mai amănunţit, ajungând la o concluzie dintre cele mai neaşteptate: dulceaţa pe care tocmai o amesteca în borcanul de iaurt conţinea un conservant chimic ucigător pentru fermenţii naturali folosiţi la acidularea lactatelor. O altă deviaţie bizară a acului poligrafului se lămuri până la urmă ca fiind cauzată de moartea bacteriilor din interiorul ţevii de scurgere de la chiuvetă, opărite de apa fierbinte.
Vrând să aprofundeze ipoteza că toate formele de viaţă au ca punct comun ceea ce el a numit conştiinţa celulară, Backster a reuşit să conecteze electrozi la diferite specii de organisme unicelulare ca amoeba, diferite drojdii, mucegaiuri, prelevări bucale, celule sanguine şi chiar spermatozoizi. Urmele obţinute la poligraf au fost la fel de interesante ca cele provocate de plantele evoluate. În special spermatozoizii s-au dovedit extrem de sensibili, reuşind să-l identifice fără greş pe părintele lor şi rămânând absolut inerţi în prezenţa altor reprezentanţi ai sexului masculin. Asemenea observaţii pot constitui un indiciu că fiinţele unicelulare ar dispune de o memorie globală, în care caz s-ar ajunge la concluzia stupefiantă că sediul memoriei nu e creierul, cum se crede deocamdată cu toată tăria, şi că acesta n-ar fi decât o simplă gară de triaj. „Sensibilitatea perceptivă - susţine Backster - nu pare să se oprească la nivelul celular. Ea ar putea chiar să fie localizată la nivelul moleculei, ceea ce ar implica reevaluarea a tot ceea ce până acum a fost considerat ca inanimat."
Convins că se află pe drumul unei descoperiri capitale pentru ştiinţă, Backster era foarte dornic să publice rezultatele cercetărilor sale într-o r
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 07:27
Convins că se află pe drumul unei descoperiri capitale pentru ştiinţă, Backster era foarte dornic să publice rezultatele cercetărilor sale într-o revistă ştiinţifică, pentru ca alţii să le poată verifica. Numai că implicarea lui personală în lucrările întreprinse, mergând până la cunoaşterea dinainte a orei hotărâte pentru un experiment sau altul, era de multe ori de natură să-i alerteze plantele şi să le determine să refuze orice cooperare. Asta îl făcu să se gândească la un sistem de lucru din care orice intervenţie omenească în manipulările cerute să fie eliminată. După doi ani şi jumătate de tatonări, ajunse să determine modalităţile unui test ce consta în distrugerea celulelor vii prin mijloace mecanice şi în momente neştiute dinainte de plante, în absenţa oricărei fiinţe omeneşti în laborator sau în apropierea acestuia. Îşi opri alegerea asupra micilor creveţi cu care se hrănesc peştii tropicali şi puse la punct un ingenios sistem mecanic de basculare, cu ajutorul căruia un bol cu apă în care se aflau creveţii era răsturnat într-o oală mare ce clocotea pe foc. Un programator automat declanşa întregul dispozitiv în momente imprevizibile, astfel încât nici Backster şi nici colaboratorii săi nu aveau de unde să cunoască dinainte momentul producerii evenimentului. Mai mult decât atât, în oala care clocotea aveau să fie răsturnate şi alte boluri, însă fără creveţi, tocmai pentru a se putea compara ulterior reacţiile plantelor la aceste acţiuni. Trei plante erau conectate la trei galvanometre, în trei camere diferite, iar un al patrulea galvanometru, conectat la o rezistenţă fixă, trebuia să înregistreze eventualele variaţii datorate fluctuaţiilor de curent electric din reţea sau altor fenomene electromagnetice neprevăzute care ar fi putut perturba buna funcţionare a galvanometrelor. Temperatura din încăperi era menţinută la un nivel constant iar plantele, ca o precauţie suplimentară, fuseseră aduse din timp înăuntru, pentru aclimatizare, evitându-se pe cât posibil orice contact cu ele înainte de începerea experimentului.
Plantele selecţionate pentru aceasta erau din specia Philodendron cordatum, întrucât frunzele lor robuste pot suporta fără nici un impediment greutatea electrozilor. Era de asemenea prevăzută folosirea şi a altor exemplare din aceeaşi specie, într-o serie ulterioară de teste. În termeni ştiinţifici, Backster ţinea să demonstreze că „există la vegetale o percepţie primară care încă nu este definită; distrugerea vieţii animale poate fi utilizată ca stimul de la distanţa pentru a demonstra această percepţie şi ea pare să funcţioneze la plante în mod independent de prezenţa omului".
Experienţa aceasta a reuşit să demonstreze că toate cele trei plante au reacţionat în acelaşi moment şi cu maximă violenţă la moartea creveţilor aruncaţi în apa în clocot, rămânând inerte în momentele cand în oală erau vărsate bolurile fără creveţi. Aparatura automată, verificată ulterior de experţi, a pus în evidenţă constanţa cu care plantele au reacţionat la moartea creveţilor, coeficientul de hazard fiind redus la douăzeci la sută. Această experienţă şi rezultatele au fost consemnate în iarna lui 1968 în articolul Dovezi ale unei percepţii primare la vegetale, publicat în cel de-al zecelea tom al ei publicaţii The International Journal of Parapsychology.
Peste şapte mii de oameni de ştiinţă solicitară atunci un tiraj aparte al raportului asupra primelor cercetări ale lui Backster. Studenţi şi profesori din aproximativ douăzeci şi patru de universităţi americane se arătau dornici să reia aceste experienţe de îndată ce aveau să dispună de echipamentul necesar. Mai multe fundaţii oferiră subsidii pentru continuarea cercetărilor. În februarie 1969 National Wildlife îi consacră lui Backster un articol de fond şi, ca la un semnal, toată presa, care până atunci nu dăduse prea mare importanţă lucrărilor lui Backster, se dezlănţui într-o campanie de slăvire a lui, stârnind o vâlvă la care nimeni nu s-ar fi aşteptat. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backster suscitară un asemenea interes încât în întreaga lume secretarele şi menajerele începură să discute tot felul de intimităţi cu plantele lor şi numele de Dracaena massangeana ajunse pe toate buzele, intrând în vocabularul curent a milioane de oameni.
În timp ce cititorii lor erau fascinaţi mai ales de gândul că un stejar s-ar putea să tremure la apropierea tăietorului de lemne sau că un morcov trece prin spaime de moarte la vederea iepurelui, redactorii de la National Wildlife erau deja preocupaţi de posibilităţile de aplicare a descoperirilor lui Backster la diagnosticarea medicală, în investigaţia criminalistică sau în domeniul spionajului. Unele rezultate se arătară atât de stupefiante încât nu
Plantele selecţionate pentru aceasta erau din specia Philodendron cordatum, întrucât frunzele lor robuste pot suporta fără nici un impediment greutatea electrozilor. Era de asemenea prevăzută folosirea şi a altor exemplare din aceeaşi specie, într-o serie ulterioară de teste. În termeni ştiinţifici, Backster ţinea să demonstreze că „există la vegetale o percepţie primară care încă nu este definită; distrugerea vieţii animale poate fi utilizată ca stimul de la distanţa pentru a demonstra această percepţie şi ea pare să funcţioneze la plante în mod independent de prezenţa omului".
Experienţa aceasta a reuşit să demonstreze că toate cele trei plante au reacţionat în acelaşi moment şi cu maximă violenţă la moartea creveţilor aruncaţi în apa în clocot, rămânând inerte în momentele cand în oală erau vărsate bolurile fără creveţi. Aparatura automată, verificată ulterior de experţi, a pus în evidenţă constanţa cu care plantele au reacţionat la moartea creveţilor, coeficientul de hazard fiind redus la douăzeci la sută. Această experienţă şi rezultatele au fost consemnate în iarna lui 1968 în articolul Dovezi ale unei percepţii primare la vegetale, publicat în cel de-al zecelea tom al ei publicaţii The International Journal of Parapsychology.
Peste şapte mii de oameni de ştiinţă solicitară atunci un tiraj aparte al raportului asupra primelor cercetări ale lui Backster. Studenţi şi profesori din aproximativ douăzeci şi patru de universităţi americane se arătau dornici să reia aceste experienţe de îndată ce aveau să dispună de echipamentul necesar. Mai multe fundaţii oferiră subsidii pentru continuarea cercetărilor. În februarie 1969 National Wildlife îi consacră lui Backster un articol de fond şi, ca la un semnal, toată presa, care până atunci nu dăduse prea mare importanţă lucrărilor lui Backster, se dezlănţui într-o campanie de slăvire a lui, stârnind o vâlvă la care nimeni nu s-ar fi aşteptat. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backster suscitară un asemenea interes încât în întreaga lume secretarele şi menajerele începură să discute tot felul de intimităţi cu plantele lor şi numele de Dracaena massangeana ajunse pe toate buzele, intrând în vocabularul curent a milioane de oameni.
În timp ce cititorii lor erau fascinaţi mai ales de gândul că un stejar s-ar putea să tremure la apropierea tăietorului de lemne sau că un morcov trece prin spaime de moarte la vederea iepurelui, redactorii de la National Wildlife erau deja preocupaţi de posibilităţile de aplicare a descoperirilor lui Backster la diagnosticarea medicală, în investigaţia criminalistică sau în domeniul spionajului. Unele rezultate se arătară atât de stupefiante încât nu
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 07:35
Unele rezultate se arătară atât de stupefiante încât nu se încumetară să le dea publicităţii. Medical World News din 21 martie 1969 scria că cercetările asupra percepţiei extrasenzoriale erau „pe punctul de a dobândi respectabilitatea ştiinţifică pe care savanţii care s-au aplecat asupra fenomenelor oculte încercaseră zadarnic s-o obţină din 1882, dată la care a fost fondată la Cambridge Societatea britanică pentru cercetări în domeniul fizicii".
Subvenţiile care începuseră să curgă din toate părţile îi îngăduiră lui Backsă-şi procure echipamentele cele mai scumpe, printre care electrocarultramoderne. Această aparatură, utilizată de regulă pentru măsurarea emisiilor electrice ale inimii şi ale creierului, permiseră să se măsoare cu maximă precizie diferenţele de potenţial ale plantelor, fără ca ele să mai fie supuse unui curent electric exterior, care comporta în permanenţă un anumit risc de hazard sau de eroare. Electrocardiograful se dovedi infinit mai sensibil şi mai sigur decât modestul detector de minciuni cu care începuse Backster, iar electroencefalograful reuşi să realizeze trasee de o precizie de zece ori mai mare.
Un incident surprinzător îl incită pe Backster să întreprindă cercetări şi într-un domeniu absolut diferit. Într-o seară, în timp ce se pregătea să-şi trateze câinele cu un ou crud, observă că una din plantele conectate la poligraf reacţiona violent. În seara următoare fenomenul se repetă, în aceleaşi împrejurări. Curios să afle cam care ar putea fi sentimentele oului, îl conectă la galvanometru şi iată-l pe expertul nostru cufundat până la gât în noi cercetări, într-un domeniu la care nu s-ar fi gândit niciodată.
Timp de nouă ore, Backster observă cu atenţie oscilaţiile neîntrerupte ale acului care înregistra reacţiile oului şi ajunse la concluzia că acestea corespundeau ritmului cardiac al embrionului puiului. Totuşi oul fusese cumpărat de la o băcănie absolut respectabilă şi nu era fecundat. Mai târziu, în timp ce diseca oul, fu surprins să constate absenţa structurii circulare anatomice care ar fi putut explica pulsaţiile înregistrate mai înainte. Trase de aici concluzia că, după toate probabilităţile, nimerise din întâmplare peste un câmp de forţe care încă nu avea un loc cunoscut în activitatea de cercetare ştiinţifică.
Backster duse mai departe această experienţă conectând un ou la electrocardiograf şi observându-i reacţiile în timp ce, la celălalt capăt al mesei, arunca alt ou într-un ibric cu apă fiartă. Oul ţinut sub observaţie reacţionă violent la moartea semenului său. Implicaţiile acestei ultimei descoperiri s-ar putea să fie fundamentale pentru studiul originii vieţii şi ar putea oferi suficient material pentru o carte separată. În faţa imensului câmp care i se deschidea acum înainte, Backster se hotărî să renunţe pentru un timp la experienţele cu plante.
Întâmplarea a vrut ca Pierre Paul Sauvin, un specialist în electronică din West Petterson, statul New Jersey, să audă la radio un interviu luat lui Backster de Long John Nebel, aşa că iată-l devenit a doua persoană pornită pe calea explorării misterelor comunicării la plante.
Sauvin era interesat de mult timp de problema percepţiei senzoriale şi de fenomenele de hipnoză de la distanţă şi poseda totodată serioase cunoştinţe tehnice, ca inginer la ale cărui servicii de înaltă competenţă recurgeau mai multe întreprinderi importante, în primul rând Aerospace şi International Telephone and Telegraph.
Când Long John Nebel, un sceptic incorigibil, încercă să-l încolţească pe Backster insistând ca acesta să numească măcar câteva aplicaţii practice ale descoperirii sale privitoare la percepţia primară la plante, acesta sugeră în primul rând o utilizare în domeniul militar: soldaţii aflaţi într-un teritoriu ostil, în junglă de exemplu, ar putea evita ambuscadele slujindu-se de vegetaţia din jurul lor, conectată la aparate speciale şi folosită astfel drept „semnal de alarmă". După care Backster adăugă: „Dar dacă doriţi cu adevărat să stârniţi interesul unui psiholog, v-aţi putea servi de o plantă ca să acţionaţi un mic tren electric, determinându-l să facă manevre în funcţie de emoţiile umane". Această explicaţie, deşi dezolant de nepractică, ar fi putut totuşi să capete, în jargonul de electronist al lui Sauvin, numele de „sistem de răspuns la un semnal de alarmă". Şi tocmai acesta a fost faptul care l-a hotărât să întreprindă propriile lui experienţe într-un domeniu care până atunci nu-l interesase deloc.
Vorbind mai târziu despre invenţiile sale, Sauvin avea să susţină în mai multe rânduri că cele mai multe idei i-au venit printr-o intuiţie fulgerătoare, ca şi cum el însuşi n-ar fi jucat decât rolul unui simplu medium. Astfel el declară
Subvenţiile care începuseră să curgă din toate părţile îi îngăduiră lui Backsă-şi procure echipamentele cele mai scumpe, printre care electrocarultramoderne. Această aparatură, utilizată de regulă pentru măsurarea emisiilor electrice ale inimii şi ale creierului, permiseră să se măsoare cu maximă precizie diferenţele de potenţial ale plantelor, fără ca ele să mai fie supuse unui curent electric exterior, care comporta în permanenţă un anumit risc de hazard sau de eroare. Electrocardiograful se dovedi infinit mai sensibil şi mai sigur decât modestul detector de minciuni cu care începuse Backster, iar electroencefalograful reuşi să realizeze trasee de o precizie de zece ori mai mare.
Un incident surprinzător îl incită pe Backster să întreprindă cercetări şi într-un domeniu absolut diferit. Într-o seară, în timp ce se pregătea să-şi trateze câinele cu un ou crud, observă că una din plantele conectate la poligraf reacţiona violent. În seara următoare fenomenul se repetă, în aceleaşi împrejurări. Curios să afle cam care ar putea fi sentimentele oului, îl conectă la galvanometru şi iată-l pe expertul nostru cufundat până la gât în noi cercetări, într-un domeniu la care nu s-ar fi gândit niciodată.
Timp de nouă ore, Backster observă cu atenţie oscilaţiile neîntrerupte ale acului care înregistra reacţiile oului şi ajunse la concluzia că acestea corespundeau ritmului cardiac al embrionului puiului. Totuşi oul fusese cumpărat de la o băcănie absolut respectabilă şi nu era fecundat. Mai târziu, în timp ce diseca oul, fu surprins să constate absenţa structurii circulare anatomice care ar fi putut explica pulsaţiile înregistrate mai înainte. Trase de aici concluzia că, după toate probabilităţile, nimerise din întâmplare peste un câmp de forţe care încă nu avea un loc cunoscut în activitatea de cercetare ştiinţifică.
Backster duse mai departe această experienţă conectând un ou la electrocardiograf şi observându-i reacţiile în timp ce, la celălalt capăt al mesei, arunca alt ou într-un ibric cu apă fiartă. Oul ţinut sub observaţie reacţionă violent la moartea semenului său. Implicaţiile acestei ultimei descoperiri s-ar putea să fie fundamentale pentru studiul originii vieţii şi ar putea oferi suficient material pentru o carte separată. În faţa imensului câmp care i se deschidea acum înainte, Backster se hotărî să renunţe pentru un timp la experienţele cu plante.
Întâmplarea a vrut ca Pierre Paul Sauvin, un specialist în electronică din West Petterson, statul New Jersey, să audă la radio un interviu luat lui Backster de Long John Nebel, aşa că iată-l devenit a doua persoană pornită pe calea explorării misterelor comunicării la plante.
Sauvin era interesat de mult timp de problema percepţiei senzoriale şi de fenomenele de hipnoză de la distanţă şi poseda totodată serioase cunoştinţe tehnice, ca inginer la ale cărui servicii de înaltă competenţă recurgeau mai multe întreprinderi importante, în primul rând Aerospace şi International Telephone and Telegraph.
Când Long John Nebel, un sceptic incorigibil, încercă să-l încolţească pe Backster insistând ca acesta să numească măcar câteva aplicaţii practice ale descoperirii sale privitoare la percepţia primară la plante, acesta sugeră în primul rând o utilizare în domeniul militar: soldaţii aflaţi într-un teritoriu ostil, în junglă de exemplu, ar putea evita ambuscadele slujindu-se de vegetaţia din jurul lor, conectată la aparate speciale şi folosită astfel drept „semnal de alarmă". După care Backster adăugă: „Dar dacă doriţi cu adevărat să stârniţi interesul unui psiholog, v-aţi putea servi de o plantă ca să acţionaţi un mic tren electric, determinându-l să facă manevre în funcţie de emoţiile umane". Această explicaţie, deşi dezolant de nepractică, ar fi putut totuşi să capete, în jargonul de electronist al lui Sauvin, numele de „sistem de răspuns la un semnal de alarmă". Şi tocmai acesta a fost faptul care l-a hotărât să întreprindă propriile lui experienţe într-un domeniu care până atunci nu-l interesase deloc.
Vorbind mai târziu despre invenţiile sale, Sauvin avea să susţină în mai multe rânduri că cele mai multe idei i-au venit printr-o intuiţie fulgerătoare, ca şi cum el însuşi n-ar fi jucat decât rolul unui simplu medium. Astfel el declară
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 07:39
Astfel el declară că în multe cazuri a obţinut datele necesare unei invenţii fără să înţeleagă cu adevărat principiul pe care se baza aceasta sau modul în care ea se integra într-un ansamblu, ci recurgând la „sfere extraterestre" în vederea obţinerii de date suplimentare. Folosind generatoare de înaltă tensiune, Sauvin şi-a putut supune corpul unor descărcări de 27 000 de volţi fără să i se întâmple nimic şi a reuşit să acţioneze de la distanţă un bec umplut cu heliu care i-a servit drept receptor electronic pentru mesaje spiritiste, inelele întunecate ale acestuia curgând într-o direcţie sau în alta, în funcţie de răspunsurile care trebuiau date la întrebările puse. Sauvin a mai reuşit şi punerea la punct a unui sistem absolut sigur, în stare să hipnotizeze până şi persoanele cele mai refractare la hipnoză, constând într-o platformă instabilă instalată într-o încăpere întunecoasă străbătută de un fascicol de lumini în culorile curcubeului, ale căror mişcări de du-te-vino produc rapid şi sigur adormirea subiectului.
Spirit dinamic şi întreprinzător, Sauvin reuşi în scurt timp să pună în practică cele auzite la radio, instalând un mic trenuleţ electric şi reuşind să-i schimbe sensul de deplasare pe şine în funcţie de gândurile şi de emoţiile pe care i le transmitea prin conectare la o plantă. Peste scurt timp era în măsură nu numai să repete cu succes această experienţă în faţa publicului de la Madison din New Jersey, ci chiar să facă trenuleţul să meargă, să se oprească şi s-o ia înapoi sub reflectoarele puternice ale televiziunii. Circulând, trenuleţul declanşa la un moment dat un comutator, ceea ce avea drept consecinţă faptul că-i provoca lui Sauvin un puternic şoc electric. Ceva mai încolo, pe şină, se afla un alt comutator, branşat la un galvanometru, care era la rândul lui conectat la un filodendron obişnuit. Înregistrând reacţia emoţională a lui Sauvin sub şocul electric, planta imprima acului trasor o tresărire puternică, acţionând totodată şi comutatorul şi inversând în felul acesta sensul de deplasare a trenuleţului. După mai multe experienţe repetate, lui Sauvin îi era suficient să-şi amintească senzaţiile provocate de şoc şi să insiste asupra acestora pentru ca planta să acţioneze comutatorul.
Sauvin era de mult timp preocupat de parapsihologie, simţindu-se fascinat de ramificaţiile psihologice pe care le implică faptul că o plantă e capabilă să răspundă emoţiilor şi gândurilor omului, dar cu toate acestea ambiţia lui era să pună la punct un dispozitiv vegetal sigur, care să poată fi folosit de orice om fără contacte prealabile care să-i asigure o comunicare sufletească cu planta. Sauvin era ferm convins că plantele, „conştiente" sau nu, dispun de un câmp electric similar celui degajat de om şi că interacţiunea între aceste două câmpuri putea fi folosită. Era vorba de punerea la punct a unor instrumente suficient de sensibile pentru a putea valorifica acest fenomen în mod sigur şi cu randament maxim. Parcurgând publicaţiile de specialitate care soseau fără încetare pe masa lui de lucru, în calitatea lui de redactor tehnic al agenţiei I.T.T., Sauvin fu frapat de o serie de articole apărute în Popular Electronics, semnate L. George Lawrence, în legătură cu circuitele electronice neobişnuite şi cu armele exotice. Autorul, impresionat de ideea ruşilor de a folosi pisici special dresate pentru dirijarea spre ţintă a rachetelor aer-aer, se gândea dacă n-ar fi fost posibilă educarea plantelor în aşa fel încât acestea să reacţioneze în prezenţa unor anumite obiecte sau imagini selecţionate, bineînţeles în scopuri de aceeaşi natură. După eforturi îndelungate, Sauvin a reuşit să pună la punct un aparat cu care să poată aprecia cele mai mici variaţii de curent posibile la vegetale. Sensibilitatea acestuia era de o sută de ori mai ridicată decât a galvanometrului lui Backster, iar paraziţii erau considerabil reduşi.
În stadiul acesta al cercetărilor, Sauvin ajunsese să nu mai măsoare amplitudinea voltajului, ci numai marjele minime care separă doi curenţi paraleli. Confecţionă un instrument mai mult sau mai puţin comparabil cu aparatul folosit de obicei pentru scăderea intensităţii luminii, folosind însă pe post de comutator o plantă. Variaţiile de rezistenţă care apăreau la nivelul frunzelor intensificau sau scădeau lumina, în funcţie de reacţiile plantei la stimulii exteriori.
Îndată ce şi-a pus la punct instrumentul, Sauvin conectă la el plantele şi le lăsă astfel zi şi noapte. Urmărind să înregistreze cele mai mici variaţii de curent, branşă de asemenea la plante un osciloscop, avand un ecran electronic de dimensiuni mari, cuprinzând un 8 luminos ale cărui bucle îşi schimbau forma în funcţie de intensitatea curentului provenit
Spirit dinamic şi întreprinzător, Sauvin reuşi în scurt timp să pună în practică cele auzite la radio, instalând un mic trenuleţ electric şi reuşind să-i schimbe sensul de deplasare pe şine în funcţie de gândurile şi de emoţiile pe care i le transmitea prin conectare la o plantă. Peste scurt timp era în măsură nu numai să repete cu succes această experienţă în faţa publicului de la Madison din New Jersey, ci chiar să facă trenuleţul să meargă, să se oprească şi s-o ia înapoi sub reflectoarele puternice ale televiziunii. Circulând, trenuleţul declanşa la un moment dat un comutator, ceea ce avea drept consecinţă faptul că-i provoca lui Sauvin un puternic şoc electric. Ceva mai încolo, pe şină, se afla un alt comutator, branşat la un galvanometru, care era la rândul lui conectat la un filodendron obişnuit. Înregistrând reacţia emoţională a lui Sauvin sub şocul electric, planta imprima acului trasor o tresărire puternică, acţionând totodată şi comutatorul şi inversând în felul acesta sensul de deplasare a trenuleţului. După mai multe experienţe repetate, lui Sauvin îi era suficient să-şi amintească senzaţiile provocate de şoc şi să insiste asupra acestora pentru ca planta să acţioneze comutatorul.
Sauvin era de mult timp preocupat de parapsihologie, simţindu-se fascinat de ramificaţiile psihologice pe care le implică faptul că o plantă e capabilă să răspundă emoţiilor şi gândurilor omului, dar cu toate acestea ambiţia lui era să pună la punct un dispozitiv vegetal sigur, care să poată fi folosit de orice om fără contacte prealabile care să-i asigure o comunicare sufletească cu planta. Sauvin era ferm convins că plantele, „conştiente" sau nu, dispun de un câmp electric similar celui degajat de om şi că interacţiunea între aceste două câmpuri putea fi folosită. Era vorba de punerea la punct a unor instrumente suficient de sensibile pentru a putea valorifica acest fenomen în mod sigur şi cu randament maxim. Parcurgând publicaţiile de specialitate care soseau fără încetare pe masa lui de lucru, în calitatea lui de redactor tehnic al agenţiei I.T.T., Sauvin fu frapat de o serie de articole apărute în Popular Electronics, semnate L. George Lawrence, în legătură cu circuitele electronice neobişnuite şi cu armele exotice. Autorul, impresionat de ideea ruşilor de a folosi pisici special dresate pentru dirijarea spre ţintă a rachetelor aer-aer, se gândea dacă n-ar fi fost posibilă educarea plantelor în aşa fel încât acestea să reacţioneze în prezenţa unor anumite obiecte sau imagini selecţionate, bineînţeles în scopuri de aceeaşi natură. După eforturi îndelungate, Sauvin a reuşit să pună la punct un aparat cu care să poată aprecia cele mai mici variaţii de curent posibile la vegetale. Sensibilitatea acestuia era de o sută de ori mai ridicată decât a galvanometrului lui Backster, iar paraziţii erau considerabil reduşi.
În stadiul acesta al cercetărilor, Sauvin ajunsese să nu mai măsoare amplitudinea voltajului, ci numai marjele minime care separă doi curenţi paraleli. Confecţionă un instrument mai mult sau mai puţin comparabil cu aparatul folosit de obicei pentru scăderea intensităţii luminii, folosind însă pe post de comutator o plantă. Variaţiile de rezistenţă care apăreau la nivelul frunzelor intensificau sau scădeau lumina, în funcţie de reacţiile plantei la stimulii exteriori.
Îndată ce şi-a pus la punct instrumentul, Sauvin conectă la el plantele şi le lăsă astfel zi şi noapte. Urmărind să înregistreze cele mai mici variaţii de curent, branşă de asemenea la plante un osciloscop, avand un ecran electronic de dimensiuni mari, cuprinzând un 8 luminos ale cărui bucle îşi schimbau forma în funcţie de intensitatea curentului provenit
1461 raspunsuri
Postat de niatza la 14 ianuarie 2016 - 07:45
Pfff,misto ,...acum imi iecsplic io de ce ma simt excelent cand dorm io asa vara intre urzici ,pfaouuu ,ceva sublim ...da ce? crezi ca astea se lasa cu una cu doua ,neeeee,nici gand :)
continua ...
continua ...
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 07:52
Înainte de a continua aş vrea să încercăm să definim viaţa din moment ce un ou nefecundat poate fi viu! Hai că unul fecundat e uşor de înţeles, însă unul nefecundat?! De aici decurg întrebări neliniştitoare: cine suntem? de unde venim? încotro ne îndreptăm? cât timp vom sta aici?
Postat de niatza la 14 ianuarie 2016 - 07:56
Io nu poci raspunde ,e grele dar :
O serie de fizicieni de renume, Henry Margenau, David Bohm, Brian Josephson, ÅŸi Olivier Costa de Beauregard, au subliniat de nenumarate ori ca teoria fizicii cuantice nu contrazice cu nimic fenomenele parapsihologice. A fost dezvoltat chiar si un model teoretic de pshihologie bazat pe formularea mecanicii cuantice.
Acceptate sau nu, dovedite sau nu, fenomenele parapsihologice isi dovedesc existenta, fiind in cele din urma doar fenomene la care nivelul nostru actual de intelegere este depasit sau ignorant.
sursa: The Epoch Times
O serie de fizicieni de renume, Henry Margenau, David Bohm, Brian Josephson, ÅŸi Olivier Costa de Beauregard, au subliniat de nenumarate ori ca teoria fizicii cuantice nu contrazice cu nimic fenomenele parapsihologice. A fost dezvoltat chiar si un model teoretic de pshihologie bazat pe formularea mecanicii cuantice.
Acceptate sau nu, dovedite sau nu, fenomenele parapsihologice isi dovedesc existenta, fiind in cele din urma doar fenomene la care nivelul nostru actual de intelegere este depasit sau ignorant.
sursa: The Epoch Times
Postat de niatza la 14 ianuarie 2016 - 08:02
Ce poci insa sigur sa zac draga bhairava,ar fi ca informatia ,cunoasterea inseamna de fapt pt om PUTERE ,treaba nasoala e ca o folosim cam aiurea ,in loc sa procedam precum plantele,animalele,pietrele ,d-astea stii....
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 08:05
Pentru că sărim peste sistemul de valori, yama şi niyama cum le numeşte Patanjali în Yoga Sutra, fundaţia fără de care nu putem construi nimic durabil, de aceea le voi aprofunda.
Postat de niatza la 14 ianuarie 2016 - 08:10
bhairava
Pentru că sărim peste sistemul de valori, yama şi niyama cum le numeşte Patanjali în Yoga Sutra, fundaţia fără de care nu putem construi nimic durabil, de aceea le voi aprofunda.Omul,omul atotputernic ...uche ma ,Lumina,trece prin iel ca-n branza ,ce crezi?...nu lasa din el decat o amarata de umbra ...
Explica tu: cum poate iel opri lumina asta ca sa nu mai faca niebuna umbra,cum?
Postat de niatza la 14 ianuarie 2016 - 08:15
Sa nu te prind cu explicatii gen "Baaaaa,ai facut dreaqu umbra degeaba pi pamantu ista "...ca nu le accept ...domle ,ete ca ma fac al dreaqu si vreau sa folosesc umbra ,na :))))))))))
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 08:59
niatza
Sa nu te prind cu explicatii gen "Baaaaa,ai facut dreaqu umbra degeaba pi pamantu ista "...ca nu le accept ...domle ,ete ca ma fac al dreaqu si vreau sa folosesc umbra ,na :))))))))))
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 09:23
Pe scurt, yamas-urile sunt moduri de interacţiune cu ceilalţi iar niyamas-urile moduri de interacţiune cu noi înşine, Yama fiind zeul morţii. Împreună, yama şi niyama formează codul moral în yoga.
Cele cinci yamas sunt: ahimsa ori nonviolenţa, satya sau rostirea adevărului, asteya ori nonfurtul, brahmacharya sau controlul energiilor sexuale şi aparigraha ori nonposesiunea. Ştiu că brahmacharia mai e tradusă prin abstinenţă, însă atunci nu şi-ar mai găsi locul printre yamas-uri.
Cele cinci niyamas sunt: saucha sau puritatea, santosha ori automulţumirea, tapas sau austerităţile, svadhyaya ori studiul sinelui şi Ishvara pranidhana sau oferirea fructelor acţiunii divinităţii.
Cele cinci yamas sunt: ahimsa ori nonviolenţa, satya sau rostirea adevărului, asteya ori nonfurtul, brahmacharya sau controlul energiilor sexuale şi aparigraha ori nonposesiunea. Ştiu că brahmacharia mai e tradusă prin abstinenţă, însă atunci nu şi-ar mai găsi locul printre yamas-uri.
Cele cinci niyamas sunt: saucha sau puritatea, santosha ori automulţumirea, tapas sau austerităţile, svadhyaya ori studiul sinelui şi Ishvara pranidhana sau oferirea fructelor acţiunii divinităţii.
Postat de niatza la 14 ianuarie 2016 - 09:31
oanalarisa
Doar cand se stinje becul nea jiji:))))))Cat traiesti faci lumina.....si reflecta umbra:P...:))))
4748 raspunsuri
Postat de oanalarisa la 14 ianuarie 2016 - 09:35
Aha....sa inteleg ca e una din variantele corecte.....nu ca nu ai vrea dumneata?:))))))
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 12:10
Domnule niatza, ceva informaţii în plus despre tema care mi-aţi dat-o? Că uitaţi ce am găsit pe https://quadratus.wordpress.com/2008/08/04/
“Eram catana, mi-a spus el din senin intr-una din sederile noastre pe tarmul Muresului. Era inainte de razboi, o lasasem pe Maria acasa cu mosu-to, era pruncut, nu incepuse a umbla… Pe mine m-or dus la Balgrad. Eram la cazarma, dincolo de Ampoi, ca mereai pe sosea si-apoi pe camp sa ajungi din oras, nu era ca acuma. Cum treceai podu`, mai mereai o bucata buna. Era bine acolo si liniste ca-l aveam pe capitanu` B., om tare bun, de statea acolo cu muierea si copiii. Pe noi, pe catane, ne pusesera cate 6-7 intr-o camera si ne-aveam tare bine, noi intre noi, si noi cu capitanu`. Tin minte ca era prin februar, sa-ntuneca iute, afara zapada, n-aveai ce lucra tata zua. Sara devreme meream fiecare in camera noastra, da` nu puteam dormi. Apoi facea fiecare ce-l durea- mai jucau carti, mai beau, ca aveau ascunse damigene de jin. Io nu beam, nici carti nu stiam sa joc, asa ca astia ma puneau sa le cant cu fluiera, ma-nvatase mosu. Si-apoi le cantam tata sara! Numa` ca intr-o sara, cum stateam noi acolo, iaca vad in dreptu` usii, ca statem in pat cu fata catra usa, o aratare. Nu stiem ca-i muiere ori barbat, da` ce stiu ii ca era tare inalta si avea haine negre, par negru si ochii mari- sa uita la mine. Io cantam din fluiera, ma gandeam la ce-o zas tata catra mine cand eram copil: . Nu mi-o fost. Astia jucau carti, nici nu s-or uitat catra usa. Pe unde intrase aratarea, io nu stiu, ca doara usa era incuiata pe dinauntru, da` o intrat. O vast-o unu cu coada ochiului- o sarit ca ars . Or sarit tati, ca tati vedeau, nu numa` io. S-or bagat care sub pat, care dupa dulap, urlau de ziceai ca i-o oparit careva. Io cantam, ca incepuse sa-mi fie si mie frica. Da` nu-mi iesea din cap ce mi-o spus tata. S-o apropiat de mine- bag sama m-o vast ca nu am sarit de la loc. S-o aplecat si-o dat sa-mi ie fluiera. Cand o pus mana pe mana me, tat m-am scuturat- rece ca mortu` era. Am tras mana, sa nu-mi ie fluiera si m-am crucit: , zac. O intrat in pamant. Astia urlau, la usa bubuiau aia din alte camere: . Unu` o descuiat usa, o intrat altii, o intrat si capitanu`, ca auzasera urletele. Cand o auzat capitanu` ca ce-o fost, ne-o dat pusca: . Am pus pusca bine. O vint iara, dupa ceva zale- Gheorghe, unu` de pe la Stremt, o luat pusca si-o tras, nici ca s-o miscat aratarea. Da` o intrat in pamant. Cand ne uitam, glontu` implantat in usa. O trecut prin ea. Mai mult n-o mai vint. Da` sa vezi ce patasc… O vint Pastile. Doamna lu` capitanu` avea o verisoara in oras si ce-o gandit? Sa sa duca la ea sa faca colacii si pita, ca aia avea cuptor bun. Dusa o fost. , i-o zas la barbatu-so. Sa face opt, sa face noua, intunerec. Vine domnu` capitan la mine. Ma duc, stau, pip doua tzagari, iaca vad ca vine pe drum doamna. O intarziat in povesti. I-am luat cosurile si-am pornit amandoi catra cazarma. Sa tat fi mers cam la o suta de metri de pod cand s-aude un vajait de ziceai ca cine stie ce! Noi ne-am intors pe loc, sa vedem ca ce-o fi. Sub podul pe Ampoi, ardeau focuri-focuri, si-apoi chiote- si din apa, o coloana `nalta tare, iesise apa din albie! O cazut inapoi dupa aia, peste pod. Si sub pod, urlete si muzica, zici ca era ospat. O iesit pe damb cineva si-o strigat catra noi, un ficior: “Haidati la noi, ca avem muzica si-avem mancare!†Doamna o urlat de frica si m-o prins de mana. Am luat-o amandoi la fuga- tat un colac si-o pita am facut pe camp pana la cazarma. Cand am ajuns si ne-am uitat inapoi, nu mai era nimica. Nici focuri, nici nimica, liniste. Doamna tare s-o spariet, plangea acolo de nu stia barbatu-so ce sa-i faca. A doua zi, ne-o luat capitanu pe amandoi si ne-o dus in oras la un popa batran, sa ii povestim ce si cum. Ne-o ascultat parintele si-o zis ase: . Apoi n-am trecut mai mult, ne-o adnat pe tati capitanu` si ne-o spus. Da` nici aratarea n-o mai vint. O descantat popa al` batran bag sama.â€
“Eram catana, mi-a spus el din senin intr-una din sederile noastre pe tarmul Muresului. Era inainte de razboi, o lasasem pe Maria acasa cu mosu-to, era pruncut, nu incepuse a umbla… Pe mine m-or dus la Balgrad. Eram la cazarma, dincolo de Ampoi, ca mereai pe sosea si-apoi pe camp sa ajungi din oras, nu era ca acuma. Cum treceai podu`, mai mereai o bucata buna. Era bine acolo si liniste ca-l aveam pe capitanu` B., om tare bun, de statea acolo cu muierea si copiii. Pe noi, pe catane, ne pusesera cate 6-7 intr-o camera si ne-aveam tare bine, noi intre noi, si noi cu capitanu`. Tin minte ca era prin februar, sa-ntuneca iute, afara zapada, n-aveai ce lucra tata zua. Sara devreme meream fiecare in camera noastra, da` nu puteam dormi. Apoi facea fiecare ce-l durea- mai jucau carti, mai beau, ca aveau ascunse damigene de jin. Io nu beam, nici carti nu stiam sa joc, asa ca astia ma puneau sa le cant cu fluiera, ma-nvatase mosu. Si-apoi le cantam tata sara! Numa` ca intr-o sara, cum stateam noi acolo, iaca vad in dreptu` usii, ca statem in pat cu fata catra usa, o aratare. Nu stiem ca-i muiere ori barbat, da` ce stiu ii ca era tare inalta si avea haine negre, par negru si ochii mari- sa uita la mine. Io cantam din fluiera, ma gandeam la ce-o zas tata catra mine cand eram copil: . Nu mi-o fost. Astia jucau carti, nici nu s-or uitat catra usa. Pe unde intrase aratarea, io nu stiu, ca doara usa era incuiata pe dinauntru, da` o intrat. O vast-o unu cu coada ochiului- o sarit ca ars . Or sarit tati, ca tati vedeau, nu numa` io. S-or bagat care sub pat, care dupa dulap, urlau de ziceai ca i-o oparit careva. Io cantam, ca incepuse sa-mi fie si mie frica. Da` nu-mi iesea din cap ce mi-o spus tata. S-o apropiat de mine- bag sama m-o vast ca nu am sarit de la loc. S-o aplecat si-o dat sa-mi ie fluiera. Cand o pus mana pe mana me, tat m-am scuturat- rece ca mortu` era. Am tras mana, sa nu-mi ie fluiera si m-am crucit: , zac. O intrat in pamant. Astia urlau, la usa bubuiau aia din alte camere: . Unu` o descuiat usa, o intrat altii, o intrat si capitanu`, ca auzasera urletele. Cand o auzat capitanu` ca ce-o fost, ne-o dat pusca: . Am pus pusca bine. O vint iara, dupa ceva zale- Gheorghe, unu` de pe la Stremt, o luat pusca si-o tras, nici ca s-o miscat aratarea. Da` o intrat in pamant. Cand ne uitam, glontu` implantat in usa. O trecut prin ea. Mai mult n-o mai vint. Da` sa vezi ce patasc… O vint Pastile. Doamna lu` capitanu` avea o verisoara in oras si ce-o gandit? Sa sa duca la ea sa faca colacii si pita, ca aia avea cuptor bun. Dusa o fost. , i-o zas la barbatu-so. Sa face opt, sa face noua, intunerec. Vine domnu` capitan la mine. Ma duc, stau, pip doua tzagari, iaca vad ca vine pe drum doamna. O intarziat in povesti. I-am luat cosurile si-am pornit amandoi catra cazarma. Sa tat fi mers cam la o suta de metri de pod cand s-aude un vajait de ziceai ca cine stie ce! Noi ne-am intors pe loc, sa vedem ca ce-o fi. Sub podul pe Ampoi, ardeau focuri-focuri, si-apoi chiote- si din apa, o coloana `nalta tare, iesise apa din albie! O cazut inapoi dupa aia, peste pod. Si sub pod, urlete si muzica, zici ca era ospat. O iesit pe damb cineva si-o strigat catra noi, un ficior: “Haidati la noi, ca avem muzica si-avem mancare!†Doamna o urlat de frica si m-o prins de mana. Am luat-o amandoi la fuga- tat un colac si-o pita am facut pe camp pana la cazarma. Cand am ajuns si ne-am uitat inapoi, nu mai era nimica. Nici focuri, nici nimica, liniste. Doamna tare s-o spariet, plangea acolo de nu stia barbatu-so ce sa-i faca. A doua zi, ne-o luat capitanu pe amandoi si ne-o dus in oras la un popa batran, sa ii povestim ce si cum. Ne-o ascultat parintele si-o zis ase: . Apoi n-am trecut mai mult, ne-o adnat pe tati capitanu` si ne-o spus. Da` nici aratarea n-o mai vint. O descantat popa al` batran bag sama.â€
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.