Inteligenţa plantelor
Shiva Samhita spune că doar jnana (cunoaşterea) există... este universul inteligent? Putem vorbi cu o piatră? Dar cu o plantă? Cum ar fi să putem comunica cu animalele? Nu am acces la calculator până la sfârşitul lunii când sper să fac rost de bani pentru a repara monitorul, astfel încât subiectul inteligenţei universului va fi restrâns momentan la inteligenţa plantelor.
Voi da copy-paste din "Viaţa secretă a plantelor" de Peter Tompkins şi Christopher Bird2. PLANTELE Şl PERCEPŢIA EXTRASENZORIALĂ
Fereastra prăfuită a biroului care dădea spre Times Square din New York răsfrangea ca o oglindă o imagine vrednică mai curând de o ţară a minunilor. Nu una cu iepuraşi albi, îmbrăcaţi în jiletci şi cu lanţ de ceas lăfăindu-li-se pe burtică, ci priveliştea unui omuleţ cu urechi de spiriduş, numit Backster, care se afla în faţa unui galvanometru şi a unei plante de apartament, Dracaena massangeana. Incursiunea în ţara minunilor despre care vorbim începuse în 1966, când Cleve Backster, cel mai competent specialist american în detectarea minciunilor, lucrase o noapte întreagă cu o clasă de şcolari care nu erau altceva decât poliţişti şi agenţi de securitate sosiţi din toată lumea ca să înveţe secretele tehnicii lui. Lovit de o inspiraţie subită, Backster se hotărî acum să conecteze unul din electrozii poligrafului său, aparatul de detectare a minciunilor, de una din frunzele Dracaenei, plantă tropicală cu frunze late şi cu o inflorescenţă bogată şi deasă, numită în chip obişnuit dragonier, din pricina unei legende care spunea că răşina acestei plante ar da în realitate sânge de dragon. Backster era curios să vadă dacă, turnând apă la rădăcină, asta influenţează planta şi, dacă da, atunci când şi mai ales cum.
Numai că îl aştepta o surpriză. În timp ce planta sorbea cu lăcomie apa prin tulpina ei lungă, galvanometrul nu indica o rezistenţă mai mică, aşa cum ar fi fost de aşteptat de la conductibilitatea mai ridicată a plantei îmbibate de apă. Pe banda înregistratoare, acul avea dimpotrivă tendinţa să coboare în loc de a urca, trasând tot felul de urme în formă de dinţi de ferăstrău. Fapt era că aceste urme indicau mai curând o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umane supuse unui stimul emoţional scurt.
Un galvanometru este o componentă a poligrafului, detectorul de minciuni, care, atunci când un curent slab parcurge corpul unui om, răspunde imaginilor sale mintale sau celui mai mic semn de emoţie făcând să oscileze un ac sau o peniţă pe un tambur care se învârteşte încet. Acest aparat a fost inventat la sfârşitul secolului al optsprezecelea de un iezuit din Viena, părintele Maximilian Hell, astrolog oficial la curtea împărătesei Maria-Theresa, dar mai târziu paternitatea sa a fost atribuită, prin nu se ştie ce eroare capricioasă, lui Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, căruia i se atribuie de o lume întreagă meritele legate de descoperirea electricităţii animale. Astăzi, galvanometrul este folosit conectat la un circuit electric ce poartă numele de Puntea lui Wheatstone, în onoarea fizicianului englez care a inventat telegrafia fără fir, sir Charles Wheatstone.
În termeni simpli, puntea echilibrează rezistenţa în aşa fel încât energia potenţială a corpului uman să poată fi măsurată atunci când este supusă unor fluctuaţii provocate de anumite gânduri sau de emoţii. Procedura obişnuită a anchetatorilor constă în a adresa suspecţilor interogaţi întrebări formulate atent şi de a ţine o evidenţă a acelora dintre ele care provoacă mişcări bruşte ale acului. Anchetatori experimentaţi, de talia lui Backster, susţin că sunt în stare să detecteze minciunile după urmele lăsate de ac. Metoda cea mai eficace de a declanşa la o fiinţă omenească o reacţie suficient de puternică pentru a obţine oscilaţii specifice ale acului este aceea de a-i ameninţa starea de siguranţă. Drept care Backster se hotărî să procedeze în acelaşi fel şi cu planta despre care vorbeam, Dracaena massangeana. Duse ceaşca cu cafea fierbinte până la plantă şi înmuie în ea una din frunze, urmărind reacţia acului. Decepţie totală: expresia grafică a reacţiei era abia perceptibilă, la drept vorbind nesemnificativă.
După câteva minute de reflecţie, îşi închipui o tortură mai sofisticată şi mai crudă: va arde frunza legând-o de electrozi sau în alt mod. Exact în clipa când în minte i se desfăşura imaginea frunzei arse şi înainte ca el să fi apucat să întindă mâna după cutia de chibrituri, pe traseul ce se desena sub ochii lui interveni o schimbare spectaculoasă: peniţa desenă o curbă energică, prelungită în sus. Şi totuşi Backster nu apucase să schiţeze nici cel mai mic gest, nici în direcţia plantei şi nici în a aparatului. Înseamnă atunci că planta îi ghicise gândurile?
Ieşi din încăpere şi merse să caute chibrituri, iar la întoarcere observă o nouă oscilaţie bruscă pe grafic. Cu inima cam îndoită, se apucă să ardă frunza cu flacăra chibritului, dar fu din nou surprins să-şi vadă aşteptările înşelate: reacţia de pe traseu fu de-a dreptul neînsemnată. Mai târziu, când se prefăcu iarăşi că vrea să aprindă un chibrit şi să-l ţină sub frunză, reacţia fu nulă. Ciudat lucru, planta părea în stare să facă o diferenţă netă între intenţiile reale şi cele simulate. Vrând să vadă mai îndeaproape cum stau lucrurile, Backster hotărî să întreprindă o cercetare mai amănunţită a fenomenului la are tocmai fusese martor. Primul lucru pe care îl făcu fu să se asigure că nu neglijase nici o posibilă explicaţie logică a faptelor. Era ceva în neregulă cu planta respectivă? Sau poate cu el? Sau cu poligraful? Nu-şi putea da seama cu precizie, aşa că se hotărî la schimbări ale termenilor, recrutându-şi colaboratori de ici şi de colo, folosind alte plante şi alte instrumente şi făcându-şi experienţele în alte locuri decât biroul său. Fură supuse deci unor teste asemănătoare peste douăzeci şi cinci de specii de plante şi de fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele şi bananele. Observaţiile efectuate prezentau toate caracteristici comune şi păreau să deschidă calea unei viziuni noi asupra lumii.
Voi da copy-paste din "Viaţa secretă a plantelor" de Peter Tompkins şi Christopher Bird2. PLANTELE Şl PERCEPŢIA EXTRASENZORIALĂ
Fereastra prăfuită a biroului care dădea spre Times Square din New York răsfrangea ca o oglindă o imagine vrednică mai curând de o ţară a minunilor. Nu una cu iepuraşi albi, îmbrăcaţi în jiletci şi cu lanţ de ceas lăfăindu-li-se pe burtică, ci priveliştea unui omuleţ cu urechi de spiriduş, numit Backster, care se afla în faţa unui galvanometru şi a unei plante de apartament, Dracaena massangeana. Incursiunea în ţara minunilor despre care vorbim începuse în 1966, când Cleve Backster, cel mai competent specialist american în detectarea minciunilor, lucrase o noapte întreagă cu o clasă de şcolari care nu erau altceva decât poliţişti şi agenţi de securitate sosiţi din toată lumea ca să înveţe secretele tehnicii lui. Lovit de o inspiraţie subită, Backster se hotărî acum să conecteze unul din electrozii poligrafului său, aparatul de detectare a minciunilor, de una din frunzele Dracaenei, plantă tropicală cu frunze late şi cu o inflorescenţă bogată şi deasă, numită în chip obişnuit dragonier, din pricina unei legende care spunea că răşina acestei plante ar da în realitate sânge de dragon. Backster era curios să vadă dacă, turnând apă la rădăcină, asta influenţează planta şi, dacă da, atunci când şi mai ales cum.
Numai că îl aştepta o surpriză. În timp ce planta sorbea cu lăcomie apa prin tulpina ei lungă, galvanometrul nu indica o rezistenţă mai mică, aşa cum ar fi fost de aşteptat de la conductibilitatea mai ridicată a plantei îmbibate de apă. Pe banda înregistratoare, acul avea dimpotrivă tendinţa să coboare în loc de a urca, trasând tot felul de urme în formă de dinţi de ferăstrău. Fapt era că aceste urme indicau mai curând o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umane supuse unui stimul emoţional scurt.
Un galvanometru este o componentă a poligrafului, detectorul de minciuni, care, atunci când un curent slab parcurge corpul unui om, răspunde imaginilor sale mintale sau celui mai mic semn de emoţie făcând să oscileze un ac sau o peniţă pe un tambur care se învârteşte încet. Acest aparat a fost inventat la sfârşitul secolului al optsprezecelea de un iezuit din Viena, părintele Maximilian Hell, astrolog oficial la curtea împărătesei Maria-Theresa, dar mai târziu paternitatea sa a fost atribuită, prin nu se ştie ce eroare capricioasă, lui Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, căruia i se atribuie de o lume întreagă meritele legate de descoperirea electricităţii animale. Astăzi, galvanometrul este folosit conectat la un circuit electric ce poartă numele de Puntea lui Wheatstone, în onoarea fizicianului englez care a inventat telegrafia fără fir, sir Charles Wheatstone.
În termeni simpli, puntea echilibrează rezistenţa în aşa fel încât energia potenţială a corpului uman să poată fi măsurată atunci când este supusă unor fluctuaţii provocate de anumite gânduri sau de emoţii. Procedura obişnuită a anchetatorilor constă în a adresa suspecţilor interogaţi întrebări formulate atent şi de a ţine o evidenţă a acelora dintre ele care provoacă mişcări bruşte ale acului. Anchetatori experimentaţi, de talia lui Backster, susţin că sunt în stare să detecteze minciunile după urmele lăsate de ac. Metoda cea mai eficace de a declanşa la o fiinţă omenească o reacţie suficient de puternică pentru a obţine oscilaţii specifice ale acului este aceea de a-i ameninţa starea de siguranţă. Drept care Backster se hotărî să procedeze în acelaşi fel şi cu planta despre care vorbeam, Dracaena massangeana. Duse ceaşca cu cafea fierbinte până la plantă şi înmuie în ea una din frunze, urmărind reacţia acului. Decepţie totală: expresia grafică a reacţiei era abia perceptibilă, la drept vorbind nesemnificativă.
După câteva minute de reflecţie, îşi închipui o tortură mai sofisticată şi mai crudă: va arde frunza legând-o de electrozi sau în alt mod. Exact în clipa când în minte i se desfăşura imaginea frunzei arse şi înainte ca el să fi apucat să întindă mâna după cutia de chibrituri, pe traseul ce se desena sub ochii lui interveni o schimbare spectaculoasă: peniţa desenă o curbă energică, prelungită în sus. Şi totuşi Backster nu apucase să schiţeze nici cel mai mic gest, nici în direcţia plantei şi nici în a aparatului. Înseamnă atunci că planta îi ghicise gândurile?
Ieşi din încăpere şi merse să caute chibrituri, iar la întoarcere observă o nouă oscilaţie bruscă pe grafic. Cu inima cam îndoită, se apucă să ardă frunza cu flacăra chibritului, dar fu din nou surprins să-şi vadă aşteptările înşelate: reacţia de pe traseu fu de-a dreptul neînsemnată. Mai târziu, când se prefăcu iarăşi că vrea să aprindă un chibrit şi să-l ţină sub frunză, reacţia fu nulă. Ciudat lucru, planta părea în stare să facă o diferenţă netă între intenţiile reale şi cele simulate. Vrând să vadă mai îndeaproape cum stau lucrurile, Backster hotărî să întreprindă o cercetare mai amănunţită a fenomenului la are tocmai fusese martor. Primul lucru pe care îl făcu fu să se asigure că nu neglijase nici o posibilă explicaţie logică a faptelor. Era ceva în neregulă cu planta respectivă? Sau poate cu el? Sau cu poligraful? Nu-şi putea da seama cu precizie, aşa că se hotărî la schimbări ale termenilor, recrutându-şi colaboratori de ici şi de colo, folosind alte plante şi alte instrumente şi făcându-şi experienţele în alte locuri decât biroul său. Fură supuse deci unor teste asemănătoare peste douăzeci şi cinci de specii de plante şi de fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele şi bananele. Observaţiile efectuate prezentau toate caracteristici comune şi păreau să deschidă calea unei viziuni noi asupra lumii.
- Action Bar:
- Raspunsuri (55)
- Afisari (2357)
- Facebook Share
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 12:30
Erau niÅŸte paranteze unghiulare între care nu s-a copiat, mai încerc“Eram catana, mi-a spus el din senin intr-una din sederile noastre pe tarmul Muresului. Era inainte de razboi, o lasasem pe Maria acasa cu mosu-to, era pruncut, nu incepuse a umbla… Pe mine m-or dus la Balgrad. Eram la cazarma, dincolo de Ampoi, ca mereai pe sosea si-apoi pe camp sa ajungi din oras, nu era ca acuma. Cum treceai podu`, mai mereai o bucata buna. Era bine acolo si liniste ca-l aveam pe capitanu` B., om tare bun, de statea acolo cu muierea si copiii. Pe noi, pe catane, ne pusesera cate 6-7 intr-o camera si ne-aveam tare bine, noi intre noi, si noi cu capitanu`. Tin minte ca era prin februar, sa-ntuneca iute, afara zapada, n-aveai ce lucra tata zua. Sara devreme meream fiecare in camera noastra, da` nu puteam dormi. Apoi facea fiecare ce-l durea- mai jucau carti, mai beau, ca aveau ascunse damigene de jin. Io nu beam, nici carti nu stiam sa joc, asa ca astia ma puneau sa le cant cu fluiera, ma-nvatase mosu. Si-apoi le cantam tata sara! Numa` ca intr-o sara, cum stateam noi acolo, iaca vad in dreptu` usii, ca statem in pat cu fata catra usa, o aratare. Nu stiem ca-i muiere ori barbat, da` ce stiu ii ca era tare inalta si avea haine negre, par negru si ochii mari- sa uita la mine. Io cantam din fluiera, ma gandeam la ce-o zas tata catra mine cand eram copil: Sa nu-ti fie frica de ce vezi, si ce-o fi, ce n-o fi, sa n-arati ca ti-i frica! Nu mi-o fost. Astia jucau carti, nici nu s-or uitat catra usa. Pe unde intrase aratarea, io nu stiu, ca doara usa era incuiata pe dinauntru, da` o intrat. O vast-o unu cu coada ochiului- o sarit ca ars: Maaa!!! Or sarit tati, ca tati vedeau, nu numa` io. S-or bagat care sub pat, care dupa dulap, urlau de ziceai ca i-o oparit careva. Io cantam, ca incepuse sa-mi fie si mie frica. Da` nu-mi iesea din cap ce mi-o spus tata. S-o apropiat de mine- bag sama m-o vast ca nu am sarit de la loc. S-o aplecat si-o dat sa-mi ie fluiera. Cand o pus mana pe mana me, tat m-am scuturat- rece ca mortu` era. Am tras mana, sa nu-mi ie fluiera si m-am crucit: Sa te bata Dumnezeu… , zac. O intrat in pamant. Astia urlau, la usa bubuiau aia din alte camere: Ma, deschideti, ma, ce-i acolo?! Unu` o descuiat usa, o intrat altii, o intrat si capitanu`, ca auzasera urletele. Cand o auzat capitanu` ca ce-o fost, ne-o dat pusca: De mai vine, trageti! Am pus pusca bine. O vint iara, dupa ceva zale- Gheorghe, unu` de pe la Stremt, o luat pusca si-o tras, nici ca s-o miscat aratarea. Da` o intrat in pamant. Cand ne uitam, glontu` implantat in usa. O trecut prin ea. Mai mult n-o mai vint. Da` sa vezi ce patasc… O vint Pastile. Doamna lu` capitanu` avea o verisoara in oras si ce-o gandit? Sa sa duca la ea sa faca colacii si pita, ca aia avea cuptor bun. Dusa o fost. Viu pe la opt, i-o zas la barbatu-so. Sa face opt, sa face noua, intunerec. Vine domnu` capitan la mine: Hai du-te tu in calea ei la pod, sa nu-i fie urat sangura, ca ui ca-i noapte. Ma duc, stau, pip doua tzagari, iaca vad ca vine pe drum doamna. O intarziat in povesti. I-am luat cosurile si-am pornit amandoi catra cazarma. Sa tat fi mers cam la o suta de metri de pod cand s-aude un vajait de ziceai ca cine stie ce! Noi ne-am intors pe loc, sa vedem ca ce-o fi. Sub podul pe Ampoi, ardeau focuri-focuri, si-apoi chiote- si din apa, o coloana `nalta tare, iesise apa din albie! O cazut inapoi dupa aia, peste pod. Si sub pod, urlete si muzica, zici ca era ospat. O iesit pe damb cineva si-o strigat catra noi, un ficior: “Haidati la noi, ca avem muzica si-avem mancare!†Doamna o urlat de frica si m-o prins de mana. Am luat-o amandoi la fuga- tat un colac si-o pita am facut pe camp pana la cazarma. Cand am ajuns si ne-am uitat inapoi, nu mai era nimica. Nici focuri, nici nimica, liniste. Doamna tare s-o spariet, plangea acolo de nu stia barbatu-so ce sa-i faca. A doua zi, ne-o luat capitanu pe amandoi si ne-o dus in oras la un popa batran, sa ii povestim ce si cum. Ne-o ascultat parintele si-o zis ase: Apoi au mai vint oameni la mine… Ca acolo sub pod la Ampoi ii lucru necurat, or mai vazut si altii. Voi noaptea sa nu mai treceti pe acolo! Apoi n-am trecut mai mult, ne-o adnat pe tati capitanu` si ne-o spus. Da` nici aratarea n-o mai vint. O descantat popa al` batran bag sama.â€
Postat de bhairava la 14 ianuarie 2016 - 16:21
Are cineva idee cine a venit în cazarma aceea şi ce s-a petrecut sub podul de peste Ampoi? Aţi mai auzit întâmplări asemănătoare?
Postat de Deceneu1 la 14 ianuarie 2016 - 23:28
Eu i-as da premiul Miobel...cui citeste tot ce scrie apartinatorul topicului...Nu ma mai mira deloc ca Becali scria in inchisoare o carte in 6 minute...:)
Postat de oanalarisa la 14 ianuarie 2016 - 23:29
:))))))
Postat de Deceneu1 la 14 ianuarie 2016 - 23:31
Cine n-a vorbit inca cu o ...ciuperca despre ainu si Armin... nu stie ce a pierdut...:)
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.
18880 raspunsuri
4748 raspunsuri