Omenie... sau instinct?

Copilul este educat si prin prisma situatiilor in care se afla. Poate invata din situatia x sau nu. Nu vad relevanta in a,l tine departe de o situatie in care cei doi- mama sa si acel barbat se iubesc si sunt apropiati chiar si in situatii limita.

Sun_ray
1) nu stiu; am impartit un pat si aceeasi cana de cafea...amandoua? :)
2) si daca da, cum sa te fi luat la domiciliu, daca oricum erai?
3) eu nu cred nici in omenie, nici in instinct, bai; dar in dragoste, DA! Pe omul ala nu il iubesti doar ca aduce salariu ori ca are camasi misto pe umerase si cea mai misto bicicleta din parcare; il iubesti pentru alte alea (nimicuri, baliverne si alte prostii banale in viziunea...robotilor) :)

"ntelegi matale...doamna? :)

Primo, nu eram la domiciliu, conform topicului, ca intervenise despartirea, ce naiba
Secundo, ,,muribundul,, din topic e suspect de cancer fals, ce naiba
Tertio...'ntelegi matale...doamna, ca vine iarna si fac si cancer provizoriu daca trebuie, numai sa am unde sa locuiesc la caldurica?:d

Ce caldurica, bai? ce, eu am? Nam!

Fairytales,veni:)

Pai spune asa...sa stiu sa nu mai fac cancer degeaba, pa pa;):)):))

Fiecare pasare pre limba ei piere... N-as lua in facil acest subiect ever.

Asa zici...si daca apare cuvantul cancer intrun topic, si ca orice topic, se presupune a fi opera de arta a unui user, ce trebuie sa facem, incepem sa lacrimam, sa empatizam cu subiectul topicului?
Pe de alta parte, daca tratam doar serios si cu aere de afectatzi profund un subiect ,,greu,, care implica boli incurabile sau moartea. Tot pe limba ei piere pasarea, pot sa pariez pe orice.

Da.

Cu sinceritate oricum n-am empatiza,pentru ca in sinea noastra,am fi usurati ca nu ni se intampla noua sau cuiva apropiat:)Eventual,am simtii compasiune,empatia e alta poveste:)Inseamna sa simti ce simte celalalt. Si sincer, nu cred ca are nime' curaju' asta:)
Cat despre moarte,well, e o destinatie imposibil de evitat. Unii murim "timpuriu",altii avem ceva mai multe onomastici de sarbatorit,dar in final, vom fi uitati la un moment dat, toti:)

Daca e asa sa scrie doar cine vrea,daca nu-i asa insa? Pt ca indiferent de scopul si gandurile,intentiile autorului, chiar daca vrea sa afca misto...totusi probleam e grava si am mai auzit de ea.De asta trebuie trata subiectul cu multa finete si precautie,altfel se pot supara unii,si vor acuza cinismul,desi cinismul poate fi cu totul in alta parte,asa cum scrii.Si unele femei sunt foarte sensibile,repet altii s-ar putea supara rau,de asta ,am zis precautie,unii se vor simti loviti si pot reactiona urat.Am zis amical,ca altfel iar ramanem solo...si e nasol solo...mori solo pana la urma,trec anii,unii fug de cinism tare,eu sunt de acord cu cinismul simpatic,glumet,este si unul din asta,dar mai e si un cinism nesimtitor total,cu asta nu prea sunt de acord.

In fata inevitabilului nu poti fi decat in doua feluri: cinic sau resemnat:) Ori, un om bolnav nu-si permite sa-si planga de mila,e posibil sa fie mai curajos decat cineva care-i este alaturi si.l vede murind:) So..nu e mai corect sa eviti toate astea?:) E frumoasa iubirea aia ideala,cand orice s-ar intampla,raman doi oameni impreuna pana la sfarsit...in cazul asta,al unuia dintre ei,insa in realitate, suntem ingroziti,infricosati de ceea ce ne-ar face sa simtim un asa angajament:)
Mai ales daca vorbim si de-un copil care simte,vede si intelege tot:) Nu poti alege decat o singura varianta. As sacrifica "iubirea" aia cu trecut ideal,pentru a alege sa-mi scutesc copilul de o pierdere dureroasa si inevitabila:)

Ma rog, ma cam depaseste subiectu' si risc sa fac o gafa,probabil asa ca,mai bine ma opresc aici. E doar opinia mea, o tema prea delicata si posibil sa nu inteleg pe deplin totul... Doar ca, am vazut oameni murind din asta si stiu ce impact are pentru cei implicati,apropiati...:)

Nu pot fi de acord cu precautia. Imi spun parerea in forma si cu intelesul pe care le doresc eu. Sa cant in struna compasiunii ca sa nu supar? Despre ce vorbim aici, tratez cum vreau orice subiect si nu neaparat cum gandesc despre el.
Orice om normal la cap, chiar bolnav de cancer fiind, nu poate avea pretentia sa vorbesc cu manusi pe un asemenea subiect. Il vindec sau ii agravez boala in functie de cum vorbesc? Mare comedie asta cu precautia la subiecte sensibile, pe cuvant

Cred ca viata si iubirea trebuie traita pana la capat,dar uneori daca este implicat si un copil,se sacrifica si bruma de viata ramasa,asa sunt unele caractere,inclinate spre sacrficiu de sine,mai ales unele femei sunt asa si unii barbati.Si mai cred ca tot mai multi oameni ar da totul pentru doi ani,sau un an de iubire adevarata,implinita,de multe ori nici intr-o viata intreaga nu iti este iubirea implinita atat de mult timp.

Poate e doar o iluzie "traitul" asta intens asa...Poate e disperarea si foamea, la fel ca ultima masa a unui condamnat la moarte.E mai mult o "revansa" pe care ti-o iei inainte sa te duci:)mna..

Brad...aici apare o ruptura evidenta in titlul si explicatia autorului,ruptura care din pacate apare si in sufletul majoritatii femeilor singure care au un copil sau mai multi ...si care prefera sa ramana singure,decat sa riste o relatie cu altcineva,de dragul copilului, de multe ori raman singure din apcate pt tot restul vietii,datorita experientelor dureroase din trecut,neseriozitatii general observate la barbati,de asta e f greu pt o astfel de femeie sa se mai apropie cu adevarat de cineva.Admir mult atat pe femeile cat si pe barbatii care pot depasi asa ceva, si reusesc sa formeze din nou cuplul,ce este starea normala a omului,off imi doresc si eu acesta normalitate a cuplului,dar se pare ca nu prea mult...din pacate...

..ce simpla ar fi viata daca s-ar putea pune in aplicare filozofiile despre viata, insa prea multa filozofie...viata e mult mai simpla, zice un vechi proverb, care spune multe... " vorba lunga moarte sigura"!
o femeie nu sta cu tine pentru cine esti tu, ci pentru ce este ea atunci cand este langa tine. iar pentru asta, ca barbat, ar trebui sa intelegi ca prioritatea ta nr1 este sa te dezvolti pe tine, pe toate ariile vietii... ;;)

Pai atunci,e valabil si pentru barbati,boom:) Si oricum,cine-a zis asta, a vazut doar o jumatate din adevar...Cea care se refera la fericire.. Cand o femeie e fericita,da, sta langa tine,evident..

Da,dar totusi iubirea e cea mai importanta si trebuie traita,astfel pe cat posibil in acelasi timp copilul trebuie protejat,dar fiecare are o responsabilitate maxima si pentru el insusi,pt evolutia sa ca om.Unii au sa spuna ca nu poti impaca varza cu capra,ei bine ,totusi se poate,copilul trebuie sa inteleaga cum e viata,iubirea,moartea chiar,chiar daca i se vorbeste mai putin de cea din urma.Regret daca pare ca supralicitez subiectul,care este unul f. dureros si sensibil.

Amice, tot fara precautie raspund asa...nu prefera sa ramana singure acele femei majoritare de care zici, si oricum nu datorita experientelor din trecut. Punctul meu de vedere difera, altceva face majoritatea femeilor cu copii...inverseaza prioritatile, in loc sa fie interesate mai intai de un iubit pentru ele, se intereseaza mai intai de un partener potrivit ca tata surogat la copil/copii. Nu crezi ca ar trebui sa fie invers?
In topic, de altundeva am inceput sa fac eu devieri cinice...pai domnule, cei doi erau cica deja despartiti, ce dreaq, nu e clar? Toata intriga cu cancer e mararul pus in ciorba pe fond de despartire si iaca apare mila dumneaei. Ca doar mila se poate discuts, ca iubire de unde, daca era iubire nu se desparteau de la o cearta. Si uite asa mi-am permis sa spun ca ,,muribundul,, simuleaza cancerul ca vrea sa stea iar pe capul bietei femei. Sper ca am fost clar si suficient de neprecaut.

..valabil pt noi toi... Lilito!! evident ca atunci cand gasesti in celelalt bucuria de a fi langa el...si nu lasi monotonia sa si faca locu si rolu... si mai ales acele momentele de autenticitate pe care le ai zilnic impreuna...diversificand,doar atunci...femeia(zic io), sta cu tine, pentru cine este ea... langa tine! si culmea este ca tu ca barbat, poti decide (face),toate... asta foarte usor!!

Daca ...daca Doamne fereste ,as fi yo in locul lui ...si aflu ca mai am putin de trait ,fac in asa fel incat sa devin cel mai nesuferit om /oama ;) de pe planeta ..incat sa ma paraseasca ..sa si faca /nu refaca / ptr ca un intr un an de relatie ,nu se investesc f multe ..de la sentimente la...etc etc...sa si faca viata ,viitorul alaturi de copilul lui .../asta daca mai pot judeca limpede ..in per aia /;P

Reactionam la o povestioara ce ne este relatata,fiecare cu propriile ganduri,concepte,rationamente,dar daca aceasta povestioara de mai sus s-ar personaliza pentru fiecare,care ar fi atunci reactia?Nimeni nu stie,nici macar voi/eu...Daca scriu o povestioara care ar suna de genul:Cum ati reactiona voi daca ati avea pistolul la tampla?Veti scrie despre felul in care veti reationa?Sunt lucruri in viata,pe care nu cred ca le poti anticipa,ca reatii,alegeri,mai ales cand sunt situatii dificile,greu de anticipat ori gestionat,restul e cancan.

Reactii*

Mosadule, nu subestima trairile semenilor tai. Uite, daca vrei sa spun cum as reactiona daca as avea pistolul la tampla ta, iti spun fara ocolisuri. Vrei? :d:)):))

Ce i as greu mosy? ..problema e f simpla...daca l iubeste sincer ...ramane cu el indiferent ce va face ,zice el sau altii ...daca nu....cu siguranta il va parasii..Iar daca i o femeie sufletista ...i va ramane alaturi ca si prietena /amica ...de suflet si l va ajuta daca e cazul....yo asa vaz' situatia, asa as proceda...

Maestre,nici nu vreau sa ma gandesc la acest scenariu,in ceea ce te priveste,evident :D ps:nu subestimez,dar mi se pare inutil,sa nu spun ca aduce cu putina ipocrizie.

Cred ca nu trebuie privita realitatea in sens conflictual ci complementar,multe aleg ori /ori...adica isi asuma un sacrificiu ce de multe ori e inutil,si ii face rau si copilului in final,ii ofera un model gresit.Undeva pea ici apare gandirea occidentala gresita din ultmele 2 veacuri,de gen conflict ratiune-simtire, inima-creier, iubire in cuplu-sacrificiu sec impletit cu suferinta...probabil ca unele mame cauat un surogat,nu un barbat si cand surogatul are presonalitate ,cand nu mai face ce ii sugereaza doamna-mama se incheie povestea...cum mi-a spus odata cineva...,,Asculta,tu nociodata nu ve-i putea sa fii un tata pt.copilul meu...sa-ti intre bine ideea asta in cap!Dar vreau sa fim impreuna"..asta m-a facut sa ma simt tare in plus...

..corect,Iubire. iubirea are o singura insusire,sigura !!:*

Genul asta de simplificare matematica..nu-mi place,mai ales cand vine vorba de oameni si trairile lor.

Mosadule sunt cel mai ontopic si culmea, fara pic de ipocrizie, recunoaste >)>)

Despre oameni vb si eu mosy...si poate si din ...experienta...

Sunt la asentimentul tau!Departe de mine sa te consider asfel,chiar am lucruri pozitive in ce te priveste..:D

Mamy,asta spuneam si eu.Cand e vorba despre oameni,matematica aplicata cu graficul bune/rele..nu se aplica,suntem totusi cele mai complexe fiinte(sunt un umanist convins):D

Exsta mai multe tipuri de parinti,unii dictatori,altii parinti spirituali,maestri,parinti-prieteni...de fapt o personalite complexa manifesta mai multe fatete sii poate avea si aceste caracteristici, iar copilul trebuie sa inteleaga ca realitate nu este unidirectionala,monocroma ci are multe aspecte,multe orientari.La fel si iubirea se manifesta in foarte multe modalitati,insa presupune si sacrificiu de sine si riscuri majore,ori daca mai toti refuza riscurile...atunci de unde iubire?

Ai proceda ca mine? cum am zis mai sus...ai indepartao daca ai sti ca mai ai un pik? /Doamne fereste/ ;)

Mamy,nu stiu sa raspund ipotetic,mai ales cand vine vorba de asfel de situatii.

Deceneule, bine ca ai luat-o din loc. Vorba aia ,,Asculta,tu niciodata nu vei putea sa fii un tata pt.copilul meu...sa-ti intre bine ideea asta in cap!Dar vreau sa fim impreuna!' se treducea asa in dorintele mamei cu pricina ,,Ar fi bun sa ma ajute sa-mi cresc copilul, dar fara aere de tata, ca-l omor. Dar da, vreau sa contribuie la intretinerea copilului, si pentru asta accept sa stau cu el,, >)
Deceneule, e simplu sa faci diferenta, sa vezi daca te vor de iubit sau de tata-surogat bun de ajutat la cresterea unui copil care nu e al tau....te interesezi cum vede ideea unui copil comun. Daca nu o vede....fugi cat mai poti :d:d:))

Nu stiu daca se referae numaidecat la un tata-surogat,mai degraba era un sentiment de ocrotire si posesiune materna ,poate si o expresie de neincredere,de stad-by...si o sa mai vedem,in timp...cum vor evolua lucrurile,oricum era cineva care ma contrazicae orice spuneam si faceam,nu ca nu accept contrazicerae dar nu in orice...am si eu dreptate si tu ai dreptate,hai sa vedem,discutam,cam asta-i stilul meu...nu ,,Sa traiti sefa,eu sunt aici din mila ta,deci ma supun...doar sa ma iubesti..fac tot ce spui,ai dreptate!"...

La urma urmei nu exista o anumita solutie buna sau o solutie rea...fiecare are modul sau de a privi lucrurile...sa stai langa cel pe cate l iubesti in ultimile clipe ale vietii da e un gest nobil......pe de alta parte eu in situatia lui mai ales k o iubeste nu mi as ,,chinui,, femeia iubita...prefer sa ma pastreze in amintire cum eram in vremurile bune

Nu glumeam, daca ai ocazia, intreaba care e parerea ei despre un copil comun. E cel mai simplu sa afli ce asteptari are de la tine, iubit si srijin la cresterea copilului care nu e al tau, sau sprijin la cresterea acelui copil si abia apoi iubit.
Ca eu un lucru nu am inteles din diverse fapte/vorbe avute la activ...cand ambii parteneri declara ca se iubesc si sunt apti la a mai naste copii, pentru ce sa formeze un cuplu, daca unul din cei doi refuza copii comuni pe motiv ca are deja copilul/copiii lui? Pai frate, da, ai lui, dar nu si ai lor.
Prolifereaza oferta asta ,,ma iei la pachet cu bebeii, si atat, ei vor fi si ai tai,, ceva de speriat. >)>)

Brd...in ceea ce ma priveste greseala majora a fost la mine,dar in alta relatie,cu femeia vietii...acolo am refuzt sa fiu suta la suta responsabil,am manifestat indoieli, am amanat casatoria, si apoi au venit probleme familiale, si eu am manifestat un acut simt de libertate,de a mai..,,copilari'...regretele-s tardive,acolo am gresit,acum eram insurat si la casa mea,din acea cauza am intrat pe cuplari.ro...Acea femeie fabuloasa m-a cam intors pe dos...iar acum nu neg, si aici s-ar putea sa fie femei fabuloase,dar de regula stau aici doar pt.discutii...gen Marina-mamy,Anda...si mai sunt...

Bine, acolo e alta chestiune si tu stii ce a fost si cum a fost. Eu discutam strict pe tema ,,majoritatii femeilor singure si cu copii,,. Si de la cancer am ajuns la optica folosita de unele/unii cand intra intro a doua/treia/patra/etc relatie, dupa ce deja au copii. Se duce dreaq si iubire si tot, cand sunt in discutiie copiii, mai ales daca cel ce e parinte trebuie sa aleaga intre ce e mai bine pentru el si ce e mai bine pentru copilul lui. Majoritatea femeilor singure cu copii aleg din prima ce e mai bine pentru copiii lor, nu pentru ele, si automat ,,alesul,, e dezavantajat din start, va fi iubit nu pentru ce e/cum e, ci pentru cum se poarta cu copiii doamnei.
Asa ca, ontopic, ce dreaq sa aleaga femeia aia, ei ii trebuie mai ales un sprijin la cresterea copilului, si isi ia pe cap un muribund?
Hai sa fim seriosi, e o teza falsa, buna de a da ce e mai bun din noi, dar de a da doar aici pe forum, sa dea bine la ochiul cititorului.
Cred ca m-am prostit rau de tot, de scriu atat pe o tema fasa si imbibata de sentimentalisme ieftine

Daca as fi in locul lui, mi'as arunca nervii la gunoi si cu cel mai rece sange posibil , mi'as face bagajul si as parasi'o - mai bine sa ma injure decat sa ma planga!
daca as fi in locul ei , as duce copilul la bunici ...pana cand se va produce inevitabilul si as ramane alaturi de omul pe care'l iubesc!

Da,au dreptate intr-un fel,dar si exagereaza ,pt ca mereu se publica si se afla cazurile cu esecuri,acelea care nu sunt esecuri nu se popularizeaza...Si nu vor si ele asa ceva,dar e si la barbati o teama de a risca,nu stii in ce te arunci,si apoi cum te mai poti recupera,mai ales daca ai un suflet mai inclinat spre romantism...mai sensiblu asa...Mai e si faza cu ,,il pun la proba"...,,,il las la dospit"...asta in cazul femeilor mai tinere...dar ce sa mai spun la femeile mai in varsta...pfff...degeaba le explici ca la varsta ta trebuie sa arzi etapele mai repede...nu si nu,,..mai vedem'...Ce mai vedem,viata de apoi,pensia?...Ca trece timpul aiurea...Da,treaba cu muribundu e valabial si daca femeia nu are copil...si sa zicem ca se intalneste cu unul doar usor bolnavior,ceva probleme la inimioara de ex...ceva ce nu e ireversibil...daca aude de probleme ,fuge cu 3 perchi de picioare de regula...asta ii mai lipseste un bolnav de ingrijit...sau unul care ia tratament,pfff...realitatea e cruda si are multe aspecte...rara cazurile in care femeia sa acceptea sa ceva,de fapt rari sunt si barbatii,ce sa ne mai ascundem dupa cires...Lasa critica la adresa sentimentalismelor.Sau te temi sa nu cazi iar in butoiul cu melancolie si dea sta tre sa fii dur!...Tema ,chiar de e falsa e interesanta,ca subiect de discutie,in realitatea prea putin aplicata in realitate,se poate intalni in rel daca cei doi sunt impreuna de mult timp si formeaza un cuplu,asta se intampla frecventmunul din parteneri inevitabil se imbolnaveste ...si moare,chiar si tanar fiind....

Deci... se cunosc ,traiesc un an(doar)clipe de iubire ,pana la acea izbucnire de fapt amandoi afla de boala si tot amandoi perfecteaza despartirea ,barbatul pt ca nu suporta ipostaza de incapabil de a duce visele lor mai departe ,femeia acceptand despartirea pur si simplu ...de aici incolo ni se cere noua sa gasim solutii...

Solutii pot fi infinite din partea noastra ,depinde de fiecare din noi cum privim viata sau cum avem caracterul ,ei insa ,s-au iubit mult ...acuma ,barbatul in genere nu prea suporta mila ,orice barbat este asa ... pt el incepe o lunga si chinuitoare existenta luptand din rasputeri cu aceasta boala fatidica ,in acelas timp nici nu doreste ca femeia pe care o iubeste sa-l vada neputincios ,tocmai de aceea cred ca a avut acea iesire ,luand clar hotararea de despartire pt a nu-i pricinui femeii iubite o viata de cosmar langa el ... aici totul tine din nou de abordarea situatiei de catre femeie pt ca si aici ,ca si in dragoste ,femeia este cea care va alege ,de aceea am zis inca de la inceput ca totul depinde de natura si existenta sau nu a relatiei lor de iubire caci doar ea este cea care poate hotara,iubirea ...iubirea care de cele mai multe ori doare si doare ingrozitor de rau mai tot timpul ...

Sigur pt el va urma o viata grea ,chiar despartiti fiind,se vor gandi in permanenta unul la altul pana la sfarsit,pt el,sfarsitul fiind aproape ,va scapa de suferinta ...pt ea insa va urma una destul de amara si lunga ,totul ar fi bine ca sa poata trece mai departe si sa faca ceea ce crede ca nu-i va intina constiinta si existenta mai departe ,tinand cont ca are langa ea inca o viata de om pt care poarta o raspundere si ca acea viata va fi unica ei consolare ...

...n-as fi scris aici atat de mult ...de fapt,n-as fi postat deloc ,insa pana la urma scriu totusi pt ca eu sunt chiar copilul din poveste ...cu singura diferenta ca dupa moartea tatalui ,mama a decedat si ea la scurt timp ...

Si atunci ca si acum viata e grea ... familiile insa intodeauna sunt cele care pot, stiu si fac ceea ce trebuie pt oricare membru al ei ... bine ar fi ca si noi(org umanitare,institutii de stat,obsti etc) sa le fim cate un piculet macar alaturi unor astfel de oameni aflati la grea suferinta ,macar atat ,asta fiind de fapt omenia caci despre instincte deja stim destule ...

Eu o aştept pe Stefania cu o părere..

Ei,...nah....Mie imi suna a laitmotiv confectionat din scame, nasturi sparti, firimituri de pe masa nestearsa din restaurant, picaturi pentru ochi si batiste de unica folosinta, folosite.

Sa recapitulam...
Deci, daca vine maica-ta la tine si-ti spune: "Am cancer!", tu te duci frumusel la dulap, ii faci bocceluta si-i faci vant in strada, pe principiul ca "boala incurabila nu face decat sa suga bani inutil".
Gurile rele o sa sara ca nu e vorba de maica in topic, ci de gagic... de parca sentimentele se impart in comerciale si obligatorii.

La naiba! Cine nu-i capabil sa aduca plus valoare la contu bancar, sa faca bine sa dispara din viata mea!